2ra-3289/13 — Anularea procesului-verbal privind rezultatele licitaţiei

prima instanţă – V. Zaporojan dosarul nr. 2ra-3289/13 instanţa de apel – T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu DECIZIE 16 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea Ala Cobăneanu examinând recursurile declarate de către administratorul procesului de insolvabilitate a Societatea pe Acţiuni „Boris Glavan” – Alexei Ţurcanu, Societatea pe Acţiuni „Boris Glavan”, în proces de insolvabilitate şi Serghei Proţiuc în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Viorel Cojocaru împotriva Societăţii pe Acţiuni „Boris Glavan”, în proces de insolvabilitate, Comisiei de licitaţie a Societăţii pe Acţiuni „Boris Glavan” şi Serghei Proţiuc cu privire la anularea procesului-verbal privind rezultatele licitaţiei împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 26 iunie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de Societatea pe Acţiuni „Boris Glavan”, în proces de insolvabilitate şi Serghei Proţiuc constată: La 31 mai 2012, Viorel Cojocaru a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Boris Glavan”, în proces de insolvabilitate, Comisiei de licitaţie a SA „Boris Glavan” şi Serghei Proţiuc cu privire la anularea procesului-verbal privind rezultatele licitaţiei.

În motivarea acţiunii a indicat că prin hotărârea Curţii de Apel Economice a fost intentată procedura de insolvabilitate a SA „Boris Glavan”. Menţionează că prin procesul-verbal al şedinţei comitetului creditorilor nr. 14 din 05 mai 2012 au fost aprobate spre licitaţie un şir de bunuri mobile şi imobile. Afirmă că administratorul insolvabilităţii, Alexei Ţurcanu, a publicat în Monitorul Oficial nr. 88-91 din 11 mai 2012 comunicatul informativ privind organizarea licitaţiei cu strigare pentru vânzarea mai multor bunuri imobile, inclusiv a centrului comercial, cod cadastral 3641215201, din sat. Ţarigrad, r-nul Drochia cu preţul iniţial de 430000 lei. Susţine că intenţionând să participe la licitaţie, la 24 mai 2012 s-a adresat la sediul SA „Boris Glavan”, unde a fost informat că toate întrebările trebuie să fie adresate administratorului insolvabilităţii, care are sediul în or.

Ungheni. Mai indică că la 25 şi 26 mai 2012 s-a deplasat la sediul administratorului insolvabilităţii, însă biroul era permanent închis, iar la numărul de telefon mobil indicat în Monitorul Oficial nu răspundea nimeni. Menţionează că la 28 mai 2012, ora 08.00 a achitat acontul la SA „Banca Socială” în mărime de 43000 lei şi s-a deplasat la sediul SA „Boris Glavan” pentru a depune cererea de participare la licitaţie şi documentele necesare. Susţine că administratorul insolvabilităţii s-a prezentat aproape de prânz, declarând că el a întârziat cu depunerea cererii, deoarece termenul de depunere a cererii de participare la licitaţie a expirat la ora 10.00. Consideră acţiunile comisiei de licitaţie şi ale administratorului insolvabilităţii abuzive, deoarece el în mod intenţionat a creat situaţia ca el să nu poată participa la licitaţie.

La fel, afirmă că din procesul-verbal al rezultatelor licitării se vede că, licitaţia a fost câştigată de pârâtul Serghei Proţiuc, care a propus suma de 473000 lei. Indică că în pct. 6 al procesului-verbal privind rezultatele licitării este indicat că Serghei Proţiuc urmează să achite preţul licitat în sumă de 430000 lei, care coincide cu preţul iniţial de expunere a bunului la licitaţie. Solicită anularea procesului-verbal nr. 6 din 29 mai 2012 privind rezultatele licitării vânzării bunului imobil - centrul comercial, cod cadastral 3641215201, din sat. Ţarigrad, r-nul Drochia şi încasarea din contul pârâţilor în beneficiul lui a cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 27 martie 2013 acţiunea a fost admisă, anulat procesul-verbal nr. 6 din 29 mai 2012 privind rezultatele licitaţiei a bunului imobil Centrul Comercial din sat.

Ţarigrad, r-nul Drochia, cod cadastral 3641215201 şi încasat din contul SA „Boris Glavan” în beneficiul lui Viorel Cojocaru a cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 26 iunie 2013 au fost respinse apelurile declarate de SA „Boris Glavan”, în proces de insolvabilitate şi Serghei Proţiuc. La 05 august 2013, administratorul procesului de insolvabilitate a SA „Boris Glavan” – Alexei Ţurcanu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor judecătoreşti, considerând că instanţele de judecată au aplicat greşit normele de drept material.

