2r-230/20 — repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2r-230/20

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău (jud: V. Micu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna)

Instanța de revizuire: Curtea de Apel Chișinău (jud: L. Bulgac, V. Sîrbu, I. Dutca)

DECIZIE

08 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Parascovia Carp, reprezentată de avocatul

Nicolae Daniliuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Parascovia

Carp împotriva Guvernului Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral,

împotriva încheierii din 24 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Parascovia Carp,

reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc împotriva hotărârii din 16 iulie 2013 a

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 18 martie 2013, Parascovia Carp a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral, cauzat pentru 40 de

ani de represiuni politice ca urmare a deportărilor din anul 1949, în sumă de

10 000 000 de euro.

Prin hotărârea din 16 iulie 2013 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, acțiunea

depusă de Parascovia Carp a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 30 octombrie 2013 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Parascovia Carp și a fost menținută hotărârea din 16 iulie 2013

a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2014 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Parascovia Carp a fost considerat inadmisibil.

La 05 septembrie 2019 Parascovia Carp, reprezentată de avocatul Nicolae

Daniliuc, a depus la Curtea Supremă de Justiție cerere de revizuire împotriva hotărârii

din 16 iulie 2013 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău.

Prin încheierea din 04 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție, cererea de

revizuire depusă de Parascovia Carp, reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc, a fost

1

respinsă ca fiind inadmisibilă, din motivul că Curtea Supremă de Justiție nu este

competentă să examineze cererea de revizuire.

La 11 decembrie 2019 Parascovia Carp, reprezentată de avocatul Nicolae

Daniliuc, a depus la Curtea de Apel Chișinău cerere de revizuire împotriva hotărârii

din 16 iulie 2013 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, solicitând admiterea cererii de

revizuire, casarea hotărârii judecătorești, cu rejudecarea cauzei în instanța de fond.

În motivarea cererii de revizuire, revizuienta a invocat prevederile art. 449 lit. b)

din Codul de procedură civilă.

A menționat că prin Hotărârea nr. 39 din 08 iunie 2019 a Parlamentului

Republicii Moldova, a fost adoptată Declarația cu privire la recunoașterea caracterului

captiv al statului Republica Moldova, prin care a fost denunțat fostul regim oligarhic,

condus de liderul Partidului Democrat din Moldova, care se face vinovat de controlul

ilegal și anticonstituțional exercitat asupra sistemului judecătoresc.

Consideră că hotărârile instanțelor de judecată pronunțate în prezenta cauză, sunt

în contradicție cu prevederile art. 6 § 1 din Convenția europeană pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale și anume, instanțele nu au fost

independente și imparțiale, au fost controlate ilegal și anticonstituțional de fostul

regim oligarhic. Faptul dat constituie o circumstanță esențială a cauzei, care nu a fost

și nu putea fi cunoscută revizuientei.

Prin încheierea din 24 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Parascovia Carp, reprezentată de

avocatul Nicolae Daniliuc împotriva hotărârii din 16 iulie 2013 a Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău.

La data de 10 martie 2020 Parascovia Carp, reprezentată de avocatul Nicolae

Daniliuc, a declarat recurs împotriva încheierii din 24 februarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate și soluționarea

prin decizie a cererii de revizuire, cu admiterea acesteia, casarea hotărârii din 16 iulie

2013 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău și trimiterea cauzei spre rejudecare la

Judecătoria Chișinău.

În susținerea recursului, recurenta a invocat că nu este de acord cu încheierea

contestată, considerând că a fost emisă cu interpretarea eronată a prevederilor art. 449

lit. b) din Codul de procedură civilă.

A afirmat că este neîntemeiată concluzia instanței de apel precum că adoptarea

Hotărârii nr. 39 din 08 iunie 2019 a Parlamentului Republicii Moldova nu poate

constitui temei de declarare a revizuirii.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Materialele dosarului atestă că copia încheierii din 24 februarie 2020 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată în adresa avocatului Nicolae Daniliuc la 24

februarie 2020 (f.d. 125), însă lipsesc date cu privire la recepționarea acesteia. În

cererea de recurs, avocatul Nicolae Daniliuc a menționat că încheierea din 24

februarie 2020 a recepționat-o la data de 09 martie 2020.

În circumstanțele relevate, recursul declarat la data de 10 martie 2020, este în

termen.

