2ra-2914/13 — Repararea de către stat a prejudiciului cauzat ca rezultat al deportarii nemotivate

Instanţa de fond: E. Cobzac Dosarul nr. 2ra-2914/13 Instanţa de apel: N. Budăi, A. Nogai, I. Muruianu ÎNCHEIERE 16 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Ţurcan Petru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ţurcan Petru împotriva Ministerului Finanţelor, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat ca rezultat a deportării nemotivate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2013, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 12 februarie 2013, c o n s t a t ă : La 04 decembrie 2012, Ţurcan Petru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat ca rezultat a deportării nemotivate În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că la 06 iulie 1949, familia sa în componenţa: tatăl - Ţurcan E. F., mama - Ţurcan O. S., sora - Ţurcan A. E., fiul - Ţurcan P. E., care au locuit până în anul 1949 în satul Ploti, r-nul Râbniţa, RSSM, în lipsa unor învinuiri, a fost deportată din Moldova în regiunile îndepărtate ale URSS. Deportarea familiei şi confiscarea bunurilor au fost efectuate conform rechizitoriului MSS a RSSM din 03 iunie 1949 , în baza cărui a fost adoptată hotărârea Consfătuirii Speciale de pe lângă MSS a URSS peste un an după deportare.

În 1976, Procuratura URSS, după un control suplimentar a materialelor referitoare la deportare, a înaintat un protest către Judecătoria Supremă a RSSM, solicitând anularea Hotărârii Consfătuirii Speciale de pe lângă MSS a URSS din 17 mai 1950, ca fiind nemotivată. Protestul a fost satisfăcut, hotărârea Consfătuirii Speciale a MSS al URSS din 17 mai 1950, a fost anulată prin hotărârea Judecătoriei Supreme din 30 martie 1976. După abrogarea Hotărârii referitoare la deportarea familiei, mama sa - Ţurcan O. S., la 13 decembrie 1976, a depus cererea de chemare în judecătoria raionului Râbniţa, RSSM referitor la compensarea costului averii confiscate. Hotărârea judecătoriei Râbniţa nu a fost dusă până la definitivarea ei logică.

Reclamantul evaluează prejudiciul moral cauzat membrilor familiei sale la sumă de 230.000 lei, fiind condiţionat de deportarea nemotivată şi confiscarea averii. 1 Susţine reclamantul că în acea perioadă tatăl său a fost neîntemeiat de liberare şi de dreptul de a-şi apăra nevinovăţia; a călători pe parcursul a 2 săptămâni până la locul destinat într-un vagon pentru transportarea vitelor, în care se înghesuiau 26-30 persoane, inclusiv bătrâni şi copii sugaci, fără apă şi alimentaţie, fără drept de a deschide oberlihtul vagonului pentru aerisirea lui; trenul se oprea în câmpul pustiu şi atunci aveam dreptul de a deschide porţile vagoanelor, încât oamenii să poată ieşi afară, o singură dată pe parcursul a 24 ore, şi lumea nu avea dreptul să se îndepărteze de la vagonul său mai mult decât de 3 metri, fiind supravegheaţi permanent de paza înarmată.

Menţionează reclamantul că la locul de trai pe parcursul a 7 ani le-a fost limitat dreptul de deplasare pe teren. Nu aveau dreptul să se îndepărteze de locul de trai decât la o distanţă de 3 km, iar până în anul 1955 se prezentau în fiecare lună pentru a pune semnătura într-o condică specială a supraveghetorului, pentru a confirma prezenţa la locul de trai. I s-a interzis să continue studiile în cea mai apropiată localitate de locul de trai. În baza unor date integral zămislite de colaboratorii securităţii de stat, activitatea tatălui în perioada anilor 1942-1944, a fost calificată drept una criminală, iar timp de 27 ani membrii familiei sale au purtat pata ruşinoasă „de copii din familia criminalului”, „de colaboraţionist al ocupanţilor germano-români”.

Susţine reclamntul că până în 1990, s-a aflat sub supravegherea sistematică a organelor securităţii de stat, ca persoană cu atitudine neloială faţă de stat, iar în anul 1972, organele securităţii de stat RSSM i-au interzis rectorului Universităţii de Stat, ca să fie angajat în funcţie de lector superior al Facultăţii de Drept ca persoană ce nu inspira încredere; fiind represaţi nemotivat, timp de 36 de ani a intervenit către instanţele de judecată şi organele puterii de stat, pentru a fi restabilit în drepturile patrimoniale. Cere reclamantul încasarea din contul statului a prejudiciului moral în sumă de 230.000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Răşcani, mun. Chişinău din 12 februarie 2013, acţiunea a fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 21 februarie 2013, Ţurcan Petru a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2013, cererea de apel declarată de către Ţurcan Petru a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond menţinută. La 10 iunie 2013, Ţurcan Petru a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, prin care a solicitat casarea acesteia. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. La fel, susţine recurentul că instanţele ierarhic inferioare în mod neîntemeiat au ajuns la concluzia de a respinge acţiunea, întrucît, refuzul instanţelor să compenseze prejudiciul moral pentru deportarea ilegală şi confiscarea averii este nefundat şi în opinia sa reabilitarea nu capătă un caracter final.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. 2 Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 11 aprilie 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 19 aprilie 2013 (f.d. 96), iar cererea de recurs a fost depusă la 10 iunie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Potrivit prevederilor art. 432 CPC alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ţurcan Petru este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). 3 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform articolul 13 din Convenţie, recursul trebuie să fie unul "efectiv" atât în practică, cât şi în drept. Totuşi, un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind "serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Metropolitan Church of Bessarabia and Others v. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă astfel de temeiuri Colegiul n-a constatat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că decizia contestată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, reieşind din actele anexate la dosar, se constată că recursul declarat de Ţurcan Petru împotriva decizie Curţii de Apel Chişinău din 11 aprilie 2013, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 CPC. Ţinînd cont de cele indicate, în temeiul art. 432, 433, 434 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Ţurcan Petru se consideră inadmisibilă.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4