2ra-1067/13 — Constatarea încălcării dreptului la examinarea cererii în termen rezonabil şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: N. Craiu dosarul nr. 2ra-1067/13 DECIZIE 09 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî Vera Macinskaia, Ion Vîlcov examinînd recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cazacu Adrian împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea cererii în termen rezonabil şi repararea prejudiciului moral, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2012 prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 08 octombrie 2012 Cazacu Adrian a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea cererii în termen rezonabil şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 10 martie 2010 s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova şi Ministerului Mediului cu privire la contestarea actelor administrative, restabilirea în funcţie şi repararea prejudiciului material şi moral. Decizia irevocabilă pe cauza dată a fost emisă de către Curtea Supremă de Justiţie la 11 aprilie 2012, adică după aproximativ 2 ani. Consideră reclamantul că termenul de 2 ani destinat examinării litigiului menţionat este unul exagerat. Solicită reclamantul, constatarea încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil şi încasarea sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, fiind constatat faptul încălcării termenului rezonabil la examinarea cauzei civile la cererea de chemare în judecată a lui Cazacu Adrian împotriva Guvernului Republicii Moldova şi Ministerului Mediului cu privire la contestarea actelor administrative, restabilirea în funcţie şi repararea prejudiciului material şi moral. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Cazacu Adrian suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest acţiunea a fost respinsă. La 24 ianuarie 2013, în termenul prevăzut de lege, Ministerul Justiţiei a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea integrală a acţiunii.

Recurentul în motivarea recursului a indicat că prima instanţă la emiterea hotărîrii a interpretat eronat legea materială şi a dat o apreciere subiectivă circumstanţelor pricinii. La 27 februarie 2013 în adresa lui Cazacu Adrian a fost expediată copia recursului declarat de către Ministerul Justiţiei cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 29 martie 2013 Cazacu Adrian a depus referinţă, în care a cerut respingerea recursului declarat de către Ministerul Justiţiei şi menţinerea hotărîrii primei instanţe ca fiind legală şi întemeiată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2013 s-a corectat greşeala comisă în partea introductivă, descriptivă şi dispozitivă a hotărîrii din 18 decembrie 2012 prin indicarea pîrîtului corespunzător în loc de Ministerul Finanţelor, Ministerul Justiţiei.

În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursului şi obiecţiile expuse în referinţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, cu modificarea hotărîrii din 18 decembrie 2012 şi încheierii din 02 iulie 2013 prin micşorarea cuantumului sumei încasate cu titlu de prejudiciu moral, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. 192 al.(1) CPC, pricinile civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului rezonabil sunt: complexitatea pricinii, comportamentul participanţilor la proces, conduita instanţei judecătoreşti şi a autorităţilor relevante, importanţa procesului pentru cel interesat. Respectarea termenului rezonabil de judecare a pricinii se asigură de către instanţă. Conform art. 2 al.

(1), (2) şi (6) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze 2 ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

De asemenea, Curtea Europeană reiterează că, rezonabilitatea duratei procedurilor trebuie evaluată în lumina circumstanţelor cauzei, ţinînd cont de următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi al autorităţilor relevante şi importanţa cauzei pentru reclamant (cauza Frydlender v. France ([GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). Din materialele dosarului rezultă că intimatul-reclamant Cazacu Adrian a înaintat prezenta acţiune împotriva Ministerului Justiţiei, solicitînd constatarea încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a cererii de chemare în judecată a lui Cazacu Adrian împotriva Guvernului Republicii Moldova şi Ministerului Mediului cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

S-a stabilit că, la 10 martie 2010 Cazacu Adrian a depus la Curtea de Apel Chişinău cerere de chemare în judecată împotriva Guvernului Republicii Moldova şi Ministerului Mediului cu privire la contestarea actului administrativ şi restabilirea în funcţie. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2010 a fost încetat procesul în privinţa acţiunii înaintate. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 septembrie 2010 a fost admis recursul declarat de către Cazacu Adrian împotriva încheierii din 23 aprilie 2010, fiind casată încheierea recurată şi restituită pricina la Curtea de Apel Chişinău pentru examinare în fond.

