2ra-3420/13 — Încasarea sumei

prima instanţă – V. Cupcea dosarul nr. 2ra-3420/13 instanţa de apel – N. Budăi, I. Muruianu, A. Nogai ÎNCHEIERE 16 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Marin Mariniuc, reprezentat de către avocatul Ion Leca pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei de Economii şi Împrumut „Trestieni-Invest” împotriva lui Marin Mariniuc şi Veronicăi Mariniuc cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Marin Mariniuc şi modificată hotărârea Judecătoriei Orhei din 18 februarie 2013, prin micşorarea penalităţii încasate, în rest a fost respins apelul şi menţinută hotărârea primei instanţe constată: La 02 decembrie 2011, AEÎ „Trestieni-Invest” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Marin Mariniuc şi Veronicăi Mariniuc cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii a indicat că la 31 ianuarie 2009 AEÎ „Trestieni-Invest” a încheiat cu Marin Mariniuc contractul de împrumut cu dobândă nr. 336, în baza cărui ultimul a primit un împrumut sub formă de mijloace băneşti, în sumă de 16000 lei pentru un termen de 12 luni, cu o dobândă de 30 % anual şi scadenţa finală la 20 decembrie 2009. Afirmă că până la înaintarea prezentei cereri în judecată, Marin Mariniuc nerespectând graficul de rambursare a înregistrat în repetate rânduri datorii la tranşele împrumutului şi dobânda aferentă, fapt despre care ultimul a fost înştiinţat prin telefon şi în scris, însă fără niciun rezultat. Susţine că în scopul soluţionării extrajudiciare a litigiului l-a preîntâmpinat pe Marin Mariniuc despre mărimea datoriei existente şi obligaţia de a restitui suma împrumutului şi de a achita dobânzile aferente şi penalităţile, precum şi despre intenţia de a acţiona în judecată, în cazul în care nu va efectua plăţile conform contractului.

Solicită încasarea de la Marin Mariniuc şi Veronica Mariniuc în beneficiul AEÎ „Trestieni-Invest” a sumei de 48220 lei din care: împrumutul – 16000 lei, dobânda aferentă – 9200 lei şi penalitate – 23020 lei. Ulterior, AEÎ „Trestieni-Invest” a depus cerere suplimentară, solicitând încasarea de la Marin Mariniuc şi Veronica Mariniuc în beneficiul AEÎ „Trestieni- Invest” a împrumutului în sumă de 16000 lei, dobânzii - 10000 lei, penalităţii totale - 45320 lei, iar în total a sumei de 71320 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 06 februarie 2012 a fost respinsă cererea suplimentară cu privire la încasarea penalităţii suplimentare în sumă de 22300 lei, încasat de la AEÎ „Trestieni-Invest” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 669 lei, pretenţia cu privire la încasarea datoriei rezultată din neexecutarea contractului de împrumut a fost admisă integral, scutită de la plata taxei de stat AEÎ „Trestieni- Invest” la depunerea cererii de chemare în judecată, încasat în mod solidar de la Marin Mariniuc şi Veronica Mariniuc în beneficiul AEÎ „Trestieni-Invest” datoria în sumă totală 48220 lei şi în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1446,60 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2012 au fost admise cererile de apel declarate de către Marin Mariniuc şi Veronica Mariniuc, casată hotărârea primei instanţe şi restituită pricina la rejudecare la Judecătoria Orhei.

La 05 decembrie 2012 AEÎ „Trestieni-Invest” a depus cerere suplimentară la cererea de chemare în judecată, solicitând încasarea de la Marin Mariniuc şi Veronica Mariniuc în beneficiul AEÎ „Trestieni-Invest” a împrumutului în sumă de 16000 lei, dobânzii - 14000 lei şi a penalităţii - 45320 lei, iar în total a sumei de 71320 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 18 februarie 2013 a fost scutită AEÎ „Trestieni-Invest” de la plata taxei de stat în sumă de 2139,60 lei, admisă acţiunea, încasat în mod solidar de la Marin Mariniuc şi Veronica Mariniuc în beneficiul AEÎ „Trestieni-Invest” suma de 71320 lei, încasat în mod solidar de la Marin Mariniuc şi Veronica Mariniuc în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 2139,60 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013 a fost admisă cererea de apel declarată de Marin Mariniuc, modificată hotărârea primei instanţe după cum urmează: a fost redusă penalitatea încasată de la Marin Mariniuc şi Veronica Mariniuc de la 41320 lei la suma de 18120 lei şi respectiv se reduce suma totală încasată de la Marin Mariniuc şi Veronica Mariniuc în beneficiul AEÎ „Trestieni-Invest” de la 71320 lei la suma de 48120 lei, în rest hotărârea primei instanţei a fost menţinută şi apelul a fost respins. La 14 august 2013, Marin Mariniuc, reprezentat de către avocatul Ion Leca a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor judecătoreşti, considerând că instanţele au aplicat eronat normele de drept material, inclusiv nu au aplicat legea care trebuia sa fie aplicată, concluziile primei instanţe, expuse în hotărâre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, iar instanţa de apel, fără să le dea o apreciere obiectivă le-a admis ca fiind admisibile din punct de vedere legal. Menţionează că conform pct. 2.1 al contractului nr. 336 din 31 ianuarie 2009 încheiat între Marin Mariniuc şi AEÎ „Trestieni-Invest” dobânda a fost stabilită în mărime de 30 % anual.

