2ra-2299-13 — Repararea prejudiciului.

Dosarul nr.2ra-2299/13 Prima instanţă: Judecătoria Ciocana Judecător: N.Clima Instanţa de Apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: S. Arnaut E. Clim T. Pelin Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 16 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov, Vera Macinskaia examinând recursul declarat de Bîrcă Vasile în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Luţă Viorel împotriva lui Bîrcă Vasile cu privire la repararea prejudiciului, cererea reconvenţională a lui Bîrca Vasile împotriva lui Luţă Viorel cu privire la recunoaşterea obligaţiei ca fiind stinse, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 mai 2012 şi a hotărîrii Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 09 august 2011 prin care acţiunea iniţială a fost admisă, iar acţiunea reconvenţională respinsă, ACONSTATAT : La 04 februarie 2009, reclamantul Luţa Vasile a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Bîrcă Vasile cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 2358 Euro, 4900 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 950 lei. În motivarea pretenţiilor sale reclamantul a indicat că la 23 iunie 2008 între el, conducătorul mijlocului de transport de model Mercedes-W-2003 cu nr.î. CKL 424 şi Bîrcă Vasile conducător al automobilului de model „Mitsubishi”, a avut loc un accident, în urma căruia automobilul său a fost deteriorat. Accidentul a avut loc din vina pîrîtului, fapt confirmat prin declaraţia scrisă de către acesta la 23 iunie 2008, prin care acesta se obligă să repare automobilul.

Din motive necunoscute pîrîtul a întîrziat cu reparaţia automobilului, punînd-ui bunul la dispoziţie la 02 octombrie 2008, însă fără reparaţia părţii electronice a maşinii. Reparaţia a efectuat-o el, pentru care a achitat 4900 lei. Totodată avînd necesitatea de a se deplasa în interes de serviciu cu un mijloc de transport, la 25 iunie 2008, a încheiat contract de locaţiune, prin care a luat 1 cu folosinţă un automobil de model „Mercedes C 200” cu nr. î. ST VG 222, pentru care a achitat chiria de 18 Euro pe zi. Astfel, menţionează reclamantul că pentru perioada dintre 25 iunie 2008-02 octombrie 2008 a ahitat chiria pentru automobilul susmenţionat în mărime de 2358 Euro. Cere reclamantul, restituirea prejudiciului pentru reparaţia părţii electronice a automobilului în mărime de 4900 lei, costul pentru închirierea altui automobil în mărime de 2358 Euro, precum şi cheltuielile de judecată sub forma taxei de stat în mărime de 950 Euro.

Prin hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 02 aprilie 2009, acţiunea lui Luţa Viorel împotriva lui Bîrca Vasile a fost admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2010, apelul lui Bîrcă Vasile a fost admis, hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 02 aprilie 2009 a fost casată, cu remiterea cauzei la o nouă judecare după competenţa Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău, motivul casării fiind încălcarea competenţei jurisdicţionale la examinarea pricinii. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 11 februarie 2011, pricina s-a strămutat la Judecătoria Ciocana, mun. Chişinău, aşa cum adresa domiciliului pîrîtului este str. Aleco Russo 22, ap. 25 A, fapt menţionat şi în decizia Curţii de Apel Chişinău.

În şedinţa de judecată, reprezentantul pîrîtului Caşu Petru, a depus cerere reconvenţională împotriva lui Luţă Viorel cu privire la recunoaşterea obligaţiei ca fiind stinse. În motivarea acesteia, reprezentantul pîrîtului a menţionat că în urma accidentului rutier produs la data de 23 iunie 2008, între automobilul de model Mercedes-W-2003 cu nr.î. CKL 424 condus de Luţă Viorel şi un alt automobil de model „Mitsubishi” nr.î C IV 158 condus de Bîrcă Vasile s-a produs un accident rutier. În urma acestuia, Bîrcă Vasile printr-o declaraţie, anexată la materialele cauzei şi-a recunoscut vina în producerea accidentului în urma căreia şi-a asumat responsabilitatea materială asupra automobilului deteriorat a-l reclamantului.

Menţionează Bîrcă Vasile că în mod silit a fost dus de către Luţă Viorel şi încă două persoane, subalterne lui, pe teritoriul staţiunii de alimentare auto „Rom Petrol” unde Luţă Viorel este vicepreşedinte, iar acolo a scris personal în rezultatul unei constrîngeri fizice şi psihice, prin şantaj de urmări prejudiciabile pentru activitatea de serviciu declaraţia de asumare a obligaţiei de reparaţie a bunului prejudiciat. În acest context se invocă art. 229 al. (1) CC, potrivit căruia actul juridic încheiat în urma constrîngerii prin violenţă fizică sau psihică poate fi declarat nul de instanţa de judecată, chiar şi în cazul cînd violenţa a fost exercitată de un terţ.

