2ra-1979/13 — Achitarea despăgubirii de asigurare

Instanţa de fond: V. Efros Dosarul nr. 2ra-1979/13 Instanţa de apel: M. Moraru, B. Bîrca, N. Traciuc DECIZIE 16 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecători: Vera Macinskaia, Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva, Ion Vîlcov, examinînd recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Strat- Triboi”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Strart-Triboi” împotriva întreprinderii mixte compania de asigurări „Grawe Carat Asigurări” societate pe acţiuni, privind obligarea achitării despăgubirii de asigurare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2012, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 28 mai 2012, de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 18 aprilie 2011, SRL „Strart-Triboi” depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM CA „Grawe carat Asigurări” SA, privind obligarea achitării despăgubirii de asigurare. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că în conformitate cu prevederile contractului nr. 49/10 din 01 ianuarie 2010, SRL „Strart-Triboi” s-a obligat să efectueze transportarea de mărfuri din or. Reghin România a SA „PROLEMN” în or. Minsk, Belorusia pentru destinatarul mărfurilor - JLLC „INTERDORS”.

Până în luna octombrie 2010, au fost efectuate 25 de curse, inclusiv şase curse au fost efectuate cu camionul de marca „Renault Magnum” cu nr. de înmatriculare CKC 339, articulat cu semiremorca de marca „Van Hool” nr. de înmatriculare PZ 0145. La 30 septembrie 2010, întru îndeplinirea obligaţiunilor în contractul încheiat între „Strart-Triboi” şi SRL „Policontract” care prevede asigurarea CMR a unităţilor de transport supuse transportării produselor chimice cu compania de asigurări ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, a fost încheiat contractul de asigurări CMR nr. CCI00005. În timpul efectuării cursei de transportare plăcilor fibrolemnoase din or. Reghin, România spre or. Minsk, Belorusia - 04/10/2010-08/10/2010, în urma impactului cu un obiect de culoare albastră, prelata a fost deteriorată fiind formată o ruptură cu lungime de circa 6 metri lungime.

La locul de descărcare în or. Minsk, la 7 octombrie 2010, s-a depistat că în urma pătrunderii apelor de ploaie au fost deteriorate placi fibrolemnoase în sumă de 5.426,85 dolari 85 cenţi. La 08 octombrie 2010, de către comisia alcătuită din reprezentaţii destinatarului mărfii, „Interdors” şi reprezentantul transportatorului, şoferul Iambica Stepan a fost întocmit actul de predare-primire a mărfii care a constatat că, din cauza deteriorării prelatei au fost deteriorate 1.572 de placi fibrolemnoase în sumă de 5.426,85 dolari SUA. Obţinând aceste documente la 12 octombrie 2010, reclamantul s-a adresat către ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA cu o cerere de soluţionare a cerinţelor contestate de JLLC „Interdors”.

Susţine reclamantul că la 29 noiembrie 2010, a primit demersul nr. 1774/10 în care ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA au pus în sarcina sa prezentarea unor informaţii suplimentare în original. Totodată în acest demers a fost solicitată prezentarea semiremorcii „Van Hool” nr. de înmatriculare PZ 0145 pentru examinare. Reclamantul menţionează că la 16 decembrie 2010, a prezentat actele solicitate, iar expertiza tehnică a semiremorcii a fost efectuată abia la 17 decembrie 2010, de către Centrul de Expertize Independente „Cexin”, semiremorca fiind examinată formal şi superficial.

Consideră reclamantul că decizia luată este contradictorie multiplelor decizii ale organelor de resort din Republica Moldova, cum ar fi: Centrul Științific de Securitate „Warşiţa-MS", Asociaţia „AITA”, Instituţia Publică „ANTA” şi Serviciul Vamal al Republicii Moldova care au constatat că semiremorca dispune de dispozitive care asigură transportare sigură a mărfurilor fără a pune în pericol circulaţia rutieră, integritatea mărfurilor, integritatea spaţiului şi a regimurilor vamale, asigurarea mediului înconjurător ş.a. Menţionează reclamantul că conform Convenţiei TIR, remorcile şi semiremorcile destinate transportării mărfurilor în trafic internaţional sub garanţie TIR, trec un control riguros la organele vamale privind inviolabilitatea spaţiului vamal şi regimurilor vamale, iar în baza acestui control se emite Certificatul de agreare.

