2ra-2094/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă G. Plămădeală dosarul nr.2ra-2094/13 instanţa de apel L. Bulgac L. Popova A. Gavriliţă DECIZIE 09 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima, Iuliana Oprea, Elena Covalenco, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Tatiana Spînu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu capital străin „RED Union Fenosa” societate pe acţiuni împotriva Tatianei Spînu cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, prin care apelul declarat de către Tatiana Spînu a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 05 octombrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 17 noiembrie 2011, Întreprinderea cu capital străin „RED Union Fenosa” societate pe acţiuni a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Spînu cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul ÎCS „RED Union Fenosa” SA a indicat că Tatiana Spînu este consumator de energie electrică NLC 2024219 pe adresa mun.

Chişinău, str. Belinschi 21, şi în urma controlului efectuat la 03 aprilie 2006 s-a depistat consum fraudulos de energie electrică manifestată prin conectarea neautorizată la reţea, fiind consemnată prin procesul-verbal nr. 010018 din 03 aprilie 2006. Conform pct. 2.4 a Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei electrice nr. 114 din 22 noiembrie 2005, au recalculat energia electrică consumată fraudulos de către pârât în perioada 03 mai 2004 – 03 aprilie 2006, reieşind din numărul şi puterea receptoarelor electrice depistate în momentul efectuării controlului în gospodăria consumatorului, asupra legalităţii actelor nominalizate s-a expus Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 10 februarie 2010. Astfel a fost emisă o factură lunară de plată a energiei electrice consumată fraudulos în sumă de 5023,20 lei, care urma să fie achitată de către pârâtă în 1 termenul indicat în factură, însă până la moment nu este achitată, asupra legalităţii procesului-verbal de consum fraudulos şi facturii s-a expus Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 10 februarie 2010, prin care acţiunea Tatianei Spînu a fost respinsă.

Pârâta Tatiana Spînu nu doreşte să execute obligaţiunile în scopul stingerii acestei datorii, de aceea s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune de contestarea a actelor administrative. Preavizul expediat sub nr. 3738 din 11 noiembrie 2010 a rămas fără răspuns. Cere ÎCS „RED Union Fenosa” SA încasarea de la Tatiana Spînu a datoriei pentru energie electrică consumată în sumă de 5023,20 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 05 octombrie 2012 acţiunea a fost admisă integral. A fost încasat de la Tatiana Spînu în beneficiul ÎCS „RED Union Fenosa” SA datoria în sumă de 5023,20 lei, taxa de stat achitată în sumă de 270 lei, iar în total suma de 5293, 20 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012 apelul declarat de către Tatiana Spînu a fost respins şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 11 aprilie 2013, în termenul prevăzut de lege, Tatiana Spînu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

Recurenta, Tatiana Spînu în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel deoarece instanţa era obligată să stabilească că acţiunea a fost depusă tardiv, cu omiterea termenului de prescripţie de 3 ani, deoarece dreptul la acţiune pentru intimat a apărut la 03 aprilie 2006 şi a expirat la 03 aprilie 2009, însă acţiunea a fost înaintată în judecată la 17 noiembrie 2011, şi prin urmare instanţa de apel era obligată să aplice prevederile art. 271 Codul civil şi să respingă acţiunea ca depusă tardiv. Consideră neîntemeiată concluzia instanţei de apel precum că dreptul la acţiune a început să curgă la data când a devenit irevocabilă decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 martie 2010. Instanţa de apel a judecat pricina în absenţa intimatului căruia nu i-a fost comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată.

Consideră că instanţa de apel neîntemeiat i-a respins demersul de amînare şi propunerea de abţinere de la judecată a judecătorului Lidia Bulgac care anterior a respins acţiunea de contestarea a actelor administrative, demersuri care nu se regăsesc în conţinutul procesului –verbal al şedinţei de judecată. De asemenea, indică că instanţa de apel nu a supus examinării nici legalitatea hotărîrii primei instanţe şi nici argumentele invocate în cererea de apel, fapt ce denota încălcarea art. 373 Codul de procedură civilă. Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra aplicării de către prima instanţă a art. 35 alin. (4) lit. b) a Legii cu privire la energetică, care nu reglementa astfel de situaţii juridice şi fără a ţine cont că a fost abrogată.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. 2 Din actele pricinii şi anume de pe coperta dosarului rezultă că reprezentantul recurentei Tatiana Spînu, Iurie Spînu a primit decizia instanţei de apel din 13 decembrie 2012 la 20 februarie 2013, iar la 11 aprilie 2013, adică în termenul prevăzut de lege ultimul a declarat recurs. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 07 august 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârilor judecătoreşti din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. Verificând argumentele recursului în raport cu materialele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră criticile invocate neîntemeiate. Instanţele de judecată au stabilit corect situaţia de fapt şi de drept în cauza dată, au dat o apreciere obiectivă probelor administrate şi au pronunţat o hotărâre întemeiată care corespunde legislaţiei în vigoare.

