2ra-106/16 — Încasarea sumei ş.a.

prima instanţă: I. Moldovan dosarul nr. 2ra-106/16 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2016 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea, Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Marin Sandu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Nicolae Lungu împotriva lui Marin Sandu cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2015, c o n s t a t ă: La data de 06 octombrie 2011, Nicolae Lungu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Marin Sandu şi Lidiei Sandu, intervenienţi accesorii Inspectoratul Fiscal de Stat pe raional Căuşeni şi OCT Căuşeni, filiala ÎS „Cadastru” cu privire la repunerea în termenul de adresare în instanţa de judecată şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra clădirii secţiei de zincare.

În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că, în vara anului 2006, pîrîtul Marin Sandu i-a propus să procure o clădire, în care era situată secţia de zincare, amplasată în or. Căuşeni, str. Kogălniceanu,10, la preţul de 15500 dolari SUA, care aparţinea mamei acestuia, Lidia Lungu. Susţine că, la data de 02 august 2006, el a transmis pîrîtului Marin Sandu suma de 7000 dolari SUA, iar la data de 23 august 2006, i-a mai transmis sumele de 3200 dolari SUA şi 3000 Euro, fiind întocmită în acest sens o recipisă. Afirmă că, după transmiterea banilor, pârâţii Marin Sandu şi Lidia Sandu nu şi-au onorat obligaţiile de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare, motivând că sunt careva probleme cu clădirea şi terenul şi l-au convins să mai aştepte, din care motiv a omis termenul de adresare în instanţa de judecată.

Solicită repunerea în termenul de adresare în instanţa de judecată, recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra clădirii secţiei de zincare cu suprafaţa totală de 818 m2, constituită din secţia de zincare cu suprafaţa de 784,9 m2 şi anexa cu suprafaţa de 33,2 m2, amplasată în or. Căuşeni, str.Kogălniceanu,10, obligarea OCT Căuşeni de a înregistra dreptul său de proprietate asupra acestui imobil şi încasarea în mod solidar de la pîrîţi a taxei de stat în sumă de 2500 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 5000 lei.

Ulterior, Nicolae Lungu a depus cerere de modificare a pretenţiilor, invocînd în calitate de pîrît pe Marin Sandu şi solicitînd încasarea de la pîrît a sumelor, care i-au fost transmise, în mărime de 10 200 dolari SUA şi 3000 Euro, a sumelor de 5334 dolari SUA şi 1569 Euro, cu titlu de dobîndă de întîrziere, a taxei de stat în sumă de 2500 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 5000 lei (f.d.61- 63, vol. I). Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 21 septembrie 2012 s-a admis acţiunea şi s-au încasat de la Marin Sandu în beneficiul lui Nicolae Lungu suma de 15 534 dolari SUA şi suma de 4569 Euro sau echivalentul în lei moldoveneşti la data executării hotărîrii şi cheltuielile de judecată în sumă de 7500 lei şi în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 5520 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 23 mai 2013 s-a respins apelul declarat de Marin Sandu şi Lidia Sandu şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 09 octombrie 2013 s-a admis recursul declarat de Marin Sandu, s-a casat decizia instanţei de apel şi s-a restituit pricina spre rejudecare în ordine de apel în aceeaşi instanţă, în alt complet de judecători. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 25 martie 2014 s-a admis apelul declarat de Marin Sandu şi Lidia Sandu, s-a casat integral hotărîrea primei instanţe şi s-a restituit cauza spre rejudecare în aceeaşi instanţă, în alt complet de judecată.

La data de 14 iulie 2014, Nicolae Lungu a depus cerere de completare a acţiunii, solicitînd încasarea de la Marin Sandu a sumelor de 10200 dolari SUA şi 3000 Euro, cu titlu de prejudiciu material cauzat prin îmbogăţirea fără justă cauză, a sumelor de 7935,91 dolari SUA şi 2334,26 Euro, cu titlu de dobîndă de întîrziere, a taxei de stat în sumă de 2500 lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 5000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 27 noiembrie 2014 s-a repus în termen şi s-a admis acţiunea parţial şi s-au încasat de la Marin Sandu în beneficiul lui Nicolae Lungu sumele de 10200 dolari SUA şi 3000 Euro sau echivalentul în lei moldoveneşti la data executării hotărîrii şi cheltuielile de judecată în sumă de 7500 lei.

În rest s-a respins acţiunea ca neîntemeiată pe motiv că raportul obligaţional de intermediere comercială nu este purtător de dobîndă. Mai mult ca atît, pîrîtul nici nu era în drept să recepţioneze careva plăţi de la reclamant pentru un bun, care nu-i aparţine cu drept de proprietate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2015 s-a respins apelul declarat de Marin Sandu şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La data de 02 septembrie 2015, Marin Sandu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel nu a dat nici o apreciere argumentelor invocate în cererea de apel.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a recursului. De asemenea, completul consideră că, recursul declarat de Marin Sandu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentul invocat în recurs precum că, instanţa nu a dat nici o apreciere argumentelor invocate în cererea de apel nu poate fi reţinut, deoarece este declarativ şi nu are suport legal, or, circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţa de apel şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul Marin Sandu nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de declarare a recursului.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Marin Sandu ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Marin Sandu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Dumitru Mardari