2ra-2608/13 — Înlăturarea obstacolelor în gestionarea proprietăţii

prima instanţă: T.Boubătrîn dosarul nr. 2ra-2608/13 instanţa de apel: T.Duca, S.Procopciuc, A.Albu ÎNCHEIERE 09 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Diaconu Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Diaconu Victor către Buiecicu Nicolai şi Cucereanu Livia privind înlăturarea obstacolelor în gestionarea proprietăţii, demolarea imobilului de menire zootehnică şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 05 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Diaconu Victor, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Glodeni din 06 noiembrie 2012, c o n s t a t ă La 04 august 2011 Diaconu Victor a formulat o cerere de chemare în judecată către Buiecicu Nicolai şi Cucereanu Livia privind înlăturarea obstacolelor în gestionarea proprietăţii, demolarea imobilului de menire zootehnică şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, cu Buiecicu Nicolai şi Cucereanu Livia sunt vecini. În perioada anilor 2007-2008 Buiecicu Nicolai a construit ilegal un imobil de menire zootehnică pentru porci cu dimensiunile de 16 x 3,5 m, încălcînd hotarul dintre proprietăţile lor, fără acordul lui şi fără a avea autorizaţie de construcţie corespunzătoare. În acest imobil pîrîtul creşte porci, de la care persistă un miros neplăcut şi gălăgie continuă. La adresările lui către pîrît de a înlătura această situaţie şi de a demola construcţia, acesta nu a reacţionat. Prin procesul-verbal nr.002-179RŞ acţiunile pîrîtului au fost calificate ca contravenţie administrativă prevăzută de art.179 Cod Contravenţional.

Prin decizia Judecătoriei Rîşcani din 20 aprilie 2010 Buiecicu Nicolai a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenţiei prevăzute de art. 179 Cod Contravenţional, însă sancţiunea nu i-a fost aplicată din motivul expirării termenului de prescripţie. Diaconu Victor consideră că construcţia este construită ilegal, de aceea trebuie demolată, iar din cauză că timp îndelungat a suportat mirosul neplăcut şi gălăgia care parvenea din acest imobil, fapt care i-a provocat daune morale considerabile care necesita a fi reparate prin încasarea din contul pîrîtului a sumei de 50 000 lei. Astfel, solicită Diaconu Victor înlăturarea obstacolelor în gestionarea proprietăţii cu obligarea pîrîtului să demoleze imobilul de menire zootehnică cu dimensiunile de 16 x 3,5 m, recuperarea prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 12 august 2011 acţiunea a fost admisă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 martie 2012 s-a admis apelul declarat de către Buiecicu Nicolai, casată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 12 august 2011 cu restituirea cauzei la rejudecare în aceiaşi instanţă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 18 iunie 2012 a fost admis demersul preşedintelui Judecătoriei Rîşcani de strămutare a cauzei la o altă instanţă din motivul imposibilităţii formării completului de judecată, cauza civilă a fost strămutată spre judecare în fond la Judecătoria Glodeni. Prin hotărîrea Judecătoriei Glodeni din 06 noiembrie 2012 acţiunea înaintată de către Diaconu Victor a fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărîrea indicată mai sus, la 14 noiembrie 2012 Diaconu Victor a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Glodeni din 06 noiembrie 2012, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 martie 2013 s-a respins apelul declarat de către Diaconu Victor, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Glodeni din 06 noiembrie 2012. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că, conform art.379 Cod civil, proprietarul poate cere interzicerea ridicării sau exploatării unor construcţii sau instalaţii despre care se poate afirma cu certitudine că prezenţa şi utilizarea lor atentează în mod inadmisibil asupra terenului său.

Instanţa de apel a menţionat că, dreptul de proprietate a lui Buiecicu Nicolai asupra construcţiilor a fost înregistrat în registrul bunurilor imobile la 03 martie 2011 în temeiul procesului verbal de recepţie finală nr.1 din 03.03.2011 (f.d. 155,161). Prin urmare, argumentul lui Diaconu Victor că construcţia litigioasă este una neautorizată este eronată, ori, procesul-verbal de recepţie finală nu a fost contestat, prin urmare, edificarea construcţiei auxiliare se prezumă a fi legală şi efectuată în corespundere cu normele de urbanism în vigoare. Mai mult, nici la examinarea cauzei în prima instanţă, nici la examinarea cauzei în instanţa de apel, Diaconu Victor nu a putut concretiza care anume construcţie este în litigiu, astfel, acesta nu a putut concretiza parametrii acesteia şi locul de amplasare.

În ce priveşte argumentul lui Diaconu Victor precum că este deranjat de mirosul şi zgomotele generate de ovine, instanţa de apel l-a considerat neîntemeiat, ori conform art.118 alin.(1) CPC, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţilor sale, dacă legea nu dispune altfel. Atentarea inadmisibilă din partea pîrîţilor asupra terenului lui Diaconu Victor nu s-a constatat, iar construcţia - grajdul a fost efectuat pe temelia unei construcţii vechi de zeci de ani, asupra căreia apelantul nu a obiectat, iar asupra reconstrucţiei a obiectat abia peste trei ani de la efectuarea ei. Or, prin actele cauzei se probează faptul că pretenţiile lui Diaconu Victor faţă de intimaţi au apărui tocmai în anul 2010, iar construcţia litigioasă s-a reconstruit încă în anul 2007, construcţia veche existînd în acelaşi loc de zeci de ani.

Diaconu Victor nu a înaintat careva pretenţii referitor la construcţia ridicată (grajd) în timpul acesteia sau imediat după efectuarea ei, în confirmarea contrariului, apelantul nu a prezentat probe justificative. Mai mult, instanţa de apel menţionează că, din materialele cauzei nu rezultă că construcţia litigioasă este efectuată cu încălcarea distanţei de hotar. La 03 iunie 2013 Diaconu Victor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului s-a indicat că instanţele judecătoreşti au emis soluţii cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu au elucidat toate circumstanţele cauzei.

Mai invocă recurentul că, intimatul Buiecicu Nicolai a efectuat construcţie contrar legii, nu a respectat distanţa minimă faţă de linia de hotar, fără a dispune de documentele de proiect şi autorizaţie de construcţie, fapt ce contravine art.22 al Legii nr.721 din 02.02.1996 privind calitatea în construcţie şi art.40,41 al Legii nr.835 din 17 mai 1996 privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului. La 08 iulie 2013 Buiecicu Nicolai şi Cucereanu Livia au depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care au invocat dezacordul cu recursul depus de Diaconu Victor, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Diaconu Victor, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Diaconu Victor, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Diaconu Victor ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Diaconu Victor, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru