3ra-1313/13 — Contestarea actului administrativ

Instanţa de fond: CA Chişinău – N. Craiu Dosarul nr. 3ra-1313/13 DECIZIE 16 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecătorii: Vera Macinskaia, Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva, Ion Vîlcov, examinînd recursul declarat de către Jalba Ivan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Jalba Ivan împotriva Ministerului Afacerilor Interne, privind contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 23 august 2011, Jalba Ivan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne, privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunea, reclamantul a invocat la 26 iulie 2011, a fost emis ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 322 ef, prin care sergentul major Jalba Ivan a fost concediat din poliţie în conformitate cu cerinţele art. 21 pct. 7 al Legii cu privire la poliţie.

Angajatorul şi-a motivat decizia prin faptul că reclamantul a încălcat grav disciplina de muncă prin absenţa de la serviciu fără motive întemeiate mai mult de 4 ore, de asemenea că a ignorat prevederile art. 65 al Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne, alin. 1, 5, 7, 8, 9 ale pct. 2 şi 10 ale Statutului Disciplinar, încălcări manifestate prin neîndeplinirea ordinului şefului direct, refuzul neîntemeiat de a se prezenta conform dispoziţiei nr. 244 din 15 iunie 2011, la data 18 iunie 2011 la serviciu, de a îndeplini obligaţiile încredinţate, lipsă de onestitate şi conduită nedemnă la serviciu, necontribuirea la menţinerea prestigiului colaboratorilor organelor afacerilor interne.

Consideră reclamantul că ordinul contestat este ilegal şi a fost emis cu o serie de încălcări, invocînd că conform prevederilor art. 44 alin. (l) din Constituţie „munca forţată este interzisă”, prin aceasta prevedere legiuitorul a dat o garanţie salariaţilor pentru a dispune de timpul de muncă şi de odihnă, în acesta ordine de idei Codul Muncii ca act normativ de bază ce reglementează relaţiile de muncă stipulează în art. 5 pct. b ca principiu de bază în sfera muncii „interzicerea muncii forţate”, iar conform art. 104 alin. (2), munca suplimentară (adică munca ce depăşeşte 40 ore săptămînal) poate fi dispusă de angajator fără acordul salariatului în situaţiile expres prevăzute de legiuitor şi anume: pentru efectuarea lucrărilor necesare pentru apărarea ţării, pentru preîntîmpinarea unei avarii de producţie ori pentru înlăturarea consecinţelor unei avarii de producţie sau a unei calamităţi naturale; pentru efectuarea lucrărilor necesare înlăturării unei situaţii care ar putea periclita buna funcţionare a serviciilor de aprovizionare cu apă şi energie electrică, de canalizare, poştale, de telecomunicaţii şi informatică, a căilor de comunicaţii şi a mijloacelor de transport comun, a instalaţiilor de distribuire a combustibilului, a unităţilor medico-sanitare.

Consideră reclamantul că legiuitorul prin prisma dispoziţiilor legale expuse mai sus a reglementat sfera relaţiilor privitoare la munca suplimentară şi a prevăzut expres fără a lăsa loc de interpretare condiţiile în care persoana angajatorului este în drept de a cere prestarea muncii în afara celor 40 de ore săptămînale. Cere reclamantul anularea ordinului Ministerului Afacerilor Interne din 26 iulie 2012 nr. 322 ef, restabilirea în funcţia anterior ocupată şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 20.000 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2012, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 17 mai 2013, Jalba Ivan a contestat-o cu recurs, prin care a solicitat casarea acesteia, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de fond.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de fond în mod neîntemeiat a respins acţiunea sa, întrucît activitatea sa în afara orelor de lucru reprezintă un drept al său nefiind o obligaţie care depinde de solicitarea superiorilor, iar refuzul său de a ieşi la serviciul în afara orelor de muncă nu reprezintă temei de eliberare a sa din funcţie. La fel, menţionează recurentul că pe toată durata activităţii sale şi-a îndeplinit obligaţiunile de serviciu cu demnitate, responsabilitate şi devotament. Mai indică reclamantul că instanţa de fond a examinat pricina în absenţa sa şi a reprezentantului său, în acest mod încălcîndu-i dreptul la apărare.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, hotărîrea instanţei de contencios administrativ asupra acţiunii judecate în fond poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărîrii integrale, în cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii, dacă legea nu dispune altfel. Curtea de Apel Chişinău a pronunţat hotărîrea la 18 septembrie 2012 şi a fost expediată părţilor la 23 noiembrie 2012 (f.d. 138). Cererea de recurs a fost depusă la 17 mai 2013. Raportînd aceste prevederi la materialele cauzei, dar şi aînd în vedere faptul că la materialele cauzei nu se conţin probe despre data recepţionării acesteia de către părţi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen.

Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că recursul 2 înaintat de Jalba Ivan este neîntemeiat şi urmează a fi respins, din următoarele considerente. Conform art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că prima instanţă a determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicând corect normele de drept material, şi întemeiat a ajuns la concluzia de a respinge acţiunea.

Potrivit prevederilor art. l alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost pricinuită. Reieşind din prevederile legale indicate, precum şi din dispoziţiile art. 2 şi art. 3 ale Legii contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie – actul administrativ cu caracter normativ sau individual; contractul administrativ; nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Noţiunea de „act administrativ” este reglementată atât în art. 2 din Legea contenciosului administrativ, cât şi în Rezoluţia (77) 31 cu privire la protecţia individului faţă de actele autorităţilor administrative, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 septembrie 1997. Potrivit acestor reglementări, actul administrativ este o manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii, actul administrativ desemnează orice măsuri individuale sau decizii luate în cadrul exercitării autorităţii publice, susceptibile a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice şi care nu este un act îndeplinit în cadrul exercitării unei funcţii judiciare.

