3ra-276/13 — Contestarea actelor administrative

dosarul nr.3ra-276/13 prima instanţă: V. Movilă DECIZIE 09 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima, Iuliana Oprea Elena Covalenco, Ion Corolevschi examinând recursurile declarate de către Întreprinderea de produse cerealiere „Bucovăţ” societate cu răspundere limitată şi Biroul vamal Cahul, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de produse cerealiere „Bucovăţ” societate cu răspundere limitată împotriva Serviciului Vamal, Biroului vamal Cahul şi intervenienţilor accesorii Societatea cu răspundere limitată „Seviz” şi Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” cu privire la contestarea actelor administrative, obligarea restituirii sumei încasate şi încasarea dobânzii de întârziere, împotriva hotărârii Curţii de Apel Cahul din 25 iulie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 03 iunie 2011, ÎPC „Bucovăţ” SRL a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că prin decizia Biroului vamal Cahul nr. 229/10 din 26 octombrie 2010 a fost recunoscută vinovată de săvârşirea contravenţiei vamale prevăzute la art. 231 pct. 23) din Codul vamal şi i-a fost aplicată amendă în mărime de 3% din valoarea mărfii. Temei pentru emiterea deciziei menţionate a servit încălcarea termenului de tranzit naţional al mărfurilor transportate sub supravegherea vamală a declaraţiilor de tranzit nr. 7007T00366- 00373 din 26 august 2010 şi nr. 7007T00377-00378 din 27 august 2010. Menţionează că nefiind de acord cu decizia menţionată, ÎPC „Bucovăţ” SRL, prin cererea prealabilă nr. 82/1 din 24 martie 2011, a solicitat Serviciului Vamal anularea acesteia, însă prin răspunsul nr. 28/11-6320 din 24 mai 2011 Serviciul Vamal a refuzat.

Consideră că refuzul Serviciului Vamal nr. 82/1 din 24 martie 2011 şi decizia Biroului vamal Cahul nr. 229/10 din 17 martie 2011 sunt ilegale şi neîntemeiate. Susţine că pentru mărfurile plasate în regim vamal de export este introdusă regula generală de perfectare a declaraţiei vamale de tranzit, decizi regimul de tranzit este facultativ celui de export. Conform art. 42 alin. (2) din Codul vamal, termenul general de tranzit este stabilit de 8 zile, însă în cazul transportării mărfurilor pe cale ferată, organul vamal se ajustează situaţiei reale de transportare de către persoana responsabilă de expediţia mărfii. Afirmă că din conţinutul deciziei menţionate nu este clar dacă a fost încheiat regimul de export sau nu.

Invocă că mărfurile considerate ca obiect al încălcării regimului vamal de tranzit au fost scoase de pe teritoriul vamal la 03 septembrie 2010 în regim vamal de export, fapt confirmat de punctul vamal de frontieră, deoarece conform art. 176 alin. (1) din Codul vamal, termenul de depunere a declaraţiei vamale expira în decursul unei zile lucrătoare imediat următoarei zile în care a expirat termenul limită de tranzit acordat. În afară de aceasta, conform art. 264 alin. (4) din Codul civil, termenul expiră la ora 24 a ultimei zile a termenului. Dacă acţiunea trebuia săvârşită la o organizaţie, termenul expiră la ora cînd această organizaţie încheie programul de lucru. Susţine că perfectarea exportului şi termenul de trecere a mărfurilor peste frontiera vamală nu a fost încălcat.

Mai mult ca atît, organul vamal a permis scoaterea acestora conform declaraţiilor menţionate. Prin urmare, solicită anularea refuzului Serviciului Vamal nr. 28/11-6320 din 24 mai 2011 şi a deciziei Biroului vamal Cahul nr. 229/10 din 26 octombrie 2010. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2011 au fost atraşi în calitate de intervenienţi accesorii pe SRL „Seviz” şi ÎS „Calea Ferată din Moldova”. La 26 decembrie 2011, ÎPC „Bucovăţ” SRL a depus o cerere de modificare şi concretizare a pretenţiilor, solicitând anularea refuzului Serviciului Vamal nr. 28/11-6320 din 24 mai 2011 şi a deciziei Biroului vamal Cahul nr. 229/10 din 17 martie 2011 şi încasarea din contul Serviciului Vamal a sumei de 48239,14 lei.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 31 ianuarie 2012 pricina a fost strămutată la Curtea de Apel Cahul, ca instanţă de contencios administrativ, pentru judecarea pricinii conform competenţei. ÎPC „Bucovăţ” SRL a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând anularea procesului-verbal din 26 octombrie 2010 şi a deciziei Biroului vamal Cahul nr. 229/10 din 17 martie 2011, precum şi a refuzului Serviciului Vamal nr. 28/11-6320 din 24 mai 2011 şi încasarea din contul Serviciului Vamal a sumei de 48239,14 lei şi a dobânzii de întârziere în sumă de 8549,95 lei.