De asemenea se mai menţionează că prin răspunsul nr. B-318/10 din 02 iunie 2010 primit de la Poliţia Rutieră şi anexat la materialele dosarului, în fapt s-a anulat valoarea materială a acestei declaraţii, deoarece prin acest răspuns se indică că este imposibil de apreciat vinovăţia unui sau altui conducător auto. Invocă Bîrcă Vasile că a suportat cheltuieli financiare, mai mult de 30000 lei, pentru repararea automobilului lui Luţă Vasile. 2 Astfel, consideră că declaraţia de răspundere materială, asumată de Bîrcă Vasile, a avut valoare juridică, a creat efecte şi urma fi stinsă printr-o confirmare sau chitanţă de executare. Tot aici menţionează că acesta nu şi-a asumat obligaţia de achitare a serviciilor de arendă a altui automobil şi nu s-a obligat să achite costul altor detalii, defectul cărora nu provine din accident.

Reiese că la momentul finisării reparaţiei, obligaţiunea era executată şi urma a fi stinsă, ca urmare a executării integrale a prevederilor art. 642 al. (1) şi al. (2) CC. Cere Bîrcă Vasile recunoaşterea ca fiind stinsă obligaţia asumată de pîrîtul Bîrcă Vasile, din motiv că aceasta a fost executată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 09 august 2011, cererea iniţială a lui Luţă Viorel a fost admisă integral. S-a dispus încasarea din contul lui Bîrcă Vasile în beneficiul lui Luţă Viorel, prejudiciul material în mărime de 4900 lei, 2358 Euro convertiţi în valută naţională la momentul executării cu titlu de prejudiciu material suportat pentru plata locaţiunii unui alt automobil şi 1250 lei cu titlu de costuri şi cheltuieli de judecată şi asistenţă juridică.

Acţiunea reconvenţională a lui Bîrcă Vasile a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 mai 2012, apelul depus de către Bîrcă Vasile a fost respins, hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 09 august 2011 a fost menţinută. Invocînd ilegalitatea acestei deciziei, la 03 mai 2013 Bîrcă Vasile, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea uinei noi hotărîri de admitere a acţiunii reconvenţionale. În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că la emiterea deciziei instanţei de apel nu s-au constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, a fost aplicat o lege ce nu trebuia aplicată, fapt ce a dus la o concluzie eronată şi neîntemeiată.

Cu copia motivată a deciziei instanţei de apel recurentul a făcut cunoştinţă la 29 martie 2013, iar recursul a fost declarat la 03 mai 2013, astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul este declarat în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 23 iunie 2008 a avut loc un accidentul rutier, în urma căruia au fost implicate două mijloace de transport şi anume autoturismul de model „Mercedes-W-203”, cu nr. î. CKL 424, condus de Luţa Viorel şi autoturismul de model „Mitsubishi Colt” cu nr.î.

CIV 158, condus de Bîrcă Vasile, fapt confirmat prin declaraţiile părţilor şi prin imaginile foto, toate fiind anexate la materialele dosarului.(f.d.19.20.) 3 Tot din materialele cauzei s-a stabilit că au fost prejudiciate ambele mijloace de transport, dar conform Regulamentului Circulaţiei Rutiere în vigoare la data producerii accidentului, şi aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 713 din 27 iulie 1999, părţile au ajuns la o înţelegere reciprocă în aprecierea circumstanţelor şi daunelor acestui accident, unde Bîrcă Vasile a întocmit o declaraţie prin care se recunoaşte vinovat în producerea accidentului, asumîndu-şi responsabilitatea asupra reparaţiei autoturismul de model „Mercedes-W-203”, cu nr. î. CKL 424, condus de Luţa Viorel.

Din materialele cauzei se constată că părţile nu s-au deplasat nici la cel mai apropiat post de poliţie rutieră pentru întocmirea actelor necesare, cu schema executată prealabil a accidentului şi semnată de cei implicaţi în accident şi în cazul prezenţei a martorilor oculari. Din declaraţia scrisă şi anexată la materialele dosarului recurentul Bîrcă Vasile, s- a recunoscut vinovat în producerea accidentului rutier şi s-a obligat să-l repare şi să compenseze toate daunele pentru reparaţia acestuia. Potrivit declaraţiei martorului Ţurcan Anatolie, anexată la materialele dosarului, acesta a confirmat semnarea acesteia în prezenţa lui. Conform actului de predare-primire a automobilului de la reparaţie, rezultă că la 03 noiembrie 2008, Vitalie Nastas a predat automobilul de model „Mercedes-W-203” cu nr.î.