Conform prevederilor art. 86 lit. g), h) Codul muncii, concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru: încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare; absenţa fără motive întemeiate de la lucru mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă. La judecarea cauzei în fond s-a stabilit cu certitudine că, la 26 iulie 2011, a fost emis ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 322 ef, prin care sergentul major Jalba Ivan a fost concediat din poliţie în conformitate cu cerinţele art. 21 pct. 7 al Legii cu privire la poliţie.

La 21 iunie 2011, Comisariatul General de Poliţie a iniţiat ancheta de serviciu în vederea stabilirii circumstanţelor raportate de către comandantul BSEP, locotenent- colonel de poliţie V. Adaşan, cu privire la ignorarea de către poliţistul grupei speciale, sergentul-major de poliţie Ivan Jalba a dispoziţiilor cu privire la exercitarea serviciului 3 întru asigurarea securităţii publice şi paza buletinelor de vot în cadrul desfîşurării turului doi de scrutin a alegerilor locale generale din 19 iunie 2011. În urma anchetei s-a stabilit că Ivan Jalba a ignorat: prevederile alin. (2) al art. 9 Codul muncii prin care - salariatul este obligat „să-şi îndeplinească conştiincios obligaţiunile de muncă prevăzute de contractul individual de muncă, ... să respecte regulamentul intern al unităţii, să respecte disciplina muncii..." ; prevederile contractului individual de muncă pct. 8 titlul I, pct. 2.1-2.3; 2.7 titlul II; cerinţele pct. 10 al Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, prin care colaboratorii de poliţie sînt obligaţi de a respecta cerinţele Jurămîntului, statutelor, ordinelor şi dispoziţiilor şefilor, care sunt obligatorii pentru subalterni şi urmează să fie executate fără discuţie şi în termenul oportun, cît şi prevederile alin. 1, 5, 7, 8 şi 9 ale pct. 2 al Statutului disciplinar, manifestate prin refuzul neîntemeiat de a îndeplini obligaţiile încredinţate,

lipsă de onestitate şi conduită nedemnă la serviciu, necontribuirea la menţinerea prestigiului colaboratorilor organelor afacerilor interne; cerinţele art. 65 al Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne, care prevede că, în caz de necesitate, colaboratorii de poliţie sînt obligaţi să exercite serviciul în afara orelor de muncă... soldat cu concedierea ultimului din organele afacerilor interne. Conform prevederilor art. 104 alin. (5) Codul muncii, la solicitarea angajatorului, salariaţii pot presta munca în afara orelor de program în limita a 120 de ore într-un an calendaristic. În cazuri excepţionale, această limită, cu acordul reprezentanţilor salariaţilor, poate fi extinsă pînă la 240 de ore.

Potrivit dispoziţiei Comisariatului General de Poliţie nr. 244 din 15 iunie 2011, Jalba Ivan a fost desemnat pentru îndeplinirea serviciului în perioada de 18-19 iunie 2011, la secţia de votare nr. 21 amplasată în sect. Botanica al mun. Chişinău, însă nu s- a prezentat la locul la care a fost desemnat. Prin dispoziţia Comisariatului General de Poliţie nr. 24 din 02 iunie 2011, Jalba Ivan a fost desemnat pentru menţinerea ordinii publice în Piaţa Marii Adunări Naţionale, însă pentru neprezentare sa a fost sancţionat cu mustrare aspră. În acest context, instanţa de recurs reţine concluzia instanţei de fond de respingere a acţiunii, or, recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor superiorilor şi neîntemeiat nu s-a prezentat la serviciu în mod repetat, fapt ce a dus la eliberarea sa din funcţie.

Conform prevederilor art. 90 alin. (1) Codul muncii, în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia. Drept urmare, instanţa de fond în mod just a respins cerinţa de încasare a prejudiciului moral, or, eliberarea recurentului din funcţie a fost justificată. Cu referire la argumentul recurentului precum că instanţa de fond a examinat pricina în absenţa sa fără a fi înştiinţat legal, Colegiul îl apreciază critic pornind de la următoarele. Conform prevederilor art. 102 alin. (1) CPC, instanţa înştiinţează prin citaţie participanţii la proces, martorii, experţii, specialiştii şi interpreţii privitor la locul, data şi ora şedinţei de judecată sau la locul, data şi ora efectuării unor acte de procedură.

Norma cuprinsă în alin. (41) al aceluiaşi articol stipulează că, participanţii la proces înştiinţaţi în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară. 4 Materialele cauzei atestă că recurentul a fost înştiinţat contra semnătură despre şedinţa de judecată din 18 septembrie 2012 (f.d. 126), prin urmare, afirmaţia acestuia precum că instanţa de fond a examinat pricina în absenţa sa este neîntemeiată. Cu referire la cele enunţate mai sus, instanţa de recurs reţine că hotărârea primei instanţe a fost adoptată în limitele competenţei, reieşind din temeiul şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că hotărîrea instanţei de fond este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate în cererea de recurs nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării acesteia, motiv pentru care cererea de recurs urmează a fi respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută. În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al Republicii Moldova, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Jalba Ivan. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Jalba Ivan împotriva Ministerului Afacerilor Interne, privind contestarea actului administrativ.

Decizia rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov 5