Prin hotărârea Curţii de Apel Cahul din 25 iulie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, a fost anulată decizia Biroului vamal Cahul nr. 229/10 din 17 martie 2010 privind aplicarea amenzii în sumă de 48239,14 lei în privinţa ÎPC „Bucovăţ” SRL, pentru comiterea contravenţiei vamale prevăzute de art. 231 pct. 23) din Codul vamal şi a fost obligat Biroul vamal Cahul să restituie ÎPC „Bucovăţ” SRL suma ilegal încasată în mărime de 48239,14 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 15 noiembrie 2012, ÎPC „Bucovăţ” SRL a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanţe în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea dobânzii de întârziere şi emiterea în această a unei noi hotărâri cu privire la admiterea acestei pretenţii.

Recurenta ÎPC „Bucovăţ” SRL, în motivarea recursului, a indicat că prima instanţă neîntemeiat a respins pretenţia sa cu privire la încasarea dobânzii de întârziere. La şedinţa de judecată din 16 iulie 2012, ÎPC „Bucovăţ” SRL a menţionat că prejudiciul cauzat de neutilizarea mijloacelor băneşti în sumă de 8549,95 lei este calculat ca dobândă de întârziere pentru perioada neutilizării resurselor financiare, precum şi a suportării pierderilor pentru achitarea dobânzilor la creditele gestionate de către ÎPC „Bucovăţ” SRL şi a inflaţiei în perioada 02 iunie 2011-16 iulie 2012. La 20 noiembrie 2012, Biroul vamal Cahul a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea integrală a acţiunii.

Recurentul Biroul vamal Cahul, în motivarea recursului, a indicat că hotărârea primei instanţe este neîntemeiată şi ilegală, bazată pe o apreciere incompletă, subiectivă şi unilaterală a circumstanţelor pricinii. Menţionează că ÎPC „Bucovăţ” SRL a încălcat prevederile art. art. 42 alin. (2), 42 alin. (1) lit. b) şi 48 alin. (1) din Codul vamal, precum şi prevederile pct. 98 din Regulamentul de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1140 din 02 noiembrie 2005. Susţine că concluziile primei instanţe, expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, iar prima instanţă a aplicat greşit normele de drept material, deoarece nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 06 martie 2013 a fost ridicată de la examinare pricina şi remisă la Curtea de Apel Cahul pentru corectarea erorilor din dispozitivul hotărârii. Prin încheierea Curţii de Apel Cahul din 17 iunie 2013 a fost corectată greşeala materială admisă în hotărârea primei instanţe şi, anume, a fost concretizat că decizia de aplicare a amenzii în privinţa ÎPC „Bucovăţ” SRL nr. 229/10 a fost emisă la 17 martie 2011. Prin referinţa depusă la 28 martie 2013 ÎPC „Bucovăţ” SRL a solicitat respingerea recursului declarat de către Biroul vamal Cahul şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 24 iulie 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

Din materialele dosarului şi, anume, din procesul-verbal cu privire la contravenţie nr. 229/10 din 26 octombrie 2010 rezultă că la 26 august 2010, ÎPC „Bucovăţ” SRL a depus la postul vamal Străşeni intern (7007) declaraţiile vamale de tranzit nr. 707T00366-00373 şi nr. 707T00377-00378 pentru plasarea în regim vamal de tranzit a 599100 kg de orz în valoare de 1607971,21 lei, în termen de pînă la 02 septembrie 2010, însă marfa cu actele de însoţire au fost prezentate de principalul obligat ÎPC „Bucovăţ” SRL la postul vamal Etulia-Fricăţei la 03 septembrie 2010 şi, respectiv, 06 septembrie 2010, astfel, fiind încălcată procedura de tranzit (f. d. 108). Ulterior, în baza procesului-verbal enunţat, Biroul vamal Cahul a emis decizia nr. 229/10 din 26 octombrie 2010 asupra cazului de contravenţie vamală, prin care ÎPC „Bucovăţ” SRL a fost recunoscută vinovată în comiterea contravenţiei vamale prevăzute de art. 231 pct. 23) din Codul vamal şi i-a fost aplicată o amendă în mărime de 3% din valoarea obiectului contravenţiei, ceea ce constituie 48239,14 lei.

