2r-709/13 — Repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală

prima instanţă: Gh. Pavlic dosarul nr. 2r-709/13 instanţa de apel: D. Manole, E. Fistican, N. Traciuc DECIZIE 09 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Neagu împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la obligarea aducerii scuzelor oficiale şi repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi supunerii neîntemeiate urmării penale, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013, prin care apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a fost restitut, c o n s t a t ă La 27 iulie 2012 Neagu Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii Generale a RM şi Ministerului Finanţelor al RM cu privire la obligarea aducerii scuzelor oficiale şi repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi supunerii neîntemeiate urmării penale.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că prin sentinţa Judecătoriei Buiucani din 16 februarie 2001 a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracţiunii prevăzute la art. 324 alin.(3) lit. b) CP, din motiv că fapta incriminată lui nu întruneşte elementele infracţiunii. Susţine că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 octombrie 2001, au fost respinse apelurile declarate de acuzatorul de stat şi avocatul Mihai Scrob şi menţinută sentinţa primei instanţe. Iar prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 iunie 2008 a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia instanţei de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiaşi instanţă de apel.

Menţionează că prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2008, au fost respinse, ca neîntemeiate, apelurile declarate de procuror şi avocatul Mihai Scrob, şi menţinută sentinţa primei instanţe din 16 februarie 2007. 1 Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 martie 2010 a fost admis recursul ordinar declarat de către procuror, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 decembrie 2008, cu dispunerea rejudecării cauzei la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2011 au fost respinse, ca neîntemeiate, apelurile acuzatorului de stat Oleg Voloşin şi al avocatului Mihai Scrob, declarate împotriva sentinţei Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 16 februarie 2007, cu menţinerea acesteia fără modificări. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 februarie 2012 recursul ordinar al procurorului din Procuratura de nivelul Curţii de Apel a fost declarat inadmisibil. Susţine reclamantul că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 februarie 2012, instanţa de recurs a constatat, că interceptarea convorbirilor a fost efectuată cu încălcarea prevederilor stipulate la art.135 şi art.136 CPP şi că, judecătorul de instrucţie poate autoriza efectuarea interceptărilor convorbirilor telefonice numai după pornirea urmăririi penale.

La fel, invocă că instanţa de recurs a mai stabilit că organul de urmărire penala era obligat să întocmească procesul-verbal conform dispoziţiilor art.261 şi art.262 CPP privind efectuarea interceptării comunicărilor, în care suplimentar, se menţionează autorizaţia dată de judecătorul de instrucţie, numărul sau numerele de telefon, adresa posturilor telefonice prin care s-au purtat convorbirile, data şi ora fiecărei convorbiri separate şi numărul de ordine al casetei pe care se face înregistrarea, fiind respinse ca inadmisibile şi interceptările efectuate la data de 12 octombrie 2006, deoarece din procesul-verbal privind efectuarea interceptării şi înregistrării convorbirilor din această dată nu este indicată ora convorbirii şi lipseşte posibilitatea de a constata dacă au fost aceste acţiuni procesuale efectuate până sau după pornirea procesului penal.

De asemenea indică, că în cadrul desfăşurării urmăririi penale şi a examinării cauzei în instanţele de judecată, în mijloacele de informare în masă, în presă s-au difuzat informaţii despre cazul penal în care dânsul a fost învinuit de săvârşirea infracţiunii incriminate, declarându-i-se şi vinovăţia sa prin încălcarea principiului prezumţiei nevinovăţiei. A mai specificat, că din motivul învinuirii în comiterea infracţiunii prevăzute la art.324 alin.(3) lit. b) Cod penal, a fost eliberat din funcţia pe care o deţinea din motiv că învinuirea înaintată lui a dus la lezarea reputaţiei sale, cât şi a Primăriei or. Codru, a Consiliului orăşenesc Codru, în care activa în calitate de viceprimar şi Preşedinte al Comisiei de evidenţă a rândaşilor a loturilor de teren pentru construcţia caselor individuale a Consiliului or.

Codru. Menţionează că la domiciliul său a fost efectuată o percheziţie prin care i-a fost încălcat dreptul la inviolabilitatea domiciliului, iar pe parcursul derulării urmăririi penale şi judecării cauzei, a fost ţinut în stare de arest în condiţii inumane timp de 127 zile, astfel, fiind privat de drepturile fundamentale prevăzute de Constituţia RM şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, evenimentele date creându-i tulburări psiho-emoţionale, iar din cauza eliberării din funcţie a fost lipsit de surse materiale de existenţă, fiind lipsit şi de posibilitatea de a se angaja în alte domenii din lipsa cunoştinţelor necesare pentru aceasta.

Solicită obligarea pârâtului la aducerea scuzelor oficiale în formă scrisă, care să fie difuzate prin aceleaşi mijloace de informare în masă prin care a fost difuzată 2 informaţia despre învinuirea sa în comiterea infracţiunii, repararea prejudiciului moral în sumă de 1000000 lei, precum şi încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 28 noiembrie 2012 în proces a fost atras Ministerul Justiţiei al RM în calitate de intervenient accesoriu. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani din 31 ianuarie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind obligată Procuratura Generală a RM, prin intermediul procurorului care a condus urmărirea penală, pe cauza penală de învinuire a lui Neagu Victor în săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 324 alin.(3) lit. b) CPC şi care prin sentinţa Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 16 februarie 2007 a fost achitat pe motiv că fapta inculpatului nu întruneşte elementele infracţiunii, ori după caz, prin mijlocirea procurorului ierarhic superior - să se aducă scuze oficiale în numele statului lui Neagu Victor, ca persoană care a fost supusă neîntemeiat urmăririi penale şi încasat din contul bugetului de stat în folosul lui Neagu Victor suma de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. La 05 februarie 2013 Ministerul Finanţelor al RM a înaintat cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii primei instanţe în sensul diminuării despăgubirii băneşti pentru prejudiciul moral.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 mai 2013 nu s-a dat curs cererii de apel declarată de Ministerul Finanţelor al RM, fiind acordat termen apelantului pentru prezentarea apelului motivat pînă la data de 25 iunie 2013. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013 cererea de apel declarată de Ministerul Finanţelor al RM a fost restituită în temeiul art. 369 alin.(1) lit. a) CPC, pe motiv că în termenul acordat nu a lichidat neajunsul indicat de instanţă şi nu a prezentat apelul motivat. La 08 august 2013, Ministerul Finanţelor al RM a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii instanţei de apel cu remiterea pricinii în instanţa de apel pentru examinarea apelului declarat de Ministerul Finanţelor al RM.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerînd- o ilegală şi neîntemeiată, iar în susţinerea acestuia fapt invocă că la 04 februarie 2013 prin scrisoare recomandată nr. 19-09/302 a expediat în adresa Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău cererea de apel nemotivată, împotriva hotărârii primei instanţe, prin care a solicitat modificarea hotărârii emise în sensul diminuării sumei despăgubirii prejudiciului moral. Susţine că întru executarea prevederilor alin.(6) şi (8) art. 236 din Codul de procedură civilă, prima instanţă la data de 01 martie 2013 a expediat în adresa sa şi a lui Neagu Victor copia hotărîrii motivate.

Afirmă că hotărîrea motivată a primei instanţe din 31 ianuarie 2013 a fost înregistrată în cancelaria Ministerului Finanţelor al RM la 06 martie 2013, iar la data de 11 martie 2013, reprezentantul Ministerului Finanţelor al RM în vederea examinării eficiente şi urgentării examinării a cauzei prin scrisoarea recomandată a expediat în adresa Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău cererea de apel motivată. Apreciază încheierea instanţei de apel, prin care a fost restituit apelul său drept neîntemeiată, invocând în acest sens că a depus cererea de apel în termen, însă 3 Judecătoria Buiucani mun. Chişinău nu a respectat prevederile art. 367 CPC şi a expediat apelul motivat în adresa instanţei de apel tardiv.

Insistă că nu poate fi reţinută concluzia instanţei de apel, precum că în adresa sa a fost expediată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 mai 2013, prin care nu s-a dat curs cererii de apel, or la 21 mai 2013 în cancelaria Ministerului Finanţelor al RM a fost înregistrată doar citaţia instanţei de apel, fără a fi anexată încheierea din 16 mai 2013. Consideră că cererea de apel nemotivată din 04 februarie 2013 şi cererea de apel motivată din 11 martie 2013 au fost depuse în interiorul termenului de prescripţie, pe cînd instanţa de apel în mod eronat a stabilit că acest fapt a fost realizat cu omiterea termenului prevăzut de art. 362 CPC. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Din materialele dosarului rezultă că copia încheierii instanţei de apel din 25 iunie 2013, a fost expediată în adresa Ministerului Finanţelor al RM la data de 15 iulie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f.d. 154), ultimul insistând că copia acesteia a fost înregistrată în cancelaria Ministerului Finanţelor al RM la 26 iulie 2013. Alte date care ar atesta contrariul la materialele dosarului lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 06 august 2013 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). După cum denotă actele cauzei, Ministerul Finanţelor al RM a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 31 ianuarie 2013, însă fără a invoca motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul. Este cert şi faptul că apelantul la depunerea apelului nemotivat din 05 februarie 2013, a menţionat despre faptul că motivele de fapt şi de drept ale apelului vor fi prezentate după ce va face cunoştinţă cu hotărîrea motivată a primei instanţe, iar din probele anexate la dosar, şi anume din scrisoare de însoţire (f.d. 103) rezultă că copia hotărîrii motivate a Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 31 ianuarie 2013 a fost expediată în adresa Ministerului Finanţelor al RM la 01 martie 2013 şi înregistrată la sediul acesteia la 06 martie 2013, fapt susţinut de ultimul, însă neconformîndu-se prevederilor art. 365 alin.(11) CPC, care indică că, elementele cererii de apel prevăzute la alin.(1) lit. d), e) şi h) pot fi incluse într-o cerere de apel suplimentară 4 depusă după data întocmirii hotărîrii integrale, Ministerul Finanţelor al RM nu a depus motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul.

