2rac-506/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: N.Costin dosarul nr. 2rac-506/13 instanţa de apel: N.Craiu, L.Bulgac, A.Minciuna ÎNCHEIERE 09 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea de stat pentru exploatarea clădirilor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea de stat pentru exploatarea clădirilor împotriva societăţii cu răspundere limitată „Trei Tigri” privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Trei Tigri”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol mun.

Chişinău din 15 mai 2012, fiind emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 08 decembrie 2011, Întreprinderea de stat pentru exploatarea clădirilor a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