3ra-1616/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – D. Suşchevici dosarul nr. 3ra-1616/13 instanţa de apel – A. Panov, S. Arnăut, T. Pelin ÎNCHEIERE 09 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Oficiului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova împotriva Primarului General al municipiului Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 27 martie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 21 ianuarie 2013, Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primarului General al municipiului Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că Primarul General al municipiului Chişinău, la 17 octombrie 2012 a emis dispoziţia nr. 1175-d „Cu privire la amenajarea terenului şi a conductei termice magistrale adiacente sediului SRL „Rumeon” din str. Varniţa, 32”, iar prin dispoziţia nr. 1199-d din 25 octombrie 2012 a modificat actul administrativ menţionat.

Menţionează că Oficiul teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, conform art. 67 şi art. 68 ale Legii privind administraţia publică locală nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 şi pct. 9 alin. (2) lit. b) al Regulamentului cu privire la organizarea şi funcţionarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, a efectuat controlul, sub aspectul legalităţii, a dispoziţiei nominalizate, şi a constatat că actul administrativ este emis cu depăşirea competenţelor stabilite de lege. Afirmă că la 26 noiembrie 2012 Oficiul teritorial Chişinău a notificat Primarul General al municipiului Chişinău, solicitând abrogarea actului administrativ vizat.

Susţine că prin răspunsul nr. 02-119/7460 din 04 ianuarie 2012 Primarul General al municipiului Chişinău şi-a menţinut poziţia, notând că dispoziţia a fost emisă în conformitate cu Legea privind administraţia publică locală. Consideră că dispoziţia nr. 1175-d din 17 octombrie 2012, modificată prin dispoziţia nr. 1199-d din 25 octombrie 2012, este emisă cu depăşirea competenţelor prevăzute de lege. De asemenea, cu referire la prevederile art. 14 alin. (2) al Legii privind administraţia publică locală şi prevederile art. 2 al Legii privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice nr. 121 din 04 mai 2007, consideră că competenţa de a decide asupra terenului adiacent sediului SRL „Rumeon”, îi revine în exclusivitate Consiliului municipal Chişinău.

Solicită anularea dispoziţiei Primarului General al municipiului Chişinău nr. 1175-d din 17 octombrie 2012 „Cu privire la amenajarea terenului şi a conductei termice magistrale adiacente sediului SRL „Rumeon” din str. Varniţa, 32” şi dispoziţiei Primarului General al municipiului Chişinău nr. 1199-d din 25 octombrie 2012 „Despre operarea de modificări în dispoziţia viceprimarului municipiului Chişinău nr. 1175-d din 17 octombrie 2012 „Cu privire la amenajarea terenului şi a conductei termice magistrale adiacente sediului SRL „Rumeon” din str. Varniţa, 32”. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 martie 2013 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2013 a fost respins apelul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a RM şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 03 septembrie 2013 Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei contestate şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea integrală a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea judecătorească, considerând că instanţa a aplicat greşit normelor de drept material şi a interpretat eronat legea. Menţionează că conform art. 14 alin. (2) lit. b) al Legii privind administraţia publică locală, consiliul local administrează bunurile domeniului public şl celui privat ale satului (comunei), oraşului (municipiului). Iar administrarea proprietăţii publice, în conformitate cu art. 2 al Legii privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice nr. 121 din 04 mai 2007, reprezintă o activitate ce ţine de exercitarea dreptului de proprietate al statului şi/sau al unităţilor administrativ-teritoriale.

Consideră că instanţa eronat a interpretat norma legală citată şi a concluzionat că decizia primarului de amenajare a conductei şi a terenului nu limitează nici într-un fel dreptul de proprietate a unităţii administrativ teritoriale, deoarece exercitarea dreptului de proprietate reprezintă dreptul proprietarului, la caz, a Consiliului municipal Chişinău de a poseda, a folosi şi a dispune de bunurile unităţii administrativ-teritoriale. Indică că, reieşind din prevederile art. 315 Cod civil, doar Consiliul municipal Chişinău, în calitate de organ reprezentativ şi deliberativ are dreptul de a dispune asupra bunurilor proprietate a municipiului.

