2rc-402/13 — Contestarea parţială a procesul verbal al adunării creditorilor

dosarul nr. 2rc-402/13 prima instanţă: M. Ciugureanu DECIZIE 09 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima, Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de societatea pe acţiuni Banca de Economii, în pricina civilă pe marginea dosarului de insolvabilitate, societatea cu răspundere limitată „Mecontec – Z.Z.”, cu privire la cererea administratorului insolvabilităţii ÎI „Pînzaru Mihail” prin care se contestă parţial Procesul – verbal al adunării creditorilor al societăţii cu răspundere limitată „Mecontec – Z.Z.” din 27.06.2013.

împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013, prin care a fost admisă cererea integral, c o n s t a t ă La 02.07.2013, administratorul insolvabilităţii ÎI „Pînzaru Mihail” a înaintat cerere prin care a contestat parţial Procesul – verbal al adunării creditorilor al societăţii cu răspundere limitată „Mecontec – Z.Z.” din 27.06.2013. În cerere a invocat că preşedintele adunării creditorilor, reprezentantul Băncii de Economii SA, a introdus unilateral pentru examinare de către adunarea creditorilor a întrebării privind propunerea candidaturii lichidatorului şi avînd majoritatea de voturi la adunare, a propus candidatura lichidatorului Ambrosi T. care a fost a votată, hotărînd de a propune instanţei de insolvabilitate spre aprobare candidatura aleasă de bancă.

Precizează administratorul insolvabilităţii „ÎI Pînzaru Mihail” că această întrebare nu a fost inclusă în ordinea de zi a adunării, nu este reflectată în procesul- verbal al adunării şi nu a fost reflectată în anunţul publicat. Susţine administratorul insolvabilităţii „ÎI Pînzaru Mihail” că candidatura unui administrator sau lichidator poate fi propusă de către creditor numai în cadrul primei adunări ai creditorilor. Referitor la contestaţia asupra hotărîrii privind valorificarea masei debitoare, administratorul insolvabilităţii a invocat argumentul precum că, creditorul garantat nu a întrunit condiţii obligatorii stabilite de lege pentru un creditor garantat în care un administrator sau lichidator trebuie să se conformeze celor propuse de creditor şi trebuie să ia în consideraţie posibilitatea mai avantajoasă pentru valorificarea masei debitoare.

Astfel, banca a impus administratorul să vîndă bunul grevat prin licitaţie, preţul căruia constituie 11 milioane lei, cu 51 milioane lei, neargumentînd în ce constă posibilitatea mai avantajoasă. De asemenea, creditorul garantat nu a prezentat probe care ar atesta existenţa persoanei terţe, care ar fi disponibil să participe la licitaţia cu preţul de 51 milioane lei şi ar confirma capacităţile sale reale prin extras din contul bancar cu soldul nu mai mic decît 51 000 000 lei sau scrisoare de garanţie precum că persoana îşi asumă obligaţia de participare la licitaţie, sau un ordin de plată privind achitarea acontului în sumă prevăzută de art. 118 al Legii insolvabilităţii. Mai mult, menţionează Pînzaru Mihail că creditorul nu a decis metoda, locul şi momentul vînzării bunurilor.

Cere administratorul insolvabilităţii „ÎI Pînzaru Mihail” declararea nulităţii hotărîrilor adunării asupra chestiunii nr. 2a) - propunerea candidaturii lichidatorului şi asupra chestiunii nr.5) - valorificarea masei debitoare. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013, a fost admisă cererea administratorului insolvabilităţii Pînzaru Mihail. A fost anulat Procesul-verbal al adunării creditorilor SRL „Mecontec - Z.Z.” din 27.06.13 în partea hotărîrilor adoptate asupra chestiunilor nr. 2a) - propunerea candidaturii lichidatorului şi , nr. 5 privind petrecerea licitaţiei de vînzare a bunurilor imobile din str. Petru Movilă, 23/4, mun. Chişinău cu preţul iniţial de 51 000 000 lei.