Menţionează că vânzarea prin licitaţie este o varietate a contractului de vânzare- cumpărare, caracterizată prin faptul că bunul, ce urmează a fi vândut, este pus î n vânzare în mod public şi cu respectarea unei proceduri speciale, fiind adjudecat aceluia care oferă preţul cel mai mare. Afirmă că litigiile privitor la anularea licitaţiei urmează a fi soluţionate prin prisma dispoziţiilor art. 199-215, art. 216-233, art. 753-785, art. 809-816 Cod civil, iar. întrucât SA „Boris Glavan” se află în proces de insolvabilitate, şi a dispoziţiilor art. 124 Legea insolvabilităţii. Susţine că atât în cererea de chemare în judecată, cât şi pe parcursul examinării cauzei, intimatul nu a invocat nici o normă de drept pe care îşi întemeiază cerinţa despre constatarea nulităţii procesului-verbal nr. 6 din 29 mai 2012, totodată nu a invocat, dacă în speţă va opera nulitatea absolută sau nulitatea relativă a actului juridic.

Unicul motiv invocat de intimat este refuzul administratorului de a-i primi cererea de participare la licitaţie. Indică că conform art. 689 Cod civil, dacă ofertantul a stabilit un termen pentru acceptarea ofertei, acceptarea poate fi făcută doar în termen. De asemenea, menţionează că comunicatul informativ privitor la desfăşurarea licitaţiei a fost publicat în MO nr. 88-91 din 11 mai 2012, conform căruia pentru participare la licitaţie concurenţii urmau să prezente până la 28 mai 2012, ora 10.00 cererea de participare cu toate actele prevăzute în comunicat. Reclamantul nu s-a încadrat în termen, deci poziţia administratorului de a nu primi cererea, depusă după expirarea termenului din comunicat este întemeiată.

Afirmă că prima instanţă a menţinut hotărârea atacată pe motiv, că bunul dat a fost evaluat de comitetul creditorilor în temeiul evaluării efectuate de un evaluator nu urmează din materialele cauzei. Prin urmare, nu este clară din ce a reieşit comitetul creditorilor când a dispus scoaterea bunului la vânzare la preţul enunţat. Susţine că motivul enunţat nu a fost invocat de reclamant în prima instanţă, nu a constituit obiectul discuţiei nici în instanţa de apel, iar în conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată.

Consideră că este greşită şi poziţia ambelor instanţe precum că intimatului nu i s-au asigurat posibilităţi egale de participare la licitaţie de rând cu ceilalţi doritori să participe la aceasta. Indică că procedura de vânzare sau de înstrăinare a bunurilor din masa debitoare este prevăzută de dispoziţiile art. 124 Legea insolvabilităţii. Administratorul a respectat cu stricteţe dispoziţiile acestei norme de drept şi anume: a existat procesul- verbal al şedinţei comitetului creditorilor nr. 14 din 05 mai 2012 prin care au fost aprobate spre licitaţie un şir de bunuri mobile si imobile. Afirmă că administratorul a publicat in Monitorul Oficial din 11 mai 2012 comunicatul informativ privind organizarea licitaţiei cu strigare, care conţine informaţia privind întreprinderea data, ora şi forma licitaţiei, patrimoniul care se scoate la licitaţie, preţul iniţial al bunurilor, termenul limită pentru prezentarea cererii.

Precum şi numerele de telefon pentru informaţiei, tel. (252) 71298; 69766299 şi adresa: or. Ungheni, str. Barbu Lăutaru, 26, of. 227. Menţionează că începând cu 18 mai 2012 şi până la 28 august 2012 au acceptat oferta de a participa la licitaţie 10 persoane, iar la 28 septembrie 2012 ora 10.00 registrul cererilor participanţilor la licitaţie a fost încheiat. Mai indică că pentru a participa la licitaţia lotului nr. 6, centrul comercial, nr. cadastral 3641215201, au fost înregistrate două persoane. La 29 mai 2012 ambele persoane s-au prezentat la licitaţie, lotul fiind adjudecat de participantul cu nr. 1- Serghei Proţiuc. Iar după desfăşurare licitaţiei comisia de licitaţie a întocmit procesul-verbal nr. 6 privind rezultatele licitaţiei, care în aceiaşi zi a fost semnat de toate persoanele implicate.

