2ra-3468/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă E. Cobzac dosarul nr.2ra-3468/13 instanţa de apel V. Pruteanu M. Guzun Iu. Cimpoi ÎNCHEIERE 16 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Silvia Iftodi, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Ludmilei Bordian împotriva Silviei Iftodi cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi repararea prejudiciului moral, cererea reconvenţională a Silviei Iftodi împotriva Ludmilei Bordian cu privire la nulitatea contractului de împrumut-recipisei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013, prin care a fost scutită apelanta Silvia Iftodi de la plata taxei de stat şi respins apelul declarat de către Silvia Iftodi şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, municipiul Chişinău din 12 iunie 2013, prin care acţiunea iniţială a fost admisă parţial, iar acţiunea reconvenţională a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 12 iunie 2009, Ludmila Bordian a depus cerere de chemare în judecată împotriva Silviei Iftodi cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta Ludmila Bordian a indicat că la 27 noiembrie 2007 între ea şi Silvia Bordian a fost încheiat un contract de împrumut bănesc în sumă de 4900 dolari SUA cu termenul de rambursare de 20 zile, în acest sens fiind întocmită o recipisă de către Silvia Iftodi. Pârâta până la expirarea termenului nu a achitat datoria. La expirarea termenului de 20 zile s-a adresat către pârâtă pentru a-i restitui datoria sau să perfecteze o alta recipisă cu indicarea procentului şi dobânzii, însă ultima de fiecare dată promitea că curând va achita datoria şi perfectarea altei recipise nu este necesară, ca tocmai la sfârș itul anului 2008 a semnat o altă recipisă care până la termenul indicat de ea nu i-a fost rambursat împrumutul.

Dat fiind faptul că pârâta nu doreşte să-i achite datoria pentru neonorarea obligaţiei de restituire a împrumutului urmează ca ultima să-i achite o dobândă de întârziere în mărime de 22% anual. 1 Cere Ludmila Bordian încasarea de la Silvia Iftodi a datoriei în sumă de 4900 dolari SUA şi dobânda de întârziere în mărime de 9% din suma împrumutată şi cheltuielile de judecată. La 23 februarie 2010, Silvia Iftodi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ludmilei Bordian cu privire la nulitatea contractului de împrumut- recipisei. În motivarea acţiunii Silvia Iftodi a indica că în baza recipisei din 07 noiembrie 2007 a luat cu împrumut de la Ludmila Bordian suma de 4900 dolari SUA, pe un termen de până la 27 noiembrie 2007. Nu neagă faptul că a semnat recipisa şi nu se eschivează de la obligaţiuni, dar aduce la cunoştinţă instanţei de judecată că banii indicaţi în recipisă nu i-a primit de la Ludmila Bordian.

Consideră că Ludmila Bordian în mod dolosiv s-a folosit de situaţia sa şi ducând-o în eroare i-a propus să semneze această recipisă. Menţionează că în perioada semnării recipisei feciorul său se afla închis în penitenciar. În această situaţie Bordian Ludmila a îndrumat-o să semneze recipisa precum că i-a împrumutat suma de 4900 dolari SUA, cu scopul de a-i ajuta feciorul, motivând că se află în relaţii bune cu preşedintele judecăţii şi poate să o ajute să-şi elibereze feciorul din penitenciar. Însă de fapt aceşti bani nu i-a primit, iar feciorul a fost eliberat din penitenciar conform probelor prezentate de apărător în cadrul şedinţelor de judecată. Pe parcursul anilor 2007-2012, Ludmila Bordian a insultat- o prin şantaj să-i restituie suma de 4900 dolari SUA.