Consideră că acest punct din contract contrazice legii şi este lovit de nulitate absolută, respectiv instanţa de judecată urma sa-l respingă din oficiu, deoarece art. 869 alin. (1) Cod civil, prevede că în baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobânzi, care trebuie să fie într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei. Iar aliniatul (2) al acestui articol indică că înţelegerea asupra dobânzii prin care se încalcă prevederile art. 869 alin. (1) este nulă. Indică că conform Hotărârii Băncii Naţionale a Moldovei pe anul 2009 au fost stabilite mărimea următoarelor rate de refinanţare: de la 20 ianuarie 2009 - 12,5 % anual, de la 10 februarie 2009 - 11%, de la 19 mai 2009 - 10%, de la 23 iunie 2009 - 9%, de la 24 iulie 2009 - 8%, de la 18 august 2009 - 7% şi de la 08 septembrie 2009 - 5% anual.

Astfel, rata de refinanţare pe anul 2009 a variat de la 12, 5 % anual la 31 ianuarie 2009 până la 5% anual la 20 decembrie 2009. Menţionează că conform calculelor prezentate în şedinţa de judecată dobânda pe anul 2009 nu poate depăşi suma de 2450 lei, reieşind din suma împrumutată şi mărimea dobânzii, stabilită de Banca Naţională a Moldovei. Afirmă că suma împrumutului împreună cu dobânda constituie suma de 18450 lei, considerând că dobânda în sumă de 10000 lei, încasată de instanţa de judecată este ilegală şi această sumă contrazice calculelor anexate la materialele pricinii. Invocă că prima instanţă n-a aplicat normele de drept material, care urmau să fie aplicate şi a încălcat normele de drept material şi în ceea ce priveşte penalitatea pentru suma neachitată la timp.

Mai indică că conform pct. 2.3 al contractului nr. 336 din 31 ianuarie 2009 s-a stabilit achitarea împrumutului trimestrial, începând cu 25 martie 2009 şi terminând cu 20 decembrie 2009. Susţine că în legătură cu faptul că el lucra în Federaţia Rusă, prin înţelegerea prealabilă cu administraţia AEÎ „Trestieni-Invest”, el împreună cu soţia, au transferat mijloace băneşti în contul rambursării împrumutului Verei Bzovîii, care activa în calitate de specialist pe împrumuturi la AEÎ „Trestieni-Invest”.

Astfel el împreună cu soţia au transferat din Federaţia Rusă Verei Bzovîî la 25 martie suma de 6239 lei, pe care ultima i-a primit conform ordinului de eliberare a numerarului nr. 7636549 din 26 martie 2009 de la BC „Victoriabank” SA, la 08 iulie 2009 au transferat suma de 11150 lei, care au fost primiţi de către Vera Bzovîî la 09 iulie 2009 conform ordinului de eliberare a numerarului nr. 9833813 de la BC „Victoriabank” SA, la 04 noiembrie 2009 au transferat încă 11057 lei, primiţi de către Vera Bzovîî la aceeaşi dată conform ordinului de eliberare a numerarului nr. 171803 de la BC „Victoriabank” SA. Indică că în total au transferat suma de 28446 lei, dintre care o parte era pentru rambursarea împrumutului lui Marin Mariniuc în sumă de 16000 lei, iar altă parte la rambursarea împrumutului soţiei sale.

Faptul transferării banilor de către Marin Mariniuc şi primirea lor de către AEÎ „Trestieni-Invest” au fost confirmate în şedinţa de judecată, prin înscrisuri însă care n-au fost cercetate şi apreciate de către instanţa de judecată. Consideră că instanţa de judecată nereflectând în hotărâre concluziile privind respingerea înscrisurilor nominalizate a încălcat prevederile art. 130 alin. (4) CPC. Afirmă că instanţa de apel a examinat cauza superficial şi unilateral, fără a intra în esenţa litigiului. Indică că în privinţa dobânzii în mărime de 10000 lei, care a fost încasată de prima instanţă cu încălcarea art. 869 alin. (2) Cod civil, instanţa de apel a menţionat că dobânda a fost încasată corect, având în vedere Recomandarea nr. 13 din 15 noiembrie 2012 a Curţii Supreme de Justiţie privind relaţia rezonabilă dintre dobânzile practicate pe piaţa financiară nonbancară şi rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei.

Consideră că prevederile legale ale art. 969 alin. (2) Cod civil nu au fost anulate sau modificate şi ele sunt obligatorii şi pentru AEÎ „Trestieni-Invest” la calcularea dobânzilor. Recomandarea nr. 13 a Curţii Supreme de Justiţie nu poate modifica sau înlocui prevederile Codului Civil. Menţionează că în privinţa achitării împrumutului, el a prezentat în şedinţa de judecată probe concludente, pertinente, care confirmă faptul achitării integrale a sumei împrumutate, însă acestea au rămas fără atenţie din partea instanţelor de judecată, fapt prin care au fost încălcate prevederile art. 130 alin. (4) CPC şi art. 373 alin. (5) CPC. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Marin Mariniuc, reprezentat de către avocatul Ion Leca nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Marin Mariniuc, reprezentat de către avocatul Ion Leca, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Marin Mariniuc, reprezentat de către avocatul Ion Leca ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Marin Mariniuc, reprezentat de către avocatul Ion Leca se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan