2ra-3440/13 — Cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare din 23 februarie 2010,

Dosarul nr.2ra-3430/13 prima instanţă: L. Trocin instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu ÎNCHEIERE 09 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ardelean Veaceslav în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Voitic Aurel împotriva Renatei Voitic şi Veaceslav Ardelean, intervenientul accesoriu notarul privat Leonid Tatian cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare din 23 februarie 2010, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 mai 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Ardeleanu Veaceslav şi Voitic Renata, c o n s t a t ă La 03 august 2012, Voitic Aurel a depus cerere de chemare în judecată împotriva Renatei Voitic şi Veaceslav Ardelean, intervenientul accesoriu notarul privat Leonid Tatian cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare- cumpărare din 23 februarie 2010. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 17 noiembrie 2011, s-a dispus atribuirea lui în natură a containerului amplasat în piaţa satului Chişcăreni raionul Sîngerei cu valoarea de 2 750 lei.

Ulterior, conform cererii adresate către prima instanţă, Judecătoria Făleşti la 27 ianuarie 2012 a emis titlul executoriu nr.2-19/11. Prin încheierea executorului judecătoresc S. Matachi din 24 februarie 2012 a fost intentată procedura de executare nr.126-320/12. Astfel, executarea silită privind transmiterea în natură în posesia sa, de la Voitic Renata a containerului, a fost numită pentru 25 iulie 2012. Invocă, că la 23 iulie 2012, Voitic Renata a înaintat executorului judecătoresc o cerere de amînare a executării, motivînd prin faptul că s-a adresat cu cerere de chemare în judecată privind schimbarea modului şi ordinii de executare a hotărîrii, totodată anexînd copia contractului de vînzare-cumpărare din 23 februarie 2010, conform căruia ea, a vîndut lui Ardelean Veaceslav containerul de 5 tone nr. de inventariere 0000214 amplasat în piaţa satului Chişcăreni raionul 1 Sîngerei la preţul de 1 000 lei.

Contractul fiind autentificat la Biroul Notarial Leonid Tatian la 23 februarie 2010 cu nr.2155. Consideră, reclamantul că contractul menţionat este lovit de nulitate, deoarece containerul dat a fost procurat în anul 1995 de la Bujac Iac în timpul căsătoriei cu Voitic Renata. Ulterior, la 10 februarie 2010 a depus o cerere de chemare în judecată către Voitic Renata privind partajarea bunurilor proprietate comună, obiect al partajului fiind şi containerul respectiv. Susţine că, conform art. 352 Cod civil avea dreptul preferenţial de a cumpăra cota ei parte din containerul dat, astfel, Voitic Renata a acţionat cu rea voinţă, urmărind scopul de a evita partajarea pe cale legală a bunului. Totodată invocă că Veaceslav Ardelean a semnat cu bună-ştiinţă contractul de vînzare-cumpărare a containerul deoarece la data semnării lui, acesta se afla în relaţii de concubinaj cu Voitic Renata.

Cere reclamantul, declararea nulităţii absolute a contractului de vînzare- cumpărare din 23 februarie 2010 încheiat între Voitic Renata şi Ardelean Veaceslav, conform căruia a fost vîndut containerul de 5 tone cu numărul de inventariere 0000214, amplasat în piaţa satului Chişcăreni, raionul Sîngerei, la preţul de 1 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Făleşti din 24 octombrie 2012 acţiunea a fost admisă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 mai 2013 au fost respinse apelurile declarate de către Ardeleanu Veaceslav şi Voitic Renata cu menţinerea hotărîrii primei instanţe fără modificări. La 19 august 2013, Ardelean Veaceslav a declarat recurs, împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei contestate şi a hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, dat fiind faptul că, prin scrisoarea de însoţire, Curtea de Apel Bălţi a expediat în adresa participanţilor la proces copia deciziei motivate la 18 iunie 2013 (f.d.79), iar potrivit avizului de recepţie anexat la materialele pricinii se atestă faptul că recurentul a primit copia deciziei instanţei de apel contrasemnătură, la 20 iunie 2013 (f.d. 82). În motivarea recursului recurentul Ardelean Veaceslav a invocat că instanţele inferioare au emis hotărîri ilegale, din motiv că au fost încălcate esenţial normele de drept material şi procedural.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea 2 despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 10 septembrie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Voitic Aurel, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

La 25 septembrie 2013, Voitic Aurel, prin referinţa depusă a solicitat ca recursul declarat de către Ardelean Veaceslav, să fie considerat inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Ardelean Veaceslav, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul 3 declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ardelean Veaceslav, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ardelean Veaceslav se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 4