2ra-3130/13 — Cu privire la încasarea sumei

dosarul nr. 2ra-3130/13 prima instanţă: D. Musteaţă instanţa de apel: L. Guzun, A. Parpalac, S. Leu DECIZIE 09 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Galina Stratulat Svetlana Novac şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de către Marin Sandu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Lungu Nicolae împotriva lui Marin Sandu cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 23 mai 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de către Sandu Marin, Sandu Lidia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 21 septembrie 2012, c o n s t a t ă La 06 octombrie 2011, Lungu Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Marin Sandu şi Lidiei Sandu, intervenienţi accesorii Inspectoratul Fiscal de Stat raional Căuşeni şi Oficiul Cadastral Teritorial Căuşeni, filiala Întreprinderii de Stat „Cadastru” cu privire la repunerea în termenul de prescripţie a acţiunii şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra clădirii secţiei de zincare cu suprafaţa totală de 818 m2, constituită din secţia de zincare cu suprafaţa de 784,9 m2 şi anexă cu suprafaţa de 33,2 m2 amplasată în or.

Căuşeni, str. Kogălniceanu,10 cu obligarea înregistrării la Oficiul Cadastral Teritorial Căuşeni şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în vara anului 2006 s-a înţeles cu Sandu Marin să procure o clădire în care era situată secţia de zincare, amplasată în or. Căuşeni, str. Kogălniceanu nr. 10 cu preţul de 15 500 dolari SUA şi care aparţinea mamei acestuia, Lungu Lidia. Astfel, la 02 august 2006 i-a transmis lui Sandu Marin suma de 7 000 dolari SUA, iar la 23 august 2006 i-a mai transmis suma de 3200 dolari SUA şi 3000 euro. Faptul transmiterii banilor este probat prin recipisa din 02 august 2006. Menţionează că după transmiterea banilor, pârâţii Sandu Marin şi Sandu Lidia nu şi-au onorat obligaţiile de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare, motivând că sunt careva probleme cu clădirea şi terenul.

Totodată, pârâţii l-au convins pe 1 Lungu Nicolae să mai aştepte în privinţa înregistrării tranzacţiei. Din acest motiv, reclamantul a omis termenul de adresare în judecată. Cere, reclamantul Lungu Nicolae, repunerea în termenul de prescripţie a acţiunii, recunoaşterea dreptului său de proprietar asupra imobilului situat în oraşul Căuşeni, str. M. Kogălniceanu, 10 cu suprafaţa de 818 m.p. şi obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Căuşeni să înregistreze dreptul de proprietate asupra imobilului dat, încasarea de la pârâţi a cheltuielilor de judecată. La 06 septembrie 2012, Lungu Nicolae a înaintat cerere de modificare a obiectului acţiunii prin care solicită încasarea din contul lui Sandu Marin în beneficiul său a sumei de 10 200 dolari SUA şi 3000 euro, suma de 5334 dolari SUA şi suma de 1 569 euro cu titlu de dobîndă de întîrziere, suma de 2500 lei taxa de stat şi suma de 5000 lei cu titlu de asistenţă juridică (f.d.61-63).

În motivarea cererii reclamantul a invocat aceleaşi temeiuri de fapt ca şi cele menţionate în acţiunea de bază. În plus, Lungu Nicolae a mai invocat că Sandu Marin a dobândit de la el suma de 10 200 dolari SUA şi 3000 euro, fără temei legal, îmbogăţindu-se fără justă cauză din contul său. Ca temei de drept al modificării obiectului acţiunii, Lungu Nicolae a invocat, art. 8 alin. (2) lit. g), 1389 alin. (1) şi art. 1395 alin. (1) Codul civil. Consideră că pîrîtul a folosit banii obţinuţi de la el ilegal în scopuri personale, fără a-şi onora promisiunile, ultimul Prin urmare, Sandu Marin urmează să-i achite dobînda de întîrziere în conformitate cu art. 619 Codul civil. Lungu Nicolae a susţinut în prima instanţă cererea de modificare a obiectului acţiunii.

Cere, reclamantul încasarea din contul lui Sandu Marin în beneficiul său a sumei de 10 200 dolari SUA şi 3000 euro, ceea ce constituie sumele de bani date pârâtului, suma de 5334 dolari SUA şi suma de 1569 euro cu titlu de dobîndă de întîrziere, suma de 2500 lei taxa de stat şi suma de 5000 lei cu titlu de asistenţă juridică. Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 21 septembrie 2012 acţiunea a fost admisă integral. S-a încasat din contul lui Marin Sandu în beneficiul lui Lungu Nicolae suma de 15 534 dolari SUA, suma de 4 569 euro sau echivalentul în lei moldoveneşti la data executării hotărîrii şi suma de 7 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 23 mai 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Sandu Marin şi Sandu Lidia şi menţinută fără modificări hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 21 septembrie 2012. La 22 iulie 2013, Marin Sandu, a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei contestate şi a hotărîrii primei instanţe cu trimiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma dispoziţiei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, dat fiind faptul că decizia instanţei de apel este emisă la 23 mai 2013, iar recursul a fost declarat la 22 iulie 2013. 2 În motivarea recursului, Marin Sandu invocă faptul că instanţele ierarhic inferioare au încălcat normele de drept procedural şi anume au examinat pricina în absenţa unui participant, în plus eronat au aplicat şi legea materială. În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul declarat se judecă în limitele invocate şi în baza referinţei depuse de către intimat.

