2ra-2805/13 — Anularea contractului de vînzare-cumpărare; restituirea loturilor pomicole

Instanţa de fond: V. Vişanu Dosarul nr. 2ra-2805/13 Instanţa de apel: D. Manole, A. Panov, E. Fistican ÎNCHEIERE 16 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Dumeniuc Elena şi Dumeniuc Alexandru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Dumeniuc Elena şi Dumeniuc Alexandru împotriva Consiliului şi Primăriei comunei Ivancea, întovărăşirii pomicole „Camerton” şi Pînzaru Tudor, privind abrogarea deciziei Consiliului com.

Ivancea nr. 6.10 din 14.12.2004, restabilirea dreptului de folosinţă asupra loturilor de teren nr. 174 şi nr. 148 din întovărăşirea pomicolă „Camerton”, anularea contractului de vânzare-cumpărare din 21.12.2004, obligarea Primăriei com. Ivancea să restituie loturile pomicole nr. 147 şi nr. 148 care aparţin cu drept de proprietate lui Duminiuc Elena şi Duminiuc Alexandru, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2013, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 06 iunie 2011, c o n s t a t ă : La 17 iulie 2007, Dumeniuc Elena şi Dumeniuc Alexandru au depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului şi Primăriei comunei Ivancea, întovărăşirii pomicole „Camerton” şi Pînzaru Tudor, privind abrogarea deciziei Consiliului com.

Ivancea nr. 6.10 din 14.12.2004, restabilirea dreptului de folosinţă asupra loturilor de teren nr. 174 şi nr. 148 din întovărăşirea pomicolă „Camerton”, anularea contractului de vânzare-cumpărare din 21.12.2004, obligarea Primăriei com. Ivancea să restituie loturile pomicole nr. 147 şi nr. 148 care aparţin cu drept de proprietate lui Duminiuc Elena şi Duminiuc Alexandru. În motivarea acţiunii, reclamanţii au invocat că în anul 1990, au devenit membri ai Î.P. „Camerton”, iar în calitate de membru au primit carnetele de membru, în baza cărora au achitat regulat cotizaţiile respective. Indică reclamanţii că lor le-a fost atribuit în folosinţă un lot de teren pe care ei pe parcursul a mai multor ani l-au prelucrat.

Din motive de sănătate şi în legătură cu decesul lui Dumeniuc Ion, care a fost soţul reclamantei Dumeniuc Elena şi tatăl lui Dumeniuc Alexandru, nu au mai avut posibilitatea să prelucreze în continuare terenurile repartizate, însă impozitul funciar l-au achitat din 1990 până în anul 2002. 1 Începînd cu anul 2004 lor le-a fost refuzat în perceperea sumelor pentru impozitul funciar pentru lotul în cauză pe motive necunoscute lor, iar Primăria com. Ivancea le-a adus la cunoştinţă faptul că, loturile de teren au fost retrase din posesia lor. Susţin reclamanţii că la 11 iunie 2007, la adunarea Î.P. „Camerton” au luat cunoştinţă cu decizia Consiliului com. Ivancea nr. 6.10 din 14.12.2004, cu privire vânzarea-cumpărarea loturilor pomicole în litigiu.

Nefiind de acord cu decizia emisă de către autorităţile publice locale, reclamanţii au depus la Consiliul com. Ivancea o cerere prealabilă privind anularea deciziei nr. 6.10 din 14.12.2004 şi restituirea loturilor pomicole nr. 147 şi nr. 148 ce le-au aparţinut, însă nu au primit răspuns. Cer reclamanţii abrogarea deciziei Consiliului com. Ivancea nr. 6.10 din 14.12.2004, restabilirea dreptului de folosinţă asupra loturilor de teren nr. 174 şi nr. 148 din Î.P. „Camerton” cu încasarea cheltuielilor de judecată. În cadrul procesului de judecată, reclamanţii au solicitat suplimentar anularea contractului de vânzare-cumpărare a lotului pomicol din 21.12.2004, încheiat între Primăria com. Ivancea şi Pînzaru Tudor şi obligarea Primăriei com.

Ivancea să restituie loturile pomicole nr. 147 şi nr. 148 care aparţin cu drept de proprietate lui Duminiuc Elena şi Duminiuc Alexandru. Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 06 iunie 2011, acţiunea înaintată de Duminiuc Elena şi Duminiuc Alexandru a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 22 noiembrie 2011, Dumeniuc Elena şi Dumeniuc Alexandru au contestat-o cu apel, prin care au solicitat casarea acesteia, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de fond. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2013, cererea de apel declarată de către Dumeniuc Elena şi Dumeniuc Alexandru a fost respinsă, iar hotărîre instanţei de fond menţinută.

La 03 iunie 2013, Dumeniuc Elena şi Dumeniuc Alexandru au contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, prin care au solicitat casarea acestora, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurenţii au invocat că instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. La fel, susţin recurenţii că instanţele ierarhic inferioare în mod neîntemeiat au ajuns la concluzia de a respinge acţiunea, întrucît, deposedarea de loturile de teren este vădit ilegală, iar ei urmează a fi repuşi în drepturi. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 26 februarie 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 01 aprilie 2013 (f.d. 28, vol. II), iar cererea de recurs a fost depusă la 03 iunie 2013, însă avînd în vedere faptul că la materialele cauzei nu se conţin probe despre recepţionarea deciziei de către părţi, cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Potrivit prevederilor art. 432 CPC alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială 2 sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Dumeniuc Elena şi Dumeniuc Alexandru este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform articolul 13 din Convenţie, recursul trebuie să fie unul "efectiv" atât în practică, cât şi în drept. Totuşi, un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind "serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Metropolitan Church of Bessarabia and Others v. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă astfel de temeiuri Colegiul n-a constatat.

3 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că decizia contestată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, reieşind din actele anexate la dosar, se constată că recursul declarat de Dumeniuc Elena şi Dumeniuc Alexandru împotriva decizie Curţii de Apel Chişinău din 26 februarie 2013, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 CPC.

Ţinînd cont de cele indicate, în temeiul art. 432, 433, 434 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Dumeniuc Elena şi Dumeniuc Alexandru se consideră inadmisibilă. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4