În timpul acestui control organele vamale verifică starea tehnică a tuturor elementelor semiremorcii inclusiv şi a prelatei. La semiremorca dată au fost obţinut Certificatul de agreare nr. 020835 valabil până la 08 noiembrie 2010, prelungit la 03 noiembrie 2010, prin certificatul de agreare nr. 034579 care confirma că starea tehnică permite transportarea mărfurilor sub sigiliu vamal. Susţine reclamantul că pînă la moment semiremorca nu a manifestat cedări de rezistenţă, din cauza aşa zisei uzuri avansate şi prin urmare dezminte afirmaţiile experţilor. Astfel, consideră că SRL „Start-Triboi” şi-a îndeplinit obligaţiunile la momentul semnării contractului achitînd conform bonului de plată nr. 369772 prima de asigurare, însă ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” s-a eschivat de la obligaţiunile sale contractuale.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 28 mai 2012, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. 2 Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 01 august 2012, SRL „Strart- Triboi” a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2012, cererea de apel declarată de către SRL „Start-Triboi” a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond menţinută. La 10 aprilie 2013, SRL „Start-Triboi” a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că atît instanţa de fond cît şi cea de apel, nu au constat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi în mod neîntemeiat au ajuns la concluzia de a respinge acţiunea.

Susţine recurentul că instanţele ierarhic inferioare şi-au bazat soluţiile adoptate pe marginea acestui litigiu pe Legea nr. l508-XH din 15.06.1993, cu privire la asigurare, însă la 21 decembrie 2006, capitolele I, II, III, V şi VI ale acestei legi au fost abrogate şi art. 25 al capitolului II din a Legea 1508-XII, în baza căreia au fost elaborate punctele 3.1.4 şi 3.1.5 şi conform cărora ÎM Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” SA şi-a motivat refuzul de achitare a despăgubirii de asigurare, nu mai erau valabile, deoarece a fost anulată legea în baza căreia au fost elaborate aceste condiţii şi nu mai era valabil nici Statutul IM Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” SA. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 27 noiembrie 2012 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 26 ianuarie 2013 (f.d. 198). Cererea de recurs a fost depusă la 10 aprilie 2013, însă avînd în vedere faptul că la materialele cauzei nu se conţin probe ce ar confirma recepţionarea deciziei de către părţi, recursul se consideră a fi depus în termen. Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că recursul înaintat de SRL „Strart-Triboi” este neîntemeiat şi urmează a fi respins, din următoarele considerente. Conform art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicând corect normele de drept material. Conform prevederilor art. 1301 CC, prin contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi în termenele convenite.

Potrivit prevederilor art. 1304 alin. (1) CC, asigurarea contra daune garantează asiguratul contra consecinţelor unui eveniment care poate aduce atingere patrimoniului său. 3 Materialele cauzei atestă că la 30 septembrie 2010, SRL „Strart-Triboi” şi ÎM CA „Grawe carat Asigurări” au încheiat contractul de asigurare a răspunderii transportatorilor şi expeditorilor pentru perioada de 30 septembrie 2010 – 29 septembrie 2011, asigurătorul asigurînd răspunderea transportatorului faţă de destinatarul mărfii în privinţa integrităţii mărfii transportate. La 07 octombrie 2010, destinatarul mărfii JLLC „Interdors”, or. Minsk, Belorusia a constat deteriorarea planşelor fibrolemnoase în număr total de 1.579 bucăţi, din cauza umezirii acestora şi destratificarea vopselei.