Mai mult ca atât, în cadrul şedinţei de judecată a fost numită o expertiză grafologică şi tehnică. Conform raportului de expertiză s-a constatat că înscrisurile din expertiză au fost executate de Silvia Iftodi în stare psiho-fiziologică neobişnuită de activitate a sistemului nervos, probabil influenţată de stres, agitaţie, sau alte emoţii puternice. Prin urmare, solicită Silvia Iftodi anularea contractului de împrumut- recipisei din 07 noiembrie 2007 şi repararea prejudiciului moral în mărime de 5000 lei. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 11 octombrie 2010 au fost conexate într-un singur proces cererea de chemare în judecată a Ludmilei Bordian împotriva Silviei Iftodi cu privire la încasarea datoriei cu cererea de chemare în judecată a Silviei Iftodi împotriva Ludmilei Bordian cu privire la nulitatea contractului de împrumut.

La 06 octombrie 2011, Ludmila Bordian a depus cerere de concretizare a pretenţiilor indicând că recunoaşte că a scris recipisa dată la data de 27 noiembrie 2007, unde în calitate de împrumut i-a eliberat Silviei Iftodi 4900 dolari SUA, pe un termen de rambursare de 20 zile. Pârâta şi-a asumat obligaţia fermă de a restitui banii la expirarea termenului stabilit. Multiplele solicitări de a restitui în mod benevol împrumutul acordat s-au soldat cu eşec. Mai mult ca atât, în referinţa depusă pârâta neagă faptul că a luat banii cu împrumut, declarând că nu a primit bani în genere, că a fost în starea de frustraţie, stres şi altele. În afară de cerinţele înaintate în cererea de chemare în judecată de bază, încasarea a 4900 dolari SUA mai solicită încasarea din contul pârâtei şi a dobânzii de întârziere pentru nerestituirea împrumutului în termen, care la 16 ianuarie 2013 constituia suma de 3866 dolari SUA, iar în total 8766 dolari SUA.

2 Mai indică că pârâta urmează să-i restituie împrumutul, dobânda de întârziere pentru nerestituirea împrumutului în termen de la 17 decembrie 2007, cum prevede art. 872 alin. (1) Codul civil în mărime de 22% anual. Astfel, la scadenţă 17 decembrie 2007, a trecut o perioada de timp, pentru care urmează a se calcula dobânda de întârziere, care constituie la moment 3866 dolari SUA. Consideră, că în cazul dat a fost comisă o faptă cu caracter ilicit, a fost cauzat un prejudiciu material şi moral părţii vătămate, între fapta ilicită comisă de către pârâtă şi prejudiciul efectiv, există un raport direct de cauzalitate, autorul faptei cauzatoare şi a prejudiciului culpabil, din momentul comiterii faptei ilicite, care a cauzat prejudiciul.

Silvia Iftodi a avut capacitate delictuală şi deplină de exerciţiu. A suferit starea sufletească foarte proastă în care se afla din cauza pârâtei, care nu că este vinovată în cele întâmplate, care moral distruge încrederea în prietenie, în nişte relaţii curate omeneşti, niciodată nu şi-a cerut scuze, nu a recunoscut vinovăţia ei, nu a exprimat dorinţa să recupereze prejudiciul cauzat. Mai mult ca atât, pe parcursul examinării acestui caz, Iftodi Silvia a schimbat mai mult de 5 avocaţi cu scopul de a tergiversa examinarea dosarului civil, de mai multe ori nu a venit în sală de judecată motivând că este bolnavă, dar documentele respective nu le-a prezentat. Dacă de citit cererile ei de amânare a şedinţei de judecată este clar că pârâta a tergiversat emiterea hotărârii în cel mai brutal mod şi a folosit procedura civilă în scopurile de a tergiversa examinarea dosarului civil.

Indică că a suferit şi multiple zvonuri şi informaţii obscene, proceduri meschine de care s-a folosit pârâta numai cu un singur scop, de a amâna pronunţarea hotărârii, cu toate că a ştiut destul de bine, că nu are dreptate, că a luat banii şi nu i-a restituit. Cu aceste scopuri a înaintat demersuri cu privire la efectuarea expertizei scrisului, unde iarăşi a confirmat şi expertul că a întocmit această recipisă şi a exprimat că a fost într-o stare care a influenţat întocmirea acestei recipise. Însă din materiale cauzei civile derivă clar faptul, că la data respectivă întru-adevăr feciorul Silviei Iftodi a avut neplăceri, dar acest fapt nici cum nu influenţează raporturile juridice de împrumut.

