2ra-2760/13 — Privind declararea nulităţii ordinului de concediere, restabilirea în funcţie şi recuperarea prejudiciului cauzat

Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani – S. Lazari Dosarul nr. 2ra-2760/13 Instanţa de apel: CA Chişinău – N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 16 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu, Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, judecînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a RM, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a lui Matei Ion împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a RM privind declararea nulităţii ordinului de concediere, restabilirea în funcţie şi recuperarea prejudiciului cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2013, prin care s-a respins apelul declarat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a RM, c o n s t a t ă: La 23 mai 2012 Matei Ion a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a RM privind declararea nulităţii ordinului de concediere, restabilirea în funcţie şi recuperarea prejudiciului cauzat.

În motivarea acţiunii, Matei Ion a invocat că, la 29 februarie 2012, prin ordinul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a RM nr.15-p, a fost eliberat din funcţia de manager-şef (director general) al întreprinderii de Stat “Gările şi Staţiile Auto”. Tot prin acelaşi ordin a fost reziliat contractul nr. 89 din 01 iunie 2006 încheiat între părţi. Temeiul de fapt, pentru eliberarea din funcţie şi rezilierea contractului a fost faptul precum că ar fi fost numit în funcţia de manager-şef al întreprinderii de Stat “Gările şi Staţiile Auto” cu încălcarea prevederilor actelor legislative şi normative. Consideră Matei Ion că, eliberarea din funcţie drept una ilegală din motiv că, temeiul juridic pentru eliberarea din funcţie este unul inventat.

Faptul concedierii din funcţie în baza unui motiv invetat se demonstrează şi prin aceea că anterior, la 03 martie 2010, a mai fost odată concediat din funcţie, iar la 29 februarie 2012 prin ordinul nr. 14-p, în temeiul deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2012, a fost restabilit în funcţie, însă la 29 februarie 2012, în aceiaşi zi, în baza ordinului nr. 15-p a fost din nou concediat. Astfel, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a RM prin ordinul contestat a găsit o cale de a executa doar formal deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 februarie 2012, continuînd să rămînă fără serviciu. Menţionează Matei Ion că, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a RM a reziliat unilateral contractul nr. 89 din 01 iunie 2006 încheiat între părţi, fapt cel consideră ilegal.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 13 noiembrie 2012, s-a admis parţial acţiunea înaintată de Matei Ion, s-a anulat ordinul nr. 15-p din 29 februarie 2012 privind concedierea lui Matei Ion, emis de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a RM, s-a restabilit Matei Ion în funcţie de manager-şef (director-general) al ÎS “Gările şi Staţiile Auto”, s-a încasat în beneficiul lui Matei Ion din contul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a RM ca compensare a salariului pentru absenţă forţată de la serviciu – 116.493 lei, ca compensare a prejudiciului moral cauzat – 50.000 lei, ca restituire a cheltuielilor pentru asistenţă juridică acordată – 5000 lei. În rest cerinţele lui Matei Ion s-a respins.

S-a scutit Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a RM de la plata taxei de stat cuvenite la examinarea cauzei date. S-a dispus executarea imediată a hotărîrii în partea restabilirii lui Matei Ion în serviciu. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 17 aprilie 2013, a respins cererea de apel declarată de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a RM. La 12 iunie 2013, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a RM a înaintat cerere de recurs solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Buiucani din 13 noiembrie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri.

În motivarea cererii de recurs, s-a invocat că, instanţa de judecată s-a pronunţat asupra calităţii de bună – credinţă deoarece a statuat în mod prezumtiv asupra activităţii Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a RM, în sensul temeiniciei destituirii din funcţie a administratorului fără a verifica respectarea condiţiilor şi procedurii prealabile şi fără a fi investită ca atare. Pe cale de consecinţă, nici obiectul prezentei acţiuni nu cuprinde pretenţii fondate pe demersuri înaintate către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a RM asupra 2 încălcării procedurii de concediere, în sensul consultării obligatorii cu organul sindical de unitate, şi solicitate pentru respectarea acesteia.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că, Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 17 aprilie 2013 şi a fost expediată participanţilor la proces la 27 mai 2013. Iar, cererea de recurs a fost depusă la 12 iunie 2013, fiind depusă în termen. Drept temei ale recursului înaintat, s-a invocat că, concluziile instanţei de apel sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece au fost aplicate eronat normele de drept material şi procedural.

Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată, instanţa de judecată s-a pronunţat asupra calităţii de bună – credinţă deoarece a statuat în mod prezumtiv asupra activităţii Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a RM, în sensul temeiniciei destituirii din funcţie a administratorului fără a verifica respectarea condiţiilor şi procedurii prealabile şi fără a fi investită ca atare. Pe cale de consecinţă, nici obiectul prezenti acţiuni nu cuprinde pretenţii fondate pe demersuri înaintate către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a RM asupra încălcării procedurii de concediere, în sensul consultării obligatorii cu organul sindical de unitate, şi solicitate pentru respectarea acesteia.

Însă, nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra 3 problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Iar, alin. (4) al aceluiaş articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a RM împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a RM, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 aprilie 2013, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a lui Matei Ion împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a RM privind declararea nulităţii ordinului de concediere, restabilirea în funcţie şi recuperarea prejudiciului cauzat. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte Iulia Sîrcu Judecător Vera Macinskaia Judecător Ion Vîlcov 4