De asemenea, menţionează că la categoria bunurilor domeniului public de interes local pot fi raportate terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public local, porţiunile de subsol, drumurile, străzile, pieţele, obiectivele acvatice separate, parcurile publice, clădirile, monumentele, muzeele, pădurile, zonele de protecţie şi zonele sanitare, precum şi alte obiective care, conform legii, nu aparţin domeniului public al statului. Consideră eronată concluzia instanţei că prevederile legale menţionate nu stabilesc competenţa exclusivă a consiliului de a decide asupra terenului adiacent sediului SRL „Rumeon”, deoarece terenul respectiv se include în categoria bunurilor domeniului public, iar administrarea acestora este competenţa consiliului şi nu a Primarului municipiului.

Afirmă că actele administrative contestate au fost emise în temeiul art. 29 alin. (1) lit. k), s) şi art. 32 alin. (1) din Legea privind administraţia publică locală, conform căror primarul în calitatea sa de autoritate executivă a consiliului local eliberează autorizaţiile şi licenţele prevăzute de lege şi asigură elaborarea planului general de urbanism şi a documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului şi le prezintă spre aprobare consiliului local, în condiţiile legii. Consideră că prevederile invocate ca temei de emitere a dispoziţiilor contestate nu acordă primarului competenţa de a administra bunurile domeniului public şi/sau privat al municipiului Chişinău.

Concluzia instanţei că decizia de amenajare nu cade în sarcina consiliului local şi poate fi emisă de Primarul General al municipiului în temeiul art. 29 alin. (1) lit. g) şi art. 29 alin. (2) ale Legii privind administraţia publică locală o consideră neîntemeiată, deoarece prevederile menţionate, de asemenea, nu acordă primarului competenţa de a administra bunurile domeniului public şi/sau privat al municipiului Chişinău. Astfel, conform art. 26 alin. (1), (2) şi (5) din actul legislativ nominalizat primarul este şeful administraţiei publice locale. Primarul participă la şedinţele consiliului local şi are dreptul să se pronunţe asupra tuturor problemelor supuse dezbaterii. Primarul şi viceprimarii cad sub incidenţa Legii privind statutul alesului local.

Viceprimarii exercită atribuţiile stabilite de primar şi poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare. De asemenea, consideră greşită concluzia instanţei că primarul a emis dispoziţiile contestate în conformitate cu art. 29 alin. (1) lit. g) Legea privind administraţia publică locală. Susţine că conform prevederilor citate, primarul răspunde de inventarierea şi administrarea bunurilor domeniului public şi celui privat ale satului (comunei), oraşului (municipiului) în limitele competenţei sale. Indică că primarul general poartă răspundere de modul în are sunt administrate bunurile domeniului public şi celui privat ale municipiului, dar nu decide asupra acestor bunuri. La fel, consideră că instanţa a dat o apreciere eronată statutului terenului amenajarea căruia se permite.

Astfel, în textul hotărârii sunt utilizate două noţiuni distincte „teren aferent” şi „teren adiacent” acestea fiind interpretate de către instanţă ca având acelaşi sens. Afirmă că SRL „Rumeon” deţine în proprietate teren aferent construcţiilor din str. Varniţa, 22, cu suprafaţa de 1,112 ha, cu nr. cadastral 0100302212, iar terenul amenajarea căruia se permite nu constituie teren aferent construcţiei private a agentului economic vizat, dar este teren adiacent terenului aferent construcţiei private, făcând parte din categoria bunurilor din domeniul public al municipiului Chişinău. Mai invocă că instanţa în textul deciziei utilizează eronat termenul de decizie a Primarului, deoarece, reieşind din prevederile art. 32 din Legea privind administraţia publică locală, primarul emite dispoziţii.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a RM, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan