3ra-1544/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: S.Uzun dosarul nr.3ra-1544/13 instanţa de apel: Gh.Eni, T.Dimitriadi, V.Movilă ÎNCHEIERE 16 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Bişir Evghenia către Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat privind contestarea actului administrativ, restabilirea la serviciu şi încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 03.10.2012, prin care a fost respins recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Taraclia din 25.06.2012, c o n s t a t ă: La 17.01.2011, Bişir Evghenia a depus cererea de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat privind contestarea actului administrativ, restabilirea la serviciu şi încasarea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că, a activat în Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia de la fondare. A început să activeze în calitate de inspector superior, apoi a fost şeful Secţiei întreprinderii de stat, apoi şeful Direcţiei de control, din 2003 şeful Direcţiei de Administrare şi din acelaşi an adjunctul şefului Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia. Pe toată perioada nu avut nici o sancţiune disciplinară. La data de 02.04.2010, prin ordinul nr.42-K al Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară sub formă de avertisment. Prin ordinul nr.44-K din 21.04.2010 i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară sub formă de mustrare aspră. La 15.12.2010 prin ordinul nr.100- K a fost concediată din funcţia de inspector principal al Direcţiei de Administrare Fiscală în baza art. 86 lit.g) Codul muncii.

Consideră că toate aceste ordine au fost emise ilegal şi urmează a fi declarate nule. Prin ordinul nr.42-K din 02.04.2010 al Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia, în privinţa ei a fost aplicată sancţiunea disciplinară pentru neexecutarea obligaţiunilor funcţionarului public şi neprezentarea explicaţiilor 1 în formă scrisă privind lipsa contractului de perfectarea tehnico-ştiinţifică a documentelor. Sancţiunea dată a fost aplicată ilegal şi neîntemeiat, deoarece conform art.206 alin.(l) Codul muncii sancţiunea disciplinară se aplică pentru încălcarea disciplinei de muncă. Ilegalitatea ordinului din 21.04.2010 se confirmă prin ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat din 19.07.2010, prin care în privinţa ei a fost aplicată sancţiunea sub formă de avertisment.

Prin ordinul nr.64-K al Inspectoratului Fiscal de Stat Taraclia din 19.07.2010, ordinul nr.44-K din 21.04.2010 a fost anulat, ca fiind ilegal. Prin ordinul nr.100-K din 15.12.2010, reclamanta a fost concediată. Consideră că şi acest ordin este ilegal, deoarece conform art.86 lit.g) Codul muncii, concedierea se admite pentru încălcarea repetată, pe parcursul unui an a obligaţiilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare. Indică că nu a comis careva încălcări şi temei de concediere nu a fost. Răspuns la cererile prealabile din 20.12.2010 şi 15.01.2011 înaintate la Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi la Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia nu a primit. Invocă că eliberarea din funcţie radical i-a afectat starea fizică şi psihică, şocul care 1-a primit pînă în prezent nu i-a trecut.

Eliberarea ei din serviciu s-a răsfrânt negativ asupra imaginii sale în oraş şi în raion, întrucât ea a lucrat în cadrul Inspectoratului Fiscal de Stat mai mult de 20 de ani. Prin hotărîrea Judecătoriei Taraclia din 25.06.2013, a fost admisă acţiunea înaintată de Bişir Evghenia. Au fost recunoscute ilegale şi anulate ordinele nr.42-K din 02.04.2010, nr.357 din 19.07.2010, nr.397 din 18.08.2010 şi nr.100-K din 15.12.2010. Bişir Evghenia a fost restabilită la serviciu, în funcţia deţinută pînă la concediere. S-a dispus încasarea de la Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia în beneficiul Evgheniei Bişir salariul pentru lipsa forţată de la muncă pe perioada 17.12.2010 pînă la 25.06.2012 în mărime de 84711,36 lei, prejudiciul moral în mărime de 5000 lei.

S-a dispus încasarea de la Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 2741,34 lei. Prin decizia Curţii de Apel din 03.10.2012, a fost respins apelul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Taraclia din 25.06.2012. A fost exclus din dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Taraclia din 25.06.2012 sintagma: „A încasa de la Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Taraclia în beneficiul statului taxa de stat 2741 lei 34 bani”. La 29.07.2013, Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia a declarat recurs, în termen legal, deoarece scrisoarea privind expedierea copiei deciziei este datată cu 08.11.2012, însă date privind recepţionarea acesteia la materialele cauzei nu sînt, solicitînd admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel din 03.10.2012 ca fiind ilegală.

În motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală, deoarece instanţa de judecată a interpretat în mod eronat legea. La fel, a invocat că instanţa de judecată nu a luat în consideraţie toate încălcările de serviciu a intimatei, care au fost probate şi prezentate în şedinţele de judecată. La 28.07.2009, Bişir Evghenia a fost recunoscută vinovată în baza art.332 2 al.(1) CP, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 4000 lei, ceea ce confirmă încă odată că intimat a avut abateri disciplinare, iar afirmările ei că nu a fost pedepsită în timpul activităţii sale, nu pot fi luate în consideraţie. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat.

Argumentele invocate de Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia în cererea de recurs că decizia instanţei de apel este ilegală, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Dezacordul cu decizia instanţei de apel prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei hotărîri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu- se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 3 Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat Taraclia, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî 4