La 13 august 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Lungu Nicolae, copia cererii de recurs, cu necesitatea de a depune referinţă asupra acestuia. Pînă la data examinării pricinii în ordine de recurs, Lungu Nicolae nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificînd argumentele invocate în recurs în baza materialelor dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi trimiterea pricinii la rejudecare la Curtea de Apel Bender din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, restituind pricina spre rejudecare în prima instanţă sau, după caz, în instanţa de apel, când eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanţa de recurs. Din materialele pricinii s-a constatat că, în vara anului 2006, Sandu Marin în urma unor negocieri cu Lungu Nicolae, a fost de acord să procure o clădire în care era situată secţia de zincare amplasată în or. Căuşeni, str. Kogălniceanu nr. 10, la preţul de 15 500 dolari SUA. La 02 august 2006, Lungu Nicolae, i-a transmis lui Sandu Marin suma de 7 000 dolari SUA, iar la 23 august 2006 i-a mai transmis suma de 3200 dolari SUA şi 3000 euro, fapt ce se confirmă prin recipisa semnată de către ambele părţi (f.d.7).

La 6 octombrie 2011, Lungu Nicolae, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Marin Sandu şi Lidiei Sandu, intervenienţi accesorii Inspectoratul Fiscal de Stat raional Căuşeni şi Oficiul Cadastral Teritorial Căuşeni, filiala Întreprinderii de Stat „Cadastru” cu privire la repunerea în termenul de prescripţie a acţiunii şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra clădirii secţiei de zincare cu suprafaţa totală de 818 m2 constituită din secţia de zincare cu suprafaţa de 784,9 m2 şi anexă cu suprafaţa de 33,2 m2 amplasată în or. Căuşeni, str. Kogălniceanu,10 cu obligarea înregistrării la Oficiul Cadastral Teritorial Căuşeni şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În cadrul procesului examinării în prima instanţă, Lungu Nicolae, a înaintat cerere de modificare a obiectului acţiunii, prin care solicită încasarea din contul lui Sandu Marin în beneficiul său a sumei de 10 200 dolari SUA şi 3000 euro, suma de 3 5334 dolari SUA şi 1 569 euro cu titlu de dobîndă de întîrziere, suma de 2500 lei taxa de stat şi suma de 5000 lei cu titlu de asistenţă juridică (f.d.61-63). Fiind investită cu examinarea prezentei acţiuni, prima instanţă prin hotărîrea din 21 septembrie 2012, a admis integral acţiunea. Instanţa de apel prin decizia din 23 mai 2013, a menţinut fără modificări hotărârea primei instanţe. Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că hotărîrea primei instanţe este contradictorie şi emisă cu aprecierea arbitrară a probelor administrate, iar Curtea de Apel Bender aceste contradicţii nu a lichidat.

În conformitate cu art. 239 Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Din sensul normei de drept citate rezultă că hotărîrea judecătorească este legală şi întemeiată doar în cazul în care între dispozitiv şi motivare există concordanţă. În cazul în care o atare concordanţă nu există, această hotărîre se consideră a fi nemotivată. În conformitate cu art. 373 alin. (1) şi (2) Codul de procedură civilă, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

(2) În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. Instanţa de apel în motivarea hotărîrii urma să demonstreze în mod logic, deplină concordanţă dintre soluţia din cauza respectivă şi realitate. Motivarea hotărîrilor este o garanţie pentru părţi că cererile lor au fost analizate cu atenţie, şi oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea, în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, concisă şi fermă, într-un cuvînt să aibă putere de convingere.

La fel de exactă trebuie să fie motivarea şi în ce priveşte cererile pe care le-a respins instanţa. Nemotivarea hotărîrii sau o motivare necorespunzătoare vor atrage casarea ei. Dat fiind faptul că decizia contestată nu corespunde criteriilor menţionate, se consideră că instanţa de apel a încălcat drepturile participanţilor procesului la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraful 1 Convenţia Europeană pentru Drepturilor Omului şi Libertăţile Fundamentale. Aşadar, este cert stabilit că în procesul examinării pricinii Lungu Nicolae şi-a modificat obiectul acţiunii, adică a înaintat alte cerinţe faţă de Sandu Marin, decît cele solicitate în acţiunea iniţială. În conformitate cu art. 167 alin. (1) Codul de procedură civilă, la cererea de chemare în judecată se anexează dovada de plată a taxei de stat.