La 08 decembrie 2010, Serviciul Vamal a emis decizia nr. 18 dec, prin care a anulat decizia Biroului vamal Cahul nr. 229/10 din 26 octombrie 2010 şi a remis dosarul în procedură suplimentară. La 17 martie 2011, în urma efectuării procedurii suplimentare, Biroul vamal Cahul a emis decizia nr. 229/10, prin care ÎPC „Bucovăţ” SRL a fost recunoscută vinovată în comiterea contravenţiei vamale prevăzute de art. 231 pct. 23) din Codul vamal şi i-a fost aplicată o amendă în mărime de 3% din valoarea obiectului contravenţiei, ceea ce constituie 48239,14 lei.

Din decizia Biroului vamal Cahul menţionată rezultă că la 26 august 2010 şi 27 august 2010, ÎPC „Bucovăţ” SRL, fiind principalul obligat, şi-a asumat responsabilitatea faţă de postul vamal Străşeni-intern (7007) să transporte la Biroul vamal Cahul (postul vamal Etulia-Fricăţei (2516) marfă (orz în sumă totală de 1607971,21 lei), conform declaraţiilor vamale de tranzit nr. 70007T0366-00373 în termen de pînă la 02 septembrie 2010 şi nr. 7007T377-00378 în termen de pînă la 03 septembrie 2010, însă a prezentat marfa dată la postul vamal Etulia-Fricăţei la 03 septembrie 2010 şi respectiv 06 septembrie 2010, fapt care constituie încălcarea cerinţelor art. 42 din Codul vamal şi care au condus la comiterea contravenţiei vamale prevăzută de art. 231 pct. 23) din Codul vamal.

La 02 iunie 2011 şi 20 iunie 2011, a fost încasat în mod silit de la ÎPC „Bucovăţ” SRL suma de 48239,14 lei. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, ÎPC „Bucovăţ” SRL a solicitat anularea procesului-verbal din 26 octombrie 2010 şi a deciziei Biroului vamal Cahul nr. 229/10 din 17 martie 2011, precum şi a refuzului Serviciului Vamal nr. 28/11-6320 din 24 mai 2011 şi încasarea din contul Serviciului Vamal a sumei de 48239,14 lei şi a dobânzii de întârziere în sumă de 8549,95 lei.

Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, anulând decizia Biroului vamal Cahul nr. 229/10 din 17 martie 2011 privind aplicarea amenzii în sumă de 48239,14 lei în privinţa ÎPC „Bucovăţ” SRL, pentru comiterea contravenţiei vamale prevăzute de art. 231 pct. 23) din Codul vamal şi a fost obligat Biroul vamal Cahul să restituie ÎPC „Bucovăţ” SRL suma ilegal încasată în mărime de 48239,14 lei, în rest respingând acţiunea ca neîntemeiată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluţia dată de prima instanţă este una legală şi întemeiată.

Conform art. 231 pct. 23) din Codul vamal, este considerată încălcare a reglementărilor vamale pasibilă de răspundere materială nerespectarea procedurii de tranzit, care nu a adus la dispariţia bunurilor aflate în tranzit. Conform art. 42 alin. (1) - (3) şi (5) din Codul vamal, tranzitul este regimul vamal în care mărfurile sunt transportate pe teritoriul vamal sub supraveghere vamală de la un organ vamal la altul, fără perceperea drepturilor de import şi de export şi fără aplicarea măsurilor de politică economică, dacă legislaţia nu prevede altfel. Timpul tranzitului se stabileşte de organul vamal, dar nu poate depăşi 8 zile de la data trecerii frontierei vamale. Titularul regimului vamal de tranzit este persoana sub responsabilitatea căreia are loc operaţiunea de tranzit.

El este obligat să depună la organul vamal de plecare o declaraţie vamală de tranzit. Mărfurile vămuite pentru export la un organ vamal intern se plasează sub regimul vamal de tranzit pînă la organul vamal de frontieră. Conform pct. 98 subpct. (1) şi (2) din Regulamentul de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1140 din 02 noiembrie 2005, termenul de încheiere pentru regimul de tranzit vamal se stabileşte de biroul vamal de plecare în funcţie de tipul mijlocului de transport, de distanţa de parcurs şi de condiţiile atmosferice, fără ca durata tranzitului să depăşească 8 zile. În cazul mărfurilor tranzitate conform prevederilor tranzitului comun pe calea ferată acesta este unic, de 8 zile.

În cadrul termenului stabilit, titularul de tranzit vamal este obligat să prezinte mărfurile, împreună cu declaraţia vamală de tranzit şi documentele însoţitoare, la biroul vamal de destinaţie. Reieşind din prevederile legale, termenul de tranzit este de 8 zile, iar autoritatea vamală nu putea stabili pentru ÎPC „Bucovăţ” SRL un termen de tranzit mai mic de 8 zile. Actele pricinii denotă faptul că ÎPC „Bucovăţ” SRL a înregistrat declaraţiile de tranzit nr. 7007T00366-00373 la punctul vamal de plecare la 26 august 2010, astfel, termenul de tranzit urma să expire la 03 septembrie 2010, ora 24.00. De asemenea, actele pricinii denotă şi faptul că marfa tranzitată în baza declaraţiilor de tranzit menţionate a fost prezentată postului vamal de destinaţie la 03 septembrie 2010, ora 05.00, astfel, nefiind încălcat termenul de tranzit.

La caz, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie mai reţine că pe parcursul judecării pricinii s-a constatat cu certitudine că marfa indicată în declaraţiile vamale de tranzit nr. 7007T00377 şi 7007T00378 din 27 august 2010 a fost prezentată postului vamal de destinaţie cu încălcarea termenului de tranzit, însă vinovat de încălcarea termenului de tranzit este transportatorul, Calea Ferată din Moldova, fapt ce rezultă din decizia Serviciului Vamal nr. 18 dec din 18 decembrie 2010 (f. d. 144). În asemenea circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă temeinic şi legal a anulat decizia Biroului vamal Cahul nr. 229/10 din 17 martie 2010 privind aplicarea amenzii în sumă de 48239,14 lei în privinţa ÎPC „Bucovăţ” SRL, pentru comiterea contravenţiei vamale prevăzute de art. 231 pct. 23) din Codul vamal şi a obligat Biroul vamal Cahul să restituie ÎPC „Bucovăţ” SRL suma ilegal încasată în mărime de 48239,14 lei, iar argumentele invocate de către recurentul-pârât în acest sens nu pot fi reţinute ca întemeiate.

De asemenea, prima instanţă temeinic şi legal a respins pretenţia recurentei- reclamante cu privire la încasarea dobânzii de întârziere. Conform art. 619 alin. (1) din Codul civil, obligaţiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe perioada întârzierii. Dobânda de întârziere reprezintă 5% peste rata dobânzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Conform art. 602 alin. (1) din Codul civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu-i este imputabilă. Reieşind din prevederile legale enunţate, prima instanţă corect a concluzionat că prin decizia de aplicare a sancţiunii materiale din 17 martie 2011, autoritatea vamală a instituit o obligaţie pecuniară a ÎPC „Bucovăţ” SRL faţă de Biroul vamal Cahul şi nu invers şi, prin urmare, pretenţia cu privire la încasarea dobânzii de întârziere este neîntemeiată.

În contextul celor expuse, argumentele invocate de către recurenta- reclamantă sunt neîntemeiate şi de aceea nu pot fi reţinute. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că hotărârea primei instanţei este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile şi de a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se resping recursurile declarate de către Întreprinderea de produse cerealiere „Bucovăţ” societate cu răspundere limitată şi Biroul vamal Cahul.

Se menţine hotărârea Curţii de Apel Cahul din 25 iulie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii de produse cerealiere „Bucovăţ” societate cu răspundere limitată împotriva Serviciului Vamal, Biroului vamal Cahul şi intervenienţilor accesorii Societatea cu răspundere limitată „Seviz” şi Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” cu privire la contestarea actelor administrative, obligarea restituirii sumei încasate şi încasarea dobânzii de întârziere. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Iuliana Oprea Elena Covalenco Ion Corolevschi