Bunul a fost adjudecat la preţul de 473000, după ce Serghei Proţiuc a achitat suma de 430000 - diferenţa dintre preţul licitat şi contul achitat până la începerea licitaţiei. Susţine că toate acţiunile administratorului insolvabilităţii în vederea valorificării masei debitoare, premergătoare datei desfăşurării licitaţiei, la data desfăşurării licitaţiei şi posterioare licitaţiei au avut loc în strictă conformitate cu dispoziţiile Legii insolvabilităţii în coroborare cu dispoziţiile art. 809-813 Cod civil, situaţie în care instanţa de judecată urma să respingă cererea reclamantului. Afirmă că ambele instanţe au conchis că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile Legii insolvabilităţii şi ale Regulamentului privind licitaţiile cu strigare şi cu reducere, însă consideră că nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu a menţionat expres, care articol din lege sau normă din regulament au fost încălcate de către administrator la organizarea licitaţiei.

La 06 august 2013, SA „Boris Glavan”, în proces de insolvabilitate, reprezentat de avocatul Tamara Casian a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor judecătoreşti, considerând că instanţele de judecată au aplicat greşit normele de drept material. Menţionează că unul din motivele de apel invocate de SA „Boris Glavan” a fost faptul că Judecătoria Drochia nu era competentă să judece cauza, deoarece conform art. 5 alin. (2) Legea insolvabilităţii în vigoare la momentul examinării cauzei, instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare.

Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă. Invocă că instanţa de apel nu s-a expus asupra motivului de apel invocat, cu toate că acesta era un motiv de anulare a hotărârii, deoarece în conformitate cu art. 388 alin. (1) lit. i) CPC, hotărârea primei instanţe urmează a fi casată, independent de argumentele cererii de apel, dacă pricina a fost examinată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. La 21 august 2013, Serghei Proţiuc a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi respingerea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat drept temeiuri că nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, s-a aplicat în mod eronat analogia legii şi hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Menţionează că în conformitate cu procedura reglementată de art. 124 a Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001 el s-a înscris la licitaţia organizată de către administratorul SA „Boris Glavan”, condiţiile fiindu-i cunoscute din anunţul publicat în Monitorul Oficial nr. 88-91 din 11 mai 2012. Afirmă că licitaţia nominalizată a avut loc la 29 mai 2012 şi în conformitate cu rezultatele acesteia, consemnate în procesul-verbal nr. 6 din 29 mai 2012, i-a fost adjudecat bunul sub forma Centrului comercial, nr. cadastral 3641215201, din sat.

Ţarigrad, r-nul Drochia. Ulterior, în termenul fixat a achitat preţul integral al imobilului dat şi a iniţiat lucrări de reparaţie în interiorul acestuia. Susţine că la începutul lunii iunie 2012 a aflat că Judecătoria Drochia a primit spre examinare cererea lui Viorel Cojocaru cu privire la contestarea rezultatelor licitaţiei. Consideră că hotărârea primei instanţe a fost motivată prin necesitatea de a asigura la petrecerea licitaţiei respective a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009, iar pentru motivul nerespectării acestor prevederi prima instanţă a statuat şi asupra caracterului ilegal a licitaţiei petrecute şi rezultatelor acesteia.

Indică că în temeiul cererii de apel depusă la 05 aprilie 2013 împotriva hotărârii primei instanţe, s-a alăturat la argumentele expuse de către reprezentantul SA „Boris Glavan” şi a atras atenţia instanţei de apel asupra faptului că, atragerea lui în calitate de pârât pe această cauză este neîntemeiată, lipsind vreo legătură de fapt între el şi reclamantul Viorel Cojocaru. De altfel, reprezentantul ultimului a declarat ferm în prima instanţă că nu are careva pretenţii faţă de el, motiv pentru care nu înţelege care faptă prejudiciabilă, cu vinovăţie comisă de către el ar justifica admiterea acţiunii.

Menţionează că a susţinut de asemenea că, atragerea în calitate de pârât a SA „Boris Glavan” este neîntemeiată, deoarece aceasta fiind în procedură de insolvabilitate, în virtutea prevederilor Legii nr. 632 din 14 noiembrie 2001, a fost lipsită de dreptul de folosinţă, de dispoziţie şi de administrare asupra patrimoniului, prerogative care au trecut de drept la administratorul insolvabilităţii, în speţă, Alexei Ţurcan. De altfel, acesta a şi organizat licitaţia indicată. Invocă că instanţa de apel a apreciat drept defectuoasă organizarea licitaţiei şi a justificat aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009 prin analogia legii, iar asupra restului de argumente invocate în apel, atât de către el, cât şi de către SA „Boris Glavan”, nu s-a pronunţat.