Instanţa de recurs, remarcă faptul că prima instanţă la primirea cererii de modificare a obiectului acţiunii, nu a verificat dacă reclamantul a achitat taxa de stat în conformitate cu art. 83, 84 Codul de procedură civilă. 4 Or, conform art. 168 alin. (2) Codul de procedură civilă, judecătorul care a primit cererea de chemare în judecată spre examinare verifică dacă aceasta întruneşte exigenţele prevăzute de lege. Dacă cererea de chemare în judecată nu întruneşte exigenţele prevăzute de lege, urmează a fi aplicate prevederile art.171 alin.(1). Instanţa de recurs a mai constatat că la materialele pricinii lipseşte încheierea prin care prima instanţă a primit sau nu spre examinare cererea de modificare a obiectului acţiunii, condiţie prevăzută de art. 168 alin. (4) Codul de procedură civilă.

Nu este reflectată primirea acestei cereri nici într-un proces-verbal al şedinţei de judecată. În conformitate cu art. 373 alin. (5) Codul de procedură civilă, instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Contrar prevederilor legale citate, instanţa de apel nu s-a expus asupra afirmaţiilor apelantului, precum că cererea de modificare a obiectului acţiunii nu i-a fost comunicată, astfel fiind lipsit de posibilitatea de a se apăra. În conformitate cu art. 100 alin. (1) Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară.

Completul, relevă că la materialele pricinii este anexată citaţia prin care se atestă faptul că, Sandu Marin a fost înştiinţat despre data examinării pricinii în prima instanţă la 21 septembrie 2012, totodată fiindu-i expediată care-va cerere cu documentele anexate la ea (f.d.74). Din avizul de recepţie anexat la materialele pricinii, nu se poate constatata că în adresa lui Sandu Marin, împreună cu citaţia, a fost expediate anume cererea de modificare a obiectului acţiunii împreună cu anexele la ea (f.d.75). În plus, recurentul neagă că ar fi primit cererea de modificare a obiectului acţiunii. Astfel instanţa de recurs nu poate susţine că avizul de recepţie din 06 septembrie 2012 atestă faptul primirii de către Sandu Marin a cererii date.

Or, la materialele pricinii lipsesc probe ce ar confirma contrariul. Sandu Marin a invocat în cererea de apel că nu a fost citat în modul prevăzut de lege, la examinarea pricinii în prima instanţă, din motiv că locuieşte pe adresa: or. Căuşeni, str. Ştefan Vodă, 8-a, pe cînd citaţia expediată de către Judecătoria Căuşeni în adresa acestuia, figurează adresa: or. Căuşeni, str. Berlinschi 31 (f.d. 71) . Astfel, instanţa de recurs remarcă faptul că recurent nu a fost citat în modul prevăzut de lege. În consecinţă, Sandu Marin a fost lipsit de dreptul de a se expune pe marginea cererii de modificare a obiectului acţiunii, care în mod obligatoriu urma a fi expediată în adresa acestuia ca ultimul să aibă posibilitatea de a depune referinţă prin care să-şi expune opinia pe marginea cererii înainte de către Lungu Nicolae.

Recurentul mai invocă că Lungu Nicolae a înaintat o acţiune vădit tardivă, deoarece din momentul renunţării lui la cumpărarea clădirii şi terenului şi pînă la 5 depunerea cererii de chemare în judecată au trecut mai mult de trei ani, iar argumentele aduse în repunerea termenului sunt nefondate. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că instanţa de apel urma să verifice dacă Lungu Nicolae s-a încadrat în termenul de prescripţie, să dea apreciere argumentelor invocate de către acesta în cazul dacă s-a omis acest termen, şi să adopte o hotărîre legală în corespundere cu capitolul II al Codului civil. Eroarea judecătorească în ordine de recurs nu este posibil de corectat.

În conformitate cu art.432 alin.(4) Codul de procedură civilă, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Din aceste motive şi avînd în vedere că erorile judiciare nu pot fi corectate de instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia Curţii de Apel Bender din 23 mai 2013 şi de a restitui pricina spre rejudecare în ordine de apel, în alt complet de judecători.

La rejudecare instanţa de apel urmează să ţină cont de cele expuse şi să emită o hotărîre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c), alin.(3) Codul de procedură civilă, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Sandu Marin. Se casează decizia Curţii de Apel Bender din 23 mai 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lungu Nicolae împotriva lui Marin Sandu cu privire la încasarea sumei, şi se restituie pricina spre rejudecare în ordine de apel în aceiaşi instanţă, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru 6