2ra-3168/13 — Încasarea salariului restant

prima instanţă: A. Malîi dosarul nr. 2ra-3168/13 instanţa de apel: Iu. Cimpoi, L. Popova, M. Guzun DECIZIE 16 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru Galina Stratulat, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „S.B.-Fainex”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Pîrvu împotriva Societăţii cu răspundere limitată „S.B.-Fainex” cu privire la încasarea salariului restant, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Ion Pîrvu, casată hotărârea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 10 decembrie 2012 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii, c o n s t a t ă: La 16 martie 2012, Ion Pîrvu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „S.B.-Fainex” cu privire la încasarea salariului restant, obligarea încheierii contractului individual de muncă şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că din luna noiembrie 2011 şi pînă în prezent, a activat în cadrul SRL „S.B.-Fainex” în calitate zidar-tencuitor la reparaţia Policlinicii din s. Codreanca. Menţionează că la momentul angajării, el a prezentat la Secţia de cadre documentele cerute şi, anume, carnetul de muncă şi copia livretului militar. Susţine că salariul promis de către angajator de 5000 lei lunar nu 1-a primit nici pînă în prezent. Afirmă că la 11 noiembrie 2011, el s-a adresat la administraţia SRL „S.B.- Fainex” cu o cerere de angajare. Cererea sa de angajare a fost primită de către şeful de şantier, care i-a promis că în scurt timp va fi încheiat contractul individual de muncă, ceea ce pînă în prezent nu s-a realizat.

La 01 februarie 2012, el s-a adresat la Inspectoratul de muncă Chişinău cu o petiţie, la care mit răspuns că nu au fost stabilite raporturi de muncă între el şi SRL „S.B.-Fainex”, cu care, de asemenea, nu este de acord. Prin urmare, solicită încasarea de la pârât a salariului neachitat din luna noiembrie 2011 şi pînă în prezent în sumă totală de 25000 lei, obligarea pârâtului să încheie contractul individual de muncă în formă scrisă, repararea prejudiciului moral în sumă de 1000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. În cadrul şedinţei de judecată a primei instanţe Ion Pîrvu şi-a concretizat pretenţiile, solicitând încasarea de la pârât a sumei de 5073 lei pentru lucrările efectuate conform metrajului.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 10 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2013 a fost admis apelul declarat de către Ion Pîrvu, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasată de la SRL „S.B.-Fainex” în beneficiul lui Ion Pîrvu suma de 5073 lei, cu titlu de prestaţie pentru munca efectuată. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost încasată de la SRL „S.B.-Fainex” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 270 lei. La 22 iulie 2013, în termenul prevăzut de lege, SRL „S.B.-Fainex” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

Recurentul SRL „S.B.-Fainex”, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, deoarece instanţa de apel a depăşit vădit limitele atît a cererii de chemare în judecată, cît şi a celei de apel, încît pretenţiile formulate de către intimat rezultă din pretinsele relaţii de muncă, care nu au fost demonstrate. Menţionează că este greşită concluzia instanţei de apel precum că la soluţionarea prezentului litigiu se vor aplica dispoziţiile art. 1389 din Codul civil. Conform art. 1389 alin. (3) din Codul civil, pretenţia de restituire este exclusă dacă prestaţia a corespuns unei obligaţii morale; acceptantul va dovedi că prestatorul ştia despre inexistenţa obligaţiei, dar a executat totuşi prestaţia sau că acesta a prestat în scopuri filantropice şi de binefacere şi pretenţia de restituire a celor prestate întru executarea unui contract nul ar contraveni scopului protector al normei care a instituit nulitatea.

În acest sens, instanţa de apel nu a constatat faptul prestării unor servicii, temeiul legal al acestora sau în general existenţa unor astfel de relaţii. Prin referinţa depusă la 06 septembrie 2013 Ion Pîrvu a solicitat declararea recursului ca inadmisibil. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 19 septembrie 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Ion Pîrvu a solicitat încasarea de la SRL „S.B.-Fainex” a salariului restant în sumă de 5073 lei, acţiune care a fost respinsă de către prima instanţă ca fiind neîntemeiată.

Instanţa de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către Ion Pârvu, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre, prin care a admis parţial acţiunea şi a încasat de la SRL „S.B.-Fainex” în beneficiul lui Ion Pîrvu suma de 5073 lei, cu titlu de prestaţie pentru munca efectuată, reţinând în acest sens că conform dispoziţiilor art. 1389 alin. (1) din Codul civil, SRL „S.B.-Fainex”, care s-a îmbogăţit fără justă cauză pe seama lui Ion Pîrvu, este obligată să restituie acestuia suma restantă pentru munca prestată . Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluţia dată de către instanţa de apel este greşită.

Din materialele dosarului şi, anume, din cererea de chemare în judecată rezultă că Ion Pîrvu, solicitând încasarea de la SRL „S.B.-Fainex” a sumei de 5073 lei, a invocat că din luna noiembrie 2011 şi pînă la data depunerii prezentei cereri, a activat în cadrul SRL „S.B.-Fainex” în calitate de zidar-tencuitor şi nu i-a fost achitat salariul. În conformitate cu art. 118 alin. (1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. La materialele dosarului nu au fost anexate probe pertinente şi veridice, care ar confirma că începând cu luna noiembrie 2011 şi pînă la data depunerii prezentei cereri, Ion Pîrvu a fost angajat în calitate de zidar-tencuitor la SRL „S.B.-Fainex”.

Actele pricinii denotă faptul că la 11 noiembrie 2012, Ion Pîrvu a depus o cerere, prin care a solicitat angajarea sa în funcţia de zidar-tencuitor, însă acesta nu confirmă că el a fost angajat în funcţia menţionată, deoarece conform art. 65 alin. (1) din Codul muncii, angajarea se legalizează prin ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) angajatorului, care este emis în baza contractului individual de muncă negociat şi semnat de părţi, ceea ce n-a fost prezentat atît de către recurent, cît şi de către intimat. Conform răspunsului Inspecţiei Muncii nr. 9-160/12 din 20 februarie 2012, în urma examinării petiţiei şi din documentele prezentate de către administraţia SRL „S.B.-Fanex”, precum şi din nota contabilă a administratorului întreprinderii, s-a constatat că între Ion Pîrvu şi administraţia SRL „S.B.-Fainex” nu au fost stabilite raportul de muncă sau documente, care ar confirma angajarea lui Ion Pîrvu în funcţie.

În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă temeinic şi legal a respins acţiunea ca neîntemeiată. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „S.B.-Fainex”.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2013 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Ciocana municipiul Chişinău din 10 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Pîrvu împotriva Societăţii cu răspundere limitată „S.B.-Fainex” cu privire la încasarea salariului restant. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Galina Stratulat Ion Corolevschi