Indică că condiţiile de vânzare-cumpărare a unui bun la licitaţie se regăsesc reglementate prin art. 809-816 Cod civil, considerând neîndreptăţită legal opinia instanţei de apel că, legea cu privire la insolvabilitate nu prevede procedura de organizare a licitaţiei de către administrator, prin urmare, prin analogia legii, aceasta urma să respecte procedura stabilită în regulamentul privind organizarea licitaţiilor cu strigare şi cu reducere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009. Afirmă că în virtutea prevederilor art. 5 Cod civil rezultă că, pentru folosirea analogiei este necesară lipsa unei legi care să reglementeze cazul, însă situaţia examinată este suficient de clar reglementată prin prevederile art. 124 a Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001 şi art. 809-816 Cod civil.

Susţine că instanţele nu au examinat, cel puţin formal, cadrul legal menţionat şi nu au motivat înlăturarea normelor civile citate. Menţionează că din conţinutul Hotărârii Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009 şi Regulamentului aprobat, rezultă clar că, aceasta urmăreşte să asigure cadrul legal pentru aplicarea Legii nr. 121 din 04 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice, iar prin pct. 4-5 a Regulamentului enumeră expres şi exhaustiv autorităţile abilitate cu aplicarea acestuia din urmă. În lista acestor autorităţi nu se regăseşte administratorul procedurii de insolvabilitate. De asemenea, indică că nici Viorel Cojocaru, nici instanţele judecătoreşti prin intermediul hotărârilor contestate nu au invocat temei legal, care ar justifica nulitatea respectivului act juridic.

Condiţiile în care un act juridic poate fi declarat nul se regăsesc în prevederile art. 216-233 Cod civil, iar o referinţă, cel puţin generică la acestea, în hotărârile judecătoreşti contestate nu a regăsit. Invocă neaplicarea de către instanţa de apel a prevederilor Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001 şi art. 216-233, 809-816 Cod civil, considerând că acestea sunt relevante pentru emiterea unei hotărâri judecătoreşti obiective, întemeiate, motivată şi legală. Consideră că aplicarea în speţă a Hotărârii Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009, prin efectul analogiei legii este contrară prevederilor art. 5 Cod civil, care statuează asupra modului în care poate fi aplicată analogia legii, în special, atunci când lipseşte norma legală, acordul părţilor sau uzanţa care să reglementeze cazul, iar analogia legii nu este admisă în cazul în care se limitează drepturile civile sau care stabilesc răspundere civilă.

Susţine că conform prevederilor art. 17 alin. (1) şi (2) a Legii insolvabilităţii nr. 632 din 14 noiembrie 2001 cererea de intentare a procesului de insolvabilitate se examinează de către instanţa de judecată în conformitate cu competenţa materială şi teritorială stabilită de Codul de procedură civilă, iar aceasta din urmă dispune de competenţă exclusivă la judecarea litigiilor ce ţin de masa debitoare. Consideră că în temeiul prevederilor Codului de procedură civilă în redacţia Legii nr. 155 din 05 iulie 2012, această competenţă, în speţă, revine Curţii de Apel Bălţi. La fel, consideră drept ilegală reţinerea în procedura Judecătoriei Drochia a cauzei şi soluţionarea în fond a acesteia, având în vedere că, în privinţa bunului imobil expus la licitaţia din 29 mai 2012 nu exista vreun litigiu de drept, iar reclamantul Viorel Cojocaru nu a fost niciodată proprietar sau posesor a acestuia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 26 iunie 2013, a fost expediată în adresa recurenţilor la 16 iulie 2013, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire din 16 iulie 2013 (f. d. 223). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu motivele invocate în recursuri, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursurile, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. După cum rezultă din actele cauzei Viorel Cojocaru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii pe Acţiuni „Boris Glavan”, în proces de insolvabilitate, Comisiei de licitaţie a Societăţii pe Acţiuni „Boris Glavan” şi Serghei Proţiuc, solicitând anularea procesului-verbal nr. 6 din 29 mai 2012 privind rezultatele licitaţiei de vânzare a bunului imobil - centrul comercial, cod cadastral 3641215201, din sat.

Ţarigrad, r-nul Drochia şi încasarea din contul pârâţilor în beneficiul său a cheltuielile de judecată. Judecând pricina în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia. Fiind investită cu judecarea apelurilor declarate de către SA „Boris Glavan”, în proces de insolvabilitate şi Serghei Proţiuc instanţa de apel găseşte drept legală şi întemeiată hotărârea primei instanţe, considerând necesar de a respinge apelurile, pe motiv că nu a fost stabilit temei justificat pentru anularea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

Verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se în mod general la aceleaşi constatări reţinute la adoptarea hotărârii de prima instanţă, fără a verifica legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza argumentelor invocate de apelanţi.