A fost obligat administratorul Pînzaru Mihail să efectueze evaluarea bunurilor imobile ale SRL „Mecontec ZZ” la momentul actual. După efectuarea evaluări date a fost obligat administratorul de a petrece licitaţia cu strigare a bunurilor imobile. La 04 iulie 2013, societatea pe acţiuni Banca de Economii a depus recurs împotriva încheierii primei instanţe, solicitînd admiterea cererii de recurs şi casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013. În recurs se invocă că încheierea instanţei de judecată este neîntemeiată şi emisă cu încălcarea de drept material şi procedural.

În special, se consideră neîntemeiată afirmaţia referitor la retroactivitatea Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012 deoarece, în strictă conformitate cu prevederile art. 253 din Legea insolvabilităţii menţionată, prevederile prezentei legi se aplică şi asupra proceselor de insolvabilitate în curs de desfăşurare intentate până la intrarea ei în vigoare, cu excepţia art. 190 alin. (6). La fel, recurentul constată ca ilegală şi abuzivă anularea procesului-verbal al adunării repetate a creditorilor a S.R.L. „Mecontec - ZZ” în proces de insolvabilitate din 27.06.2013 în partea hotărârii adoptate privind propunerea numirii de către instanţa de insolvabilitate a lichidatorului Î.I. „Ambrosi Tudor”, or după intentarea procesului de insolvabilitate, atribuţia respectivă îi revine conform Legii insolvabilităţii, adunării creditorilor.

De asemenea, recurentul consideră eronată afirmaţia administratorului insolvabilităţii precum că Banca de Economii S.A. nu a avut dreptul de a împuternici administratorul insolvabilităţii de a anunţa licitaţia cu strigare privind comercializarea bunurilor imobile din str. P. Movilă 23/4, mun. Chişinău la preţul iniţial de 51 000 000 lei, or, conform prevederilor art. 57 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, la adunarea creditorilor unde se soluţionează problemele valorificării masei debitoare negrevate cu garanţii, drept de vot au numai creditorii chirografari. Hotărîrea de valorificare a bunurilor afectate cu garanţii se ia numai de creditorii garantaţi.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de societatea pe acţiuni Banca de Economii întemeiat şi care urmează a fi admis, casată încheierea primei instanţe şi soluţionată prin decizie problema în fond prin respingerea cerinţelor administratorului insolvabilităţii ÎI „Pînzaru Mihail”. În conformitate cu art. 427 lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, soluţionînd prin decizie problema în fond.

Este necesar de menţionat că în conformitate cu art. 253 al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, prevederile prezentei legi se aplică şi asupra proceselor de insolvabilitate în curs de desfăşurare intentate pînă la intrarea ei în vigoare, cu excepţia art.190 alin.(6), care nu se aplică debitorilor în a căror privinţă procedura planului a fost prelungită în condiţiile art.164 al Legii insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001. Astfel, argumentele intimatului în acest sens, susţinute în cererea sa de contestare a hotărîrii adunării creditorilor, sunt lipsite de temei legal, cu atît mai mult că obiectul cerinţelor constau în contestarea hotărîrii adunării creditorilor „Mecontec – Z.Z.” SRL din 27 iunie 2013, adică după intrarea în vigoare a Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, prevederile cărei sunt aplicabile expres speţei date.

S-a constatat că la 27 iunie 2013, a avut loc adunarea repetată a creditorilor „Mecontec – Z.Z.” SRL, în proces de insolvabilitate. La adunare, conform procesului – verbal din 27 iunie 2013, aveau dreptul să participe 19 creditori, dar au fost înregistraţi 6 creditori, care deţin 50 676 042 de creanţe, ce constituie 50 676 042 de voturi. Se reţine că unul dintre creditori este societatea cu răspundere limitată Banca de Economii, cu 47 026 609 de voturi. De asemenea, în acelaşi proces – verbal se indică expres că respectiva adunare a fost convocată de către administratorul insolvabilităţii prin publicarea anunţului respectiv.

