3ra-1644/13 — Recunoaşterea ilegală a ordinului

dosarul nr. 3ra-1644/13 prima instanţă: S. Uzun instanţa de apel: G. Vavrin, T. Dimitriadi şi I. Dănăilă ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Iurie Bejenaru şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat raionul Taraclia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Elena Lişciuc, Irina Dilijan împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat raionul Taraclia cu privire la recunoaşterea ilegală a ordinului de sancţionare disciplinară, împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul din 25 iunie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Inspectoratul Fiscal de Stat raionul Taraclia cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Taraclia din 24 decembrie 2012, c o n s t a t ă: La 05 octombrie 2012, atît Elena Lişciuc, cît şi Irina Dilijan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat raionul Taraclia cu privire la recunoaşterea ilegală a ordinului de sancţionare disciplinară.

În motivarea acţiunii, Elena Lişciuc a indicat că a fost angajată în funcţia de inspector principal al administrării fiscale în cadrul Inspectoratului Fiscal de Stat raionul Taraclia începînd cu anul 1997. Irina Dilijan, de asemenea, a menţionat în acţiunea înaintată, că lucrează din anul 2000 la Inspectoratul Fiscal de Stat raionul Taraclia în funcţia de şef adjunct al administrării fiscale Reclamantele au precizat că la şedinţa colectivului de muncă din 06 august 2012, şeful Inspectoratului Fiscal de Stat raionul Taraclia a menţionat că este necesar să fie întocmită o analiză lărgită pe TVA, nespecificînd niciun nume de persoană care să îndeplinească cerinţele date. Astfel de analize, anterior erau efectuate de către şeful administrării fiscale şi administrator.

La 07 august 2012, şeful Inspectoratului Fiscal de Stat raionul Taraclia a solicitat de la reclamante analiza respectivă. 1 Analiza solicitată putea fi efectuată doar în urma prezentării informaţiilor din partea administratorului. În urma prezentării de către administrator Irinei Delijan informaţia necesară, ultima a întocmit în aceeaşi zi analiza lărgită pe TVA. La 09 august 2012, şeful Inspectoratului Fiscal de Stat raionul Taraclia a emis ordinul nr. 54-K în legătură cu neexecutarea cerinţelor alin.(1) al art. 23 din Legea nr.158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, pentru neexecutarea dispoziţiei conducătorului Inspectoratului Fiscal de Stat raionul Taraclia privind prezentarea analizei pe TVA pentru primul semestru al anului 2012 de către colaboratorii administrării TVA.

Potrivit ordinului menţionat, reclamantelor le-a fost aplicată sancţiunea disciplinară sub formă de avertisment. La 07 septembrie 2012, Elena Lişciuc şi Irina Dilijan au înaintat o cerere în adresa pîrîtului prin care au solicitat anularea ordinului nr.54-K din 09 august 2012. Pînă la momentul înaintării acţiunii, ordinul nu a fost anulat. Asupra examinării cererii, reclamantele n-au fost înştiinţate. Dînsele consideră ordinul nr. 54-K din 09 august 2012 ca ilegal şi neîntemeiat, deoarece motivele şi circumstanţele expuse în el nu corespund realităţii. Solicită reclamantele recunoaşterea ordinului nr. 54-K din 09 august 2012 privind aplicare în privinţa lor a sancţiunii disciplinare sub formă de avertisment, ca fiind ilegal.

Prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 21 decembrie 2012, pricinile civile la acţiunile Elenei Lişciuc şi a Irinei Delijan au fost conexate într-un singur proces. Prin hotărârea Judecătoriei Taraclia din 24 decembrie 2012, acţiunile reclamantelor au fost admise. A fost recunoscut ilegal şi anulat ordinul nr. 54-K din 09 august 2012 în partea aplicării sancţiunii disciplinare sun formă de avertisment în privinţa Elenei Lişciuc şi Irinei Dilijan. Prin decizia Curţii de Apel Cahul din 25 iunie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Inspectoratul Fiscal de Stat raionul Taraclia cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Taraclia din 24 decembrie 2012. La 30 august 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat raionul Taraclia a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Cahul, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 31 iulie 2013, Curtea de Apel Cahul a expediat în adresa recurentului copia deciziei din 25 iunie 2013 (f. d. 231). La dosar nu sunt probe care ar confirma cînd a fost recepţionată decizia menţionată de către parte. Astfel, recursul declarat la 30 august 2013 se consideră depus în termen. Recurentul, Inspectoratul Fiscal de Stat raionul Taraclia, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au 2 încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 20 septembrie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Elenei Lişciuc, Irinei Dilijan cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea pricinii nicio parte nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Inspectoratul Fiscal de Stat raionul Taraclia, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. 3 Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat raionul Taraclia, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat raionul Taraclia se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Iurie Bejenaru Tatiana Vieru 4