Mai mult ca atât, apar întrebări din ce considerente este indicată suma anume 4900 dolari şi nu 5000 dolari SUA. Sau dacă a fost ameninţată, indusă în eroare pârâta, din ce considerente nu s-a adresat către organul de urmărire penală cu o cerere respectivă în anul 2007, unde putea să declare că în mod ilegal a dobândit această recipisă. De mai multe ori pârâta intenţiona aducerea unor martori care chipurile au fost prezenţi la întocmirea acestei recipise, însă aşa şi nu a adus aceşti martori. Dar după cum se ştie din legislaţia civilă, că dovada cu martorii nu returnează înscrisul cu privire la împrumut. Suferinţele psihice şi morale pe care le-a suferit din cauza pârâtei, din toate bârfele, informaţii ponegritoare, răspândite de către pârâtă în adresa sa, consideră că atitudinea pârâtei urmează a fi apreciată de către instanţa de judecată în modul cuvenit, ceea ce se referă la dauna morală care este estimată în mărime de 100000 lei.

Prin urmare, solicită Ludmila Bordian încasarea de la Silvia Iftodi datoria în sumă de 4900 dolari SUA, dobânda de întârziere pentru nerestituirea împrumutului în termen în mărime de 3866 dolari SUA şi prejudiciul moral în mărime de 100000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 18 februarie 2013 acţiunea iniţială a Ludmilei Bordian a fost admisă parţial. A fost încasat de la 3 Silvia Iftodi în beneficiul Ludmilei Bordian datoria de împrumut conform recipisei din 07 noiembrie 2007 în mărime de 4900 dolari SUA şi dobânda de întârziere pe perioada de la 27 noiembrie 2007 până la 15 ianuarie 2013 în mărime de 3605 dolari SUA, iar în total suma de 8505 dolari SUA. În rest, acţiunea iniţială a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

A fost respinsă ca fiind neîntemeiată acţiunea reconvenţională a Silviei Iftodi împotriva Ludmilei Bordian cu privire la nulitatea contractului de împrumut – recipisei din 07 noiembrie 2007. A fost încasat de la Silvia Iftodi în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 4861,43 lei şi de la Ludmila Bordian în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 100 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2013 a fost scutită Silvia Iftodi de la plata taxei de stat în mărime de 1296,35 lei la depunerea cererii de apel şi a fost respins apelul declarat de ultima şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 12 august 2013, în termenul prevăzut de lege, Silvia Iftodi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii iniţiale şi de admitere a acţiunii reconvenţionale.

Recurenta Silvia Iftodi, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanţelor de judecată, deoarece instanţele au examinat pricina superficial, circumstanţele cauzei nu au fost supuse unei analize profunde şi au rămas neelucidate aspectele importante a contractului de împrumut în cauză. Instanţele de judecată au apreciat arbitrar probele administrate şi au ignorat concluzia din raportul de expertiză din care rezultă că ea a semnat recipisa într-o stare –fiziologică neobişnuită influenţată de stres şi alte emoţii puternice şi contrar art. 130 alin. (4) şi (5) CPC nu au reflectat în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele.

Mai indică că instanţele judecătoreşti au interpretat eronat legea, deoarece la încasarea dobânzii de întârziere se aplică termenul general de prescripţie 3 ani, prevăzut de art. 267 Codul civil. Instanţele de judecată nu au luat în consideraţie şi faptul că potrivit prevederilor legale în cazul în care a fost încheiat un contract de împrumut fără indicarea dobânzii de întârziere cu indicarea termenului la care împrumutul urmează a fi rambursat, dobânda urmează a fi calculate în limitele termenului specificat în contract. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii 4 sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Silvia Iftodi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Silviei Iftodi ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Silviei Iftodi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi 5