La cerinţa SRL „Strat-Triboi”, în or. Minsk, Belorusia a fost efectuată expertiza nr. X-0296 din 13 decembrie 2010, privind evaluarea pagubelor cauzate JLLC „Interdors”, prejudiciul fiind evaluat la suma de 4.341 dolari SUA. La 12 octombrie 2010, SRL „Start-Triboi” au declarat dauna la ÎM CA „Grawe Carat Asigurări” SA, ca urmare fiind deschis dosarul de daune nr. D/CC/10/03. Potrivit actului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 801 din 30 decembrie 2010, efectuat de către Centrul de Expertize Independente „CEXIN”, s-a stabilit că deteriorarea prelatei semiremorcii s-a datorat uzurii obişnuite, iar ruptura prelatei a avut loc în urma învechirii naturale a materialului în procesul exploatării semiremorcii.

Mai mult ca atît, şi prin expertiza nr. X-0296 din 13 decembrie 2010, privind evaluarea pagubelor cauzate JLLC „Interdors”, expertul a stabilit că cauza prejudiciului o reprezintă responsabilitatea transportatorului. Potrivit pct. 3.1.4 din Condiţiile de asigurare facultativă a răspunderii autotransportatorilor, coordonat la 03.01.2007 de Inspectoratul de Stat pentru supravegherea asigurărilor şi a fondurilor nestatale de pensii de pe lîngă Ministerul Finanţelor, nu este acoperită răspunderea şi cheltuielile survenite în rezultatul acţiunilor premeditate sau neglijenţa gravă a asiguratului sau angajaţilor săi faţă de regulile de transportare şi păstrare a încărcăturilor.

În limitele condiţiilor de asigurare prin neglijenţă gravă se au în vedere acţiuni sau lipsă de acţiuni din partea asiguratului, angajaţilor săi, agenţilor sau altor persoane la care recurg în procesul transportării şi expedierii, consecinţele negative ale cărora, sub forma de pretenţii ale proprietarilor de încărcături ale instanţelor vamale sau terţelor persoane trebuiau prevăzute. Un alt temei la capitolul „limitarea asigurării”, la pct. 3.1.5, este exploatarea mijloacelor de transport în stare tehnică deteriorată, inclusiv a refrigeratoarelor în transportarea încărcăturilor, care necesită un regim de temperatură specială la transportare. În acest context, instanţa de recurs conchide că instanţele ierarhic inferioare just au concluzionat că cerinţele recurentului formulate în acţiunea sunt declarative şi lipsite de suport probatoriu.

Instanţa de apel just a concluzionat şi faptul că potrivit deciziei Camerei Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale, privind înregistrarea modificărilor în rezultatul reorganizării prin fuziune - absorbţie la ÎM „Grawe Carat Asigurări” a CA „Carat”, societatea este succesoare în toate drepturile şi obligaţiile CA „Carat” SA. Prin urmare, este neîntemeiat argumentul recurentului precum că Condiţiile de asigurare facultativă a răspunderii autotransportatorilor au fost aprobate de un alt agent economic, or, ÎM „Grawe Carat Asigurări” este succesorul în drepturi al CA „Carat” SA. 4 Colegiul reţine şi concluzia instanţei de apel vizavi de faptul că recurentul- reclamant nu a probat legătura cauzală dintre deteriorarea prelatei şi a impactului cu un obiect exterior.

Instanţa de apel just a reţinut că, certificatul CEMT pentru condiţiile controlului tehnic autovehiculelor şi remorcilor nr. MDO12247 eliberat de ANTA la 05 august 2010, nu se referă la conformitatea unor cerinţe tehnice a prelatei, a sistemului de fixare a acesteia, ci elucidează caracteristicile tehnice ale remorcii, fără a menţiona ceva despre prelata sau carcasa pe care aceasta se fixează, iar la data producerii accidentului termenul acestui certificat era expirat. Cu referire la cele enunţate mai sus, instanţa de recurs reţine că decizia instanţei de apel a fost adoptată în limitele competenţei, reieşind din temeiul şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate în cererea de recurs nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării acesteia, motiv pentru care cererea de recurs urmează a fi respinsă, iar decizia instanţei de apel – menţinută. În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al Republicii Moldova, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Strat- Triboi”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 noiembrie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 28 mai 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Strart-Triboi” împotriva întreprinderii mixte compania de asigurări „Grawe Carat Asigurări” societate pe acţiuni, privind obligarea achitării despăgubirii de asigurare. Decizia rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov 5