Prin urmare, potrivit art. 57 alin. (9) din Legea insolvabilităţii, adunarea creditorilor convocată repetat este deliberativă, indiferent de numărul creditorilor cu drept de vot prezenţi şi indiferent de valoarea creanţelor reprezentate, dacă toţi creditorii au fost notificaţi în modul şi în termenul stabilit despre data, ora, locul şi ordinea de zi. În asemenea circumstanţe, adunarea repetată a creditorilor se consideră deliberativă. Mai mult, potrivit alin. (1) – (3) ale aceluiaşi articol, la adunarea creditorilor unde se soluţionează problemele valorificării masei debitoare negrevate cu garanţii, drept de vot au numai creditorii chirografari. Hotărîrea de valorificare a bunurilor afectate cu garanţii se ia numai de creditorii garantaţi.

Creditorii chirografari de rang inferior nu au drept de vot. În alte cazuri decît cele prevăzute la alin.(1), drept de vot au atît creditorii chirografari, cît şi creditorii garantaţi. Adunarea creditorilor este deliberativă dacă, la momentul încheierii înregistrării, au fost înscrişi şi participă la adunare majoritatea simplă a creditorilor cu drept de vot care deţin mai mult de: a) 50% din valoarea totală a creanţelor chirografare validate – în cazurile prevăzute la alin.(1); b) 50% din valoarea totală a creanţelor validate – în alte cazuri decît cele prevăzute la alin.(2). Acestea fiind expuse, se învederează că şi într-o astfel de situaţie, adunarea creditorilor din 27 iunie 2013, a fost deliberativă.

Concomitent, este necesar a ţine cont şi de faptul că potrivit chestiunii nr. 2 al procesului – verbal nominalizat, s-a aprobat, prin vot unanim, trecerea în procedură de faliment a debitorului, societatea cu răspundere limitată „Mecontec – Z.Z.”. În conformitate cu prevederile art. 116 alin. (1) din legea pre-citată, în cazul în care se dispune trecerea la faliment, instanţa de insolvabilitate va desemna un lichidator propus de adunarea creditorilor, aplicînd în modul corespunzător dispoziţiile art.63-73. Atribuţiile administratorului insolvabilităţii încetează la momentul în care instanţa stabileşte atribuţiile lichidatorului. Poate fi desemnat lichidator administratorul insolvabilităţii desemnat anterior.

Prin urmare, desemnarea în calitate de lichidator al societăţii cu răspundere limitată „Mecontec – Z.Z.”, la situaţia intrării acestea la procedura de faliment, a întreprinderii individuale „Ambrosi Tudor”, este în concordanţă şi în limitele prevăzute de lege. La acest compartiment instanţa de insolvabilitate a făcut referire la art. 65 din Legea insolvabilităţii, considerînd că adunarea creditorilor nu era în drept de a desemna un alt lichidator. Concluziile instanţei în acest sens sunt nefondate, or art. 65 din lege prevede o altă situaţie de desemnare a unui alt administrator/lichidator, diferită de cea prevăzută la art. 116 din Legea insolvabilităţii. Potrivit art. 65 din lege, întitulat sub genericul de propunerea unui alt administrator, după desemnarea de către instanţa de insolvabilitate a administratorului/lichidatorului, la prima adunare a creditorilor convocată după şedinţa de validare, creditorii pot propune un alt administrator/lichidator.