C KL 424 reclamantului Luţa Viorel. În actul nominalizat, automobilul transmis spre reparaţie la 14 iulie 2008 de către Bîrcă Vasile, şi remis la 03 noiembrie 2008 de către Luţă Viorel este indicat ca fiind reparată aripa stîngă, bara de protecţie, semnalizatorul din stînga şi capacul portbagajului. Tot aici este indicat că reparaţia părţii electronice din lipsă de serviciu specializat nu a fost verificată şi nici nu a fost supusă reparaţiei. Cu excepţia părţii electronice Luţă Viorel recepţionînd automobilul nu a înaintat obiecţii asupra lucrărilor efectuate. La 06 noiembrie 2008, de către SRL „Grand Premium” s-a efectuat defectologia automobilului unde s-au constatat deficienţe la modulul „SAM-Signal Acguisition/Activation Module” spate a automobilului de model „„Mercedes-W-203” cu nr. î. C KL 424, iar potrivit concluziei indicate în rubrica actului defectologic, se recomandă schimbul acesteia, cu valoarea piesei în sumă de 4640 lei.

(f.d.11). Pentru serviciu de efectuare a defectologiei, Luţă Viorel a achitat 440 lei, fapt confirmat prin bonul fiscal. Conform răspunsurilor eliberate de către SRL „Grand Premium” şi potrivit schemei amplasării pieselor automobilului de model „Mercedes-W-203”, modulul „SAM-Signal Acguisition/Activation Module” este amplasat în aripa stîngă din spatele autoturismului, fapt ce asigură percepţia şi activitatea semnalelor unităţii de transport. 4 Acest fapt este confirmat şi prin imaginile anexate la materialele cauzei, astfel fiind în corespundere directă cu locul asupra căruia s-a produs impactul în accident. Tot aici este menţionat faptul că Luţă Viorel la 24 decembrie 2008, a cumpărat acest modul, pentru care potrivit bonului fiscal a achitat 4640 lei (f.d.12).

Mai mult ca atît din materialele cauzei se constată că reclamantul Luţă Viorel în vederea înlocuirii bunului aflat în reparaţie, începînd cu 25 iunie 2008, a închiriat un automobil de model „Mercede C 200” cu nr. î. ST VG 222 de la Triboi Victor la preţul de 18 Euro pe zi, fapt confirmat prin contractul de locaţiune din 25 iunie 2008. Prin recipisele din 06 noiembrie 2008 şi 09 septembrie 2008, Triboi Victor a primit de la Luţă Viorel sumele de 1423 Euro şi respectiv 920 Euro, în total suma de 2358 Euro ca plăţi pentru locaţiunea automobilului. Aceste sume au fost calculate pe perioada dintre 25 iunie 2008 - 02 noiembrie 2008.(f.d.9,10). Analizînd circumstanţele cauzei, Completul colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia că atît prima instanţă cît şi instanţa de apel just au conchis asupra faptului că declaraţia semnată de către părţi este valabilă şi produce efecte obligatorii.

În conformitate pct. 13 din Regulamentul Circulaţiei Rutiere, părţile au căzut de acord cu privire la circumstanţele accidentului rutier, iar partea vinovată semnînd declaraţia corespunzătoare în care se recunoaşte vinovat are obligaţia de reparare a prejudiciului. Acest fapt corespunde şi în conformitate cu art. 700 Codul Civil (înţelegerea reciprocă în aprecierea circumstanţelor), iar în cazul dat neînregistrarea cazului la poliţia rutieră nu exonerează executarea, or pentru neexecutarea prevederii de obligativitate a înregistrării accidentului există răspundere contravenţională – art. 127 Codul cu privire la Contravenţii Administrative în vigoare la data producerii accidentului. Neexecutarea acestei obligaţii nu anulează obligaţiile asumate benevol, sau norma art. 13 din Regulament nu condiţionează consecinţele şi nu stinge obligaţiile.

În conformitate cu art. 1398 al. (1) Codul Civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciu patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciu moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Art. 572 Codul Civil stipulează că temeiul executării rezidă în existenţa unei obligaţii, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună credinţă, la locul şi în momentul stabilit. La caz obligaţia recurentului Bîrcă Vasile de a acoperi daunele provocate rezultă din răspunderea delictuală şi din valabilitatea obligaţiei recunoscute prin declaraţie.