2

La data de 07 mai 2020, în adresa intimaților Guvernul Republicii Moldova și

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a fost expediată spre cunoștință copia

recursului declarat de Parascovia Carp, reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la recurs (f.d. 136, 138-139), însă

intimații nu și-au valorificat acest drept.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și

a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii

contestate, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Conform art. 451 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de revizuire

se depune în scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod

obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

Potrivit art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, revizuirea se declară în

cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei

care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a

întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul

judecării anterioare a cauzei.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că în cazul când se invocă temeiul de revizuire – devenirea cunoscută a

unor circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu au fost și nu au putut fi

cunoscute revizuientului, este important ca circumstanțele sau faptele date existente

obiectiv până la data pronunțării hotărârii, să fie confirmate prin prezentarea unor

probe concludente. Esențial este ca revizuientul să nu fi știut anterior pronunțării

hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanțe (sau fapte) și nici să nu fi

avut posibilitatea de a le cunoaște, dar să fi existat până la momentul pronunțării

hotărârii și care să fie descoperite după ce hotărârea judecătorească a devenit

irevocabilă. De asemenea, este absolut necesar ca circumstanțele și faptele respective

să fie fundamentale și obligatorii pentru a justifica retractarea unei hotărâri

judecătorești rămase irevocabile.

La cazul prezentei spețe, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că circumstanțele invocate de

Parascovia Carp în susținerea cererii de revizuire nu se încadrează în prevederile art.

449 lit. b) din Codul de procedură civilă și nu constituie temei de revizuire.

Astfel, instanța de recurs constată că circumstanța invocată de recurentă –

adoptarea Hotărârii nr. 39 din 08 iunie 2019 a Parlamentului Republicii Moldova cu

privire la recunoașterea caracterului captiv al statului Republica Moldova, nu poate fi

considerată drept circumstanță care ar fi existat până la momentul pronunțării hotărârii

a cărei revizuire se cere și care nu a fost și nu a putut fi cunoscută revizuientului prin

3

prisma art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă și respectiv, nu poate servi drept

temei pentru admiterea cererii de revizuire.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că, Curtea de Apel Chișinău întemeiat

a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Parascovia Carp,

reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc împotriva hotărârii din 16 iulie 2013 a

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău.

În acest context, instanța de recurs evidențiază că procedura de revizuire

prevăzută de art. art. 449-453 din Codul de procedură civilă servește scopului

înlăturării lacunelor și omisiunilor justiției care urmează a fi aplicate într-o manieră

compatibilă cu prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, fiind respectat principiul securității

raporturilor juridice, care semnifică, potrivit jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, între altele, că o soluție definitivă al oricărui litigiu

nu urmează a fi rediscutată. Excepție de la acest principiu poate fi doar cazul când

reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și obligatorii

(speța de referință Brumărescu c. României, hotărârea Curții Europene a Drepturilor

Omului din 28 octombrie 1999).

Aceeași regulă a fost reiterată de Curtea de la Strasbourg în speța Roșca c.

Moldovei, hotărârea din 22 martie 2005, definitivă din 22 iunie 2006, unde s-a

subliniat expres că dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe de judecată

independentă și imparțială, garantat de art. 6 paragraf 1 din Convenție, urmează a fi

interpretat prin prisma Preambulului Convenției, care enunță preeminența principiului

supremației dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul

dintre elementele fundamentale a preeminenței este principiul stabilității raporturilor

juridice, care înseamnă că o soluție definitivă al oricărui litigiu nu trebuie rediscutată.

Totodată, principiul securității raporturilor juridice presupune respectul față de

principiul lucrului judecat, care constituie principiul executării hotărârilor definitive.

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res

judicata, adică caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești, acest principiu cere

ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile și

obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei.

Competența instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a

corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă

examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a

două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare. O

derogare de la acest principiu este justificată doar datorită unor circumstanțe esențiale

și convingătoare.

În această ordine de idei, având în vedere normele legale naționale și

raționamentele Curții Europene a Drepturilor Omului enunțate supra, instanța de

recurs reține că o eventuală admitere a cererii de revizuire depuse de Parascovia Carp,

reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc, în lipsa unor temeiuri legale, ar însemna

încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor celorlalte părți la

un proces echitabil garantate de art. 6 paragraf 1 din CEDO.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea recurată

este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurentă sunt neîntemeiate,

4

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Parascovia Carp, reprezentată de

avocatul Nicolae Daniliuc și a menține încheierea din 24 februarie 2020 a Curții de

Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 269-270, art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Parascovia Carp, reprezentată de avocatul

Nicolae Daniliuc.

Se menține încheierea din 24 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Parascovia Carp

împotriva Guvernului Republicii Moldova și Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

5