Instanţa poate respinge propunerea adunării creditorilor numai dacă cel propus nu întruneşte condiţiile stabilite de lege. Încheierea de respingere a propunerii adunării creditorilor poate fi atacată cu recurs de orice creditor. Candidatura administratorului/lichidatorului poate fi înaintată de orice creditor sau de către debitor. Se consideră propusă instanţei de insolvabilitate spre aprobare candidatura care a acumulat cele mai multe voturi conform art.57. Astfel, prin prisma art. 65 se are în vedere numirea unui alt administrator/lichidator, propus de adunarea creditorilor, după şedinţa de validare, inclusiv şi situaţiile în care de la bun început s-a decis procedura de faliment sau procedura simplificată de faliment şi din diferite motive se propune desemnarea unui alt administrator/lichidator la prima adunare a creditorilor convocată după şedinţa de validare.

La caz, situaţia litigioasă este de altă natură şi anume adunarea creditorilor a dispus trecerea la faliment prin desemnarea unui lichidator în conformitate cu art. 116 din lege. Un alt argument întru confirmarea concluziei de admitere a cerinţelor administratorului insolvabilităţii ÎI „Pînzaru Mihail” în privinţa contestării hotărîrii adunării creditorilor de desemnare a unui alt lichidator, instanţa de insolvabilitate a considerat că acţiunile administratorului insolvabilităţii de valorificare a bunului garantat cu gaj în favoarea societăţii pe acţiuni Banca de Economii, ca creditor gajist, la preţul de 11 030 000 lei sînt legale, deoarece societatea pe acţiuni Banca de Economii nu a argumentat posibilitatea mai avantajoasă de realizare a bunului gajat la suma de 51 000 000 lei.

În acelaşi context s-a soluţionat şi chestiunea privind desfăşurarea licitaţiei de vînzare a bunului la preţul de 51 000 000 lei, instanţa de judecată anulînd hotărîrea adunării generale în acest sens. Această concluzie a instanţei este neîntemeiată, prematură, şi în acest context şi altele instanţa de recurs se expune la chestiunea nr. 5 al procesului – verbal din 27 iunie 2013 ce se referă la „Valorificarea masei debitoare”. Conform art. 130 alin. (4) din Legea insolvabilităţii prin contractul de garanţie, părţile pot cădea de acord asupra modului de vînzare a bunurilor grevate ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei. În lipsa unui astfel de acord, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie să vîndă bunul, afectat cu garanţie, cu acordul creditorilor garantaţi şi sub controlul instanţei de insolvabilitate, într-o manieră comercială rezonabilă, care să asigure obţinerea celui mai bun preţ.

Metoda, maniera, locul, preţul şi momentul vînzării se stabilesc de creditorii garantaţi şi, după caz, de instanţa de insolvabilitate şi trebuie să urmeze regulile comerciale adecvate, folosite de persoanele care vînd bunuri similare în mod obişnuit pe piaţa respectivă. Potrivit art. 131 alin. (3) din actul legislativ sus-citat, Legea insolvabilităţii, creditorul garantat care intenţionează să-şi valorifice garanţia va înştiinţa administratorul insolvabilităţii/lichidatorul despre acest lucru, arătînd prin notificare condiţiile şi modalitatea de valorificare şi/sau de vînzare a bunului afectat cu garanţie, precum şi preţul de vînzare după o expertiză a valorii lui. Odată cu primirea notificării, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul este îndreptăţit să procedeze la valorificarea şi/sau la vînzarea bunului grevat cu garanţie în condiţiile expuse de creditorul garantat.

Administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul se poate opune valorificării şi/sau vînzării bunului grevat cu garanţie în condiţiile invocate de creditorul garantat numai dacă acestea contravin legii. Prin prisma art. 131 alin. (4) din lege în cazul în care intenţia de vînzare a bunului grevat cu garanţie vine de la administratorul insolvabilităţii/lichidator, acesta trebuie, sub sancţiunea nulităţii, să facă o notificare a vînzării către creditorul garantat, în care va propune condiţiile, modalitatea şi preţul de vînzare a bunului. Creditorul garantat este obligat ca, în termen de 7 zile de la primirea notificării, să accepte propunerea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului ori să se pronunţe pentru o posibilitate mai avantajoasă de valorificare a bunului.