Din actele pricinii s-a stabilit că intimatul ÎCS „Red Union Fenosa” la 03 aprilie 2006 a întocmit pe numele consumatorului Tatiana Spînu procesul verbal nr. 010018 din care rezultă că nu toată energia electrică consumată se evidenţia de către echipamentul de măsurare a energiei electrice. Conform pct. 2.4 a Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei electrice nr. 114 din 22 noiembrie 2005, ÎCS „RED Union Fenosa” SA a recalculat energia electrică consumată fraudulos de către Tatiana Spînu în perioada de 03 mai 2004 – 03 aprilie 2006, reieşind din numărul şi puterea receptoarelor electrice depistate în momentul efectuării controlului în gospodăria consumatorului (f.d.11). Astfel, la 12 iunie 2006 a fost emisă factura lunară de plată pentru consum fraudulos de energie electrică nr. SV 2024219067 în sumă totală de 5023,20 lei înaintată spre plată recurentei Tatiana Spînu, însă pînă la moment nu a fost achitată.

Conform contractului de furnizare a energiei electrice nr. 40201081257 din 03 mai 2004, consumatorul este obligat să achite în termen plata pentru energia electrică consumată. Conform art. 572 alin. (2) Codul civil, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Reieşind din cele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît prima instanţă cît şi instanţa de apel corect au concluzionat că Tatiana Spînu nu şi-a onorat obligaţiunea contractuală şi legal au dispus admiterea acţiunii şi încasarea datoriei în beneficiul intimatului furnizor. 3 Nu poate fi reţinut argumentul recurentei precum că instanţa de apel urma să respingă acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie extinctivă reieşind din următoarele.

Astfel, după cum denotă actele pricinii recurenta Tatiana Spînu a contestat în instanţa de judecată procesul-verbal nr. 010018 din 03 aprilie 2004 şi factura de consum fraudulos de energie electrică SV 2024219067 din 12 iunie 2006 în sumă de 5023,20 lei. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 30 martie 2010 a admis recursul declarat de ÎCS „Red Union Fenosa” SA, a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 25 noiembrie 2008 şi a emis o nouă hotărâre de respingere a acţiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Conform art. 267 alin. (1) Codul civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţa de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Conform art. 272 alin. (1) Codul civil, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Prin urmare, dreptul de a cere în instanţa de judecată a apărut în momentul când el a fost încălcat, deci de la data când a devenit irevocabilă hotărârea instanţei judecătoreşti, obiect al căreia a constituit procesul verbal şi factura de plată pentru energia electrică consumată fraudulos, adică din data de 30 martie 2010. În conformitate cu art. 275 alin. (6) Codul de procedură civilă, participanţii la proces şi reprezentanţii lor au dreptul să ia cunoştinţă de procesul-verbal al şedinţei de judecată şi, în decursul a 5 zile de la data semnării acestuia, să prezinte în scris observaţii asupra lui, indicînd inexactităţile şi motivele pentru care îl consideră incomplet.

Astfel, nu constituie temei de casare a deciziei instanţei de apel nici argumentul recurentei precum că solicitările ei cu privire la propunerea de abţinere a judecătorului de la judecată, de anexare a înscrisurilor şi de amânare a şedinţei de judecată nu se regăsesc în procesul-verbal al şedinţei de judecată, deoarece ultima nu a depus observaţii la procesul-verbal al şedinţei de judecată a instanţei de apel şi temeiuri de a pune la îndoială plenitudinea şi corectitudinea acestuia nu sunt.

Totodată, nu poate fi reţinut nici argumentul invocat de recurentă precum că instanţa de apel a emis decizia cu încălcarea art. 373 alin. (1) CPC, i-a încălcat drepturile prevăzute de art.6 §1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, deoarece instanţa de apel a creat părţilor condiţii obiective pentru realizarea drepturilor sale procedurale, ambele părţi au fost auzite, decizia instanţei de apel este certă, completă, corectă, clară, consecutivă, convingătoare, necondiţionată şi concretă. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a enunţat că „o funcţie subsecventă a deciziei motivate este de a demonstra părţilor că au fost auzite.

Mai mult, o decizie motivată acordă uneia din părţi posibilitatea contestării acesteia, precum şi posibilitatea revizuirii deciziei de către instanţa de recurs” (cauza Suminem contra 4 Finlandei din 01 iulie 2003, cauza Şarban contra Moldovei din 04 octombrie 2005 şi cauza Flux contra Moldovei din 20 noiembrie 2007). În circumstanţele stabilite în speţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că temeinic şi legal instanţele de judecată au concluzionat cu privire la respingerea integrală a acţiunii ca fiind neîntemeiată, la caz, fiind aplicate corect de instanţe prevederile normelor de drept material, iar argumentele recurentei în acest sens sunt neîntemeiate, fără suport legal şi probatoriu.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art.445 al.(1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Tatiana Spînu.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 05 octombrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu capital străin „RED Union Fenosa” societate pe acţiuni împotriva Tatianei Spînu cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Nicolae Clima Iuliana Oprea Elena Covalenco Ion Corolevschi 5