Drept urmare, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 mai 2013 nu s-a dat curs cererii de apel depusă de Ministerul Finanţelor al RM, fiind comunicat apelantului despre necesitatea prezentării a apelului motivat, stabilindu-i un termen pînă la data de 25 iunie 2013. La fel a fost explicat apelantului că în caz de neîndeplinire a indicaţiilor menţionate, cererea de apel nu va fi considerată ca depusă şi împreună cu actele anexate va fi restituită. Astfel, deşi Ministerul Finanţelor al RM avea la cunoştinţă despre încheierea nominalizată, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f.d. 124), cu toate acestea, de către Ministerul Finanţelor al RM nu au fost înlăturate neajunsurile nominalizate, respectiv, pîna la data stabilită de 25 iunie 2013, nefiind prezentate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, astfel apelantul manifestând un abuz de drepturile sale procedurale.

În asemenea împrejurări se constată drept temeinică soluţia instanţei de apel cu privire la restituirea cererii de apel, deoarece în termenul stabilit Ministerul Finanţelor al RM nu a prezentat motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, fapt ce atrage consecinţele dispoziţiilor art. 369 alin. (1) lit. a) CPC.

Argumentul recurentului precum că sa conformat prevederilor legale şi a depus cererea de apel motivată în termen, iar prima instanţă în conformitate cu prevederile art. 367 era obligată să expedieze apelul motivat instanţei vizate, nu poate fi reţinut, deoarece Ministerul Finanţelor al RM, fiind înştiinţat legal despre locul, data şi ora examinării cauzei în instanţa de apel, cît şi despre necesitatea depunerii apelului motivat, nu era lipsit de dreptul de a informa instanţa de apel despre depunerea apelului motivat, însă a neglijat de drepturile sale procedurale, or, instanţa de apel nu avea la cunoştinţă despre depunerea de către acesta a apelului motivat.

Este apreciată critic şi lipsită de sens şi afirmaţia recurentului precum că încheierea, prin care nu s-a data curs cererii de apel şi care stă la baza emiterii încheierii din 25 iunie 2013, nu a fost adusă la cunoştinţa Ministerului Finanţelor al RM, deoarece la data de 16 mai 2013 în adresa ultimului a fost expediată citaţia, prin care acesta a fost înştiinţat despere şedinţa de judecată din 25 iunie 2013 şi necesitatea depunerii cererii de apel motivată, anexînd la aceasta şi încheierea din 16 mi 2013, prin care nu s-a data curs cererii de apel depusă de Ministerul Finanţelor al RM şi care a fost recepţionată de acesta la 21 mai 2013, fapt ce se confirmă prin avizul de recepţie (f.d. 123-124).

În această ordine de idei sunt lipsite de sens şi alte critice aduse în susţinerea cererii de recurs, or cele constatate indică direct la abuzul Ministerului Finanţelor al RM în drepturile sale procedurale şi eschivarea de la îndeplinirii actelor de procedură, în măsura stabilită de normele de drept procedural. În astfel de circumstanţe, nu s-au stabilit încălcări a normelor procesuale la emiterea încheierii, prin urmare, nefiind lezat nici dreptul recurentului la un proces echitabil, garantat de art. 6§1 al CEDO Faţă de cele ce preced şi având în vedere că toate criticile formulate în recurs sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel.

5 În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 iunie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Victor Neagu împotriva Procuraturii Generale a Republicii Moldova şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Justiţiei cu privire la obligarea aducerii scuzelor oficiale şi repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi supunerii neîntemeiate urmării penale.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru Tamara Chişca-Doneva 6