În acest sens, se va remarca că în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei pretenţiilor înaintate, era indispensabil, alături de cele constatate, de a da o apreciere juridică temeiului legal al cerinţelor formulate şi împotriva lui Serghei Proţiuc, în calitate de pârât, or ultimul în cererea sa de apel a insistat asupra faptului că prezenta acţiunea înaintată împotriva lui este neîntemeiată, susţinând că conform art. 124 al legii insolvabilităţii administratorul procesului de insolvabilitate este cel ce organizează şi desfăşoară licitaţiile. Pe când, întru judecarea justă a cauzei, acest argument urma a fi analizat ţinându-se cont de obiectului litigiului şi pretenţiile formulate de către Viorel Cojocaru faţă de Serghei Proţiuc, care cum se constată din materialele dosarului a avut calitatea de participant şi de câştigător la licitaţie, dar nu şi de organizator al acesteia.

Totodată, se va menţiona că administratorul procesului de insolvabilitate al SA „Boris Glavan” – Alexei Ţurcanu, în susţinerea cererii de apel a invocat că Viorel Cojocaru nu s-a conformat procedurilor legale pentru a participa la licitaţie, în acest sens indicând la faptul că deşi ultimul, la 28 mai 2012 a efectuat un transfer în sumă de 43000 lei ca acont, tot în aceiaşi zi a solicitat să-i fie restituită suma dată. În acest sens, Alexei Ţurcanu a insistat că prin aceste acţiuni şi neprezentarea la licitaţie la 29 mai 2012, Viorel Cojocaru a renunţat să participe la licitaţie, fapt care nu poate fi interpretat, ulterior, ca încălcare a dreptului ultimului la petrecerea licitaţiei. Aceste împrejurări, însă, la fel au rămas fără examinare şi verificare de instanţa de apel.

De altfel, la caz se constată că instanţa de apel nu s-a pronunţat sub nicio formă şi asupra altor critici aduse de către apelanţi împotriva hotărârii primei instanţe, respingând apelurile într-un mod neînţeles, deşi, în baza art. 373 alin. (5) CPC, era obligată, să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, fapt ce indică la încălcarea acestor dispoziţii şi la examinarea superficială a cauzei. În conexiunea celor relatate, se stabileşte că soluţia instanţei de apel nu conţine o argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării soluţiei la care s-a ajuns, având o motivare extrem de superficială, fără a fi abordate toate aspectele importante în speţă, respectiv instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Mai mult, instanţa de recurs constată drept neînţeleasă şi referirea instanţei de apel la faptul că din materialele dosarului nu rezultă că centrul comercial scos la licitaţie a fost evaluat de comitetul creditorilor în temeiul evaluării efectuate de un evaluator, astfel considerând neclar din ce a reieşit comitetul creditorilor când a dispus scoaterea bunului la vânzare la licitaţie la preţul de 430000 lei. Or, Viorel Cojocaru, înaintând prezenta acţiune şi solicitând anularea procesului-verbal nr. 6 din 29 mai 2012 privind rezultatele licitaţiei, nu a invocat un careva dezacord în privinţa preţului la care a fost scos la licitaţie bunul imobil, fapt ce indică că instanţa de apel contrar prevederilor art. 239 CPC s-a referit la unele circumstanţe care nu au constituit obiect al dezbaterilor judiciare şi nu au fost invocate de reclamant.

Totodată, instanţa de recurs ţine să menţioneze şi faptul că deşi instanţa de apel a emis decizia în temeiul art. 385 alin. (1) lit. a) CPC, care indică că instanţa de apel, după ce judecă apelul, este în drept să respingă apelul şi să menţină hotărârea primei instanţe, dispozitivul instanţei reflectă doar respingerea apelurilor declarate, respectiv nefiind clară soarta hotărârii primei instanţe ca urmare a verificării legalităţii acesteia. Faptul dat în plus indică la încălcarea de către instanţa de apel a normelor de drept procedural instituite de legiuitor. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursurile declarate de către administratorul procesului de insolvabilitate a Societatea pe Acţiuni „Boris Glavan” – Alexei Ţurcanu, Societatea pe Acţiuni „Boris Glavan”, în proces de insolvabilitate şi Serghei Proţiuc.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 26 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Viorel Cojocaru împotriva Societăţii pe Acţiuni „Boris Glavan”, în proces de insolvabilitate, Comisiei de licitaţie a Societăţii pe Acţiuni „Boris Glavan” şi Serghei Proţiuc cu privire la anularea procesului-verbal privind rezultatele licitaţiei, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea Ala Cobăneanu