Completul colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie nu poate reţine argumentul recurentului asupra faptului ce ţine de 5 declaraţiile părţilor prin intermediul cărora se pune la îndoială valabilitatea actelor de achiziţie a modulului, motivat prin reparaţie lui în noiembrie 2008 şi achiziţia acestei piese abia în decembrie 2008, aşa cum partea confundă evenimentele deoarece în noiembrie 2008 s-a efectuat defectologia autoturismului iar în decembrie 2008 s-a achiziţionat piesa, fapt nespecificat de către Luţă Viorel ca cheltuieli de reparaţie. Completul colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine neîntemeiat şi argumentul recurentului din cererea reconvenţională prin care se susţine că obligaţia asumată de Bîrcă Vasile a fost stinsă şi astfel au încetat şi raporturile juridice între părţi, or, potrivit art. 642 al.

(1) Codul Civil debitorul nu este obligat la plata altor dobînzi, penalităţi sau să repare alt prejudiciu, iar prin actul de predare-primire a automobilului de la serviciile de reparaţie se confirmă că automobilul a fost reparat integral, iar proprietarul acestuia nu a invocat pretenţii pe calitatea lucrărilor precum şi a termenului de executare, prin urmare, acceptînd executarea are sarcina demonstrării neexecutării conform art. 643 al. (3), Codul Civil, , iar în concluzie se solicită considerarea stingerii obligaţiei, aşa cum şi s-a constat că recepţia bunului de la reparaţie s-a efectuat cu rezervă, iar obligaţia stabilită între părţi izvorăşte din răspunderea delictuală, criteriul determinării prejudiciului fiind întinderea lui.

Prin urmare, reieşind din cele expuse, Completul colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa corect a respins cererea reconvenţională a lui Bîrcă Vasile împotriva lui Luţă Viorel cu privire la recunoaşterea obligaţiei ca fiind stinsă. Nu poate fi reţinută de către complet nici argumentul recurentului privitor la neînştiinţarea acestuia despre închirierea altui mijloc de transport pe perioada dintre 23 iunie 2008 – 02 noiembrie 2008, deoarece potrivit sensului obligaţiei reparării prejudiciului se efectuiază în dependenţă de întindere conform art. art. 14, 1398 Codul Civil, iar cerinţa de reparare a prejudiciului survenit din valoarea cheltuielilor de locaţiune a unui bun în schimbul bunului deteriorat în accident, prin urmare corect a fost admisă şi de către instanţele ierarhic inferioare.

La fel, Completul colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie nu poate reţine argumentul recurentului Bîrcă Vasile precum că declaraţia din 23 iunie 2008, de asumare a reparării prejudiciului material a fost încheiată prin violenţă, cu exercitarea asupra lui a presiunilor fizice şi psihice, din considerentul că nu s-au prezentat de către ultimul careva probe concludente şi pertinente în favoarea celor invocate. Potrivit art. 229 Codul Civil, actul juridic încheiat în urma constrîngerii prin violenţă fizică sau psihică poate fi declarat nul de instanţa de judecată chiar şi în cazurile cînd violenţa a fost exercitată de un terţ. Violenţa este temei de anulare a 6 actului juridic numai în cazul în care se demonstrează că este de natură să determine o persoană să creadă că ea, soţul, o rudă sau o altă persoană apropiată ori patrimoniul lor sînt expuşi unui pericol iminent.

În sensul prezentului articol, nu există violenţă atunci cînd autorul ei nu a utilizat vreun mijloc ilicit. Astfel din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că din materialele cauzei se constată că recurentul nu a demonstrat care anume drepturi procedurale sau materiale au fost încălcate de către instanţele ierarhic inferioare, iar partea în proces trebuie să invoce temeiurile de fapt şi de drept al pretenţiilor sale, avînd în vedere că atît instanţa apel cît şi instant de fond corect au elucidate pe deplin circumstanţele importante în vederea soluţionării litigiului dat, Completul colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie considră recursul depus de către Bîrcă Vasile neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se respinge recursul declarat de Bîrcă Vasile. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 mai 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 09 august 2011, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Luţă Viorel împotriva lui Bîrcă Vasile cu privire la repararea prejudiciului, cererea reconvenţională a lui Bîrca Vasile împotriva lui Luţă Viorel cu privire la recunoaşterea obligaţiei ca fiind stinse Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecător /Semnătura/ Iulia Sîrcu Judecători /Semnătura/ Valentina Clevadî /Semnătura/ Tamara Chişca – Doneva /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 7