La 11 februarie 2011, pe parcursul examinării pricinii la Curtea de Apel Chişinău, Cazacu Adrian a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitînd şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă în sumă de 60661, 25 lei, ajutorului material în mărimea unui salariu mediu lunar în sumă de 4666,25 lei, cheltuielile pentru asistenţă juridică în mărime de 5000 lei şi compensarea prejudiciului moral în sumă de 3 salarii medii lunare. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2011 acţiunea la cererea de chemare în judecată a lui Cazacu Adrian împotriva Guvernului Republicii Moldova şi Ministerului Mediului cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului material şi moral, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 iulie 2011 recursul declarat de către Cazacu Adrian a fost admis, casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 04 martie 2011 cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. Fiind rejudecată acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2011. 3 La 19 ianuarie 2012 Cazacu Adrian a declarat recurs împotriva hotărîrii din 28 octombrie 2011, care prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 aprilie 2012 a fost admis, casată hotărîrea recurată şi emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

Astfel, acţiunea la cererea de chemare în judecată a lui Cazacu Adrian împotriva Guvernului Republicii Moldova şi Ministerului Mediului cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului material şi moral s-a aflat în procedură de examinare în prima instanţă şi instanţa de recurs mai bine de 2 ani. În circumstanţele relevate şi în contextul normelor de drept enunţate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră legală şi întemeiată hotărîrea primei instanţe privind constatarea încălcării dreptului lui Cazacu Adrian la judecarea acţiunii înaintate de către acesta la 10 martie 2010 împotriva Guvernului Republicii Moldova şi Ministerului Mediului, în termen rezonabil în sensul art. 192 al.

(1) CPC. În această privinţă, se reţine că, potrivit raţionamentelor expuse de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, instanţele judecătoreşti naţionale sunt în primul rînd responsabile de decizia privind amînarea procedurilor şi ele pot decide acest lucru indiferent de poziţia părţilor în proces (cauza „Deservire” SRL vs. Moldova, hotărîre din 06.10.2009, § 42). Totodată, în opinia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie cuantumul compensaţiei pentru prejudiciul moral determinat de către prima instanţă – 5 000 lei pentru a fi încasat în beneficiul lui Cazacu Adrian, este exagerat.

Or, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că suma de 1000 lei cu titlu de prejudiciu moral, este echitabilă pentru prejudiciul eventual suferit în urma neexaminării în termen rezonabil a acţiunii înaintate împotriva Guvernului Republicii Moldova şi Ministerului Mediului cu privire la contestarea actului administrativ, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului material şi moral. Nu pot fi reţinute argumentele recurentului precum că la examinarea prezentei pricini, urmează a fi luate în consideraţie prevederile art. 5 al.

(2) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, potrivit cărora instanţa de judecată, la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie, deoarece considerarea ca satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral este un drept exclusiv al instanţei şi nu o obligaţie în acest sens.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost constatate de prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară de dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Ministerul Justiţiei şi de a modifica 4 hotărîrea din 18 decembrie 2012 şi încheierea din 02 iulie 2013 a primei instanţe prin micşorarea cuantumului sumei încasate cu titlu de prejudiciu moral de la 5000 lei pînă la 1000 lei. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. e) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova.

Se modifică hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2012 şi încheierea din 02 iulie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cazacu Adrian împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la examinarea cererii în termen rezonabil şi repararea prejudiciului moral, în partea reparării prejudiciului moral, prin micşorarea cuantumului sumei încasate în beneficiul lui Cazacu Adrian din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova de la 5000 (cinci mii) lei pînă la 1000 (una mie) lei. În rest hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 decembrie 2012 şi încheierea din 02 iulie 2013 se menţin.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca - Doneva Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov 5