Dacă, în acest termen, creditorul garantat nu s-a expus în scris asupra propunerii de vînzare a bunului, ea se consideră acceptată în condiţiile indicate în notificare. Dacă creditorul garantat respinge propunerea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului fără a indica o posibilitate de vînzare mai avantajoasă a bunului, acesta va fi vîndut de administratorul insolvabilităţii/lichidator în condiţiile din notificare. Dacă creditorul garantat se pronunţă în termen, administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul trebuie să ia în considerare posibilitatea mai avantajoasă de valorificare propusă de creditor. În conformitate cu alin. (6) din lege debitorul, creditorii garantaţi, creditorii chirografari şi administratorul insolvabilităţii/lichidatorul pot face opoziţie, la vînzarea bunului, în faţa instanţei de insolvabilitate.

Instanţa va judeca opoziţia în şedinţă publică, cu citarea creditorilor garantaţi care au depus opoziţia, a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi, după caz, a reprezentantului debitorului, în cel mult 2 săptămîni de la primirea opoziţiei. Neprezentarea părţilor la data citată nu împiedică instanţa să examineze cauza. Pe marginea opoziţiei, instanţa de insolvabilitate emite o încheiere, care poate fi contestată cu recurs numai de părţile vizate în ea. Dacă admite opoziţia, instanţa de judecată, ţinînd seama de obiectul acesteia, va modifica ori anula, după caz, metoda, maniera, condiţiile, sarcinile, preţul, locul sau data vînzării bunurilor grevate cu garanţii, informînd de îndată administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, care este obligat să se conformeze măsurilor luate sau dispuse de instanţa de insolvabilitate.

În conformitate cu alin. (9) din acelaşi articol dacă, în termen de 3 luni de la iniţierea procedurii de vînzare, bunul grevat cu garanţie nu s-a putut înstrăina, creditorul garantat este în drept să preavizeze transmiterea bunului în posesia sa pentru valorificare. Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul transmite efectiv bunul grevat cu garanţie în posesia creditorului garantat sau consimte în scris în formă autentică să îl pună la dispoziţia acestuia în momentul convenit în preaviz. În caz de refuz al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, bunul trece în posesia creditorului garantat după expirarea termenului din preaviz în temeiul unei încheieri judecătoreşti, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea.

Astfel, legea oferă în mod cert creditorului garantat drepturi de a acţiona în aşa fel, în vederea valorificării bunului gajat, încît să-şi asigure acoperirea creanţelor din contul bunului gajat, inclusive prin preluarea bunului în proprietatea sa în contul datoriei debitorului faţă de creditorul gajist. În acest sens intenţiile creditorului gajist de a fi valorificat cu diligenţă pentru a se obţine un preţ cît mai mare de la vînzarea bunului garantat nu contravin legii.

Legea de asemenea prevede o procedură strictă privind modalitatea de vînzare a bunului cu garanţie, modalitatea de examinare a opoziţiei la vînzarea bunului, în faţa instanţei de insolvabilitate, cea ce în cazul în speţă nu a fost respectat, or anularea adunării creditorilor în privinţa preţului bunului gajat cu dispunerea obligării administratorului insolvabilităţii să efectueze evaluarea bunurilor imobile garantate şi desfăşurarea licitaţiei cu strigare în continuare este în discordanţă cu prevederile legale citate privind etapele şi procedurile de valorificare a asemenea bunuri pentru respectarea drepturilor, atît a creditorului garantat cît şi a debitorului şi altor creditori.

Conform legii citate administratorul insolvabilităţii se poate opune valorificării şi/sau vînzării bunului grevat cu garanţie în condiţiile invocate de creditorul garantat numai dacă acestea contravin legii, iar din actele cauzei nu se confirm că acţiunile creditorului gajist sînt contrare legii. În afară de aceasta, instanţa de judecată , în contextul expus, de determinare a corectitudinii acţiunilor părţilor în intenţia lor de valorificare a bunului garantat conform art. 131 din lege, nu a dat o apreciere obiectivă diferenţei exagerate de preţuri propuse de administrator şi creditorul gajist, nu a constatat la ce preţ a fost evaluat acest bun la momentul încheierii contractului de gaj. Astfel, din chestiunea nr. 5 al procesului – verbal din 27 iunie 2013, se reţine că preşedintele adunării creditorilor, Vladimir Cîrjeu (reprezentant al societăţii pe acţiuni Banca de Economii) a propus ca bunurile imobile din str. Petru Movilă 23/4, mun.

Chişinău, gajate băncii, să fie expuse la licitaţie cu strigare cu preţul de start egal cu 51 000 000 lei (cincizeci şi unu milioane de lei), propunere ce, din nou, se încadrează în prevederile legale. În context, urmează a ţine cont şi de cele statuate la alin. (10) al aceluiaşi articolul, potrivit căruia, una dintre posibilităţile de valorificare constă în trecerea bunului în proprietate creditorului garantat în contul creanţei. Acesta nu îşi poate adjudeca bunul afectat garanţiei fără ca, în prealabil, să fi dat terţilor posibilitatea de a participa la cumpărare.

În cazul în care bunul grevat cu garanţie nu s-a putut vinde la licitaţie publică sau prin concurs, orice creditor garantat prin bunul în cauză îl poate prelua, în condiţiile prezentei legi, în contul creanţei sale la preţul stabilit în publicaţiile sau în anunţurile de vînzare pentru ultimul termen de licitaţie sau de concurs, cu achitarea prealabilă a cheltuielilor de validare şi de valorificare a bunului, inclusiv a onorariului de succes stabilit pentru administratorul insolvabilităţii/lichidator. În cazul în care acest preţ este mai mare decît valoarea creanţei, creditorul garantat poate prelua bunul numai dacă depune suma de bani ce acoperă diferenţa dintre preţ şi valoarea creanţei garantate, inclusiv cheltuielile de validare a creanţelor şi de valorificare a bunului şi remuneraţia administratorului insolvabilităţii/lichidatorului.

Dacă mai mulţi creditori garantaţi vor să preia bunul în contul creanţei, acesta va fi atribuit potrivit ordinii de preferinţă. Transmiterea cu drept de proprietate către creditorul garantat a monedei naţionale şi a valutei străine gajate se efectuează în cazul în care moneda creanţei nu diferă de moneda mijloacelor băneşti gajate. Având în vedere circumstanţele descrise, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră incorectă încheierea primei instanţe prin care a fost admisă cererea administratorului insolvabilităţii prin care se contestă parţial Procesului-verbal al adunării creditorilor al societăţii cu răspundere limitată „Mecontec - Z.Z.” din 27.06.2013, în legătură cu ce, recursul urmează a fi admis, casată încheierea primei instanţe şi respinsă cererea administratorului insolvabilităţii ÎI „Pînzaru Mihail”.

În conformitate cu art. 427 lit.c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către societatea pe acţiuni Banca de Economii. Se casează integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 iulie 2013, în pricina civilă pe marginea dosarului de insolvabilitate, societatea cu răspundere limitată „Mecontec – Z.Z.”, cu privire la cererea administratorului insolvabilităţii ÎI „Pînzaru Mihail” prin care se contestă parţial Procesului – verbal al adunării creditorilor al societăţii cu răspundere limitată „Mecontec – Z.Z.” din 27.06.2013 şi se pronunţă o nouă hotărîre , soluţionînd prin decizie problema în fond, după cum urmează.

Se respinge ca nefondată cererea administratorului insolvabilităţii ÎI „Pînzaru Mihail” prin care se contestă parţial Procesului – verbal al adunării creditorilor societăţii cu răspundere limitată „Mecontec – Z.Z.” din 27.06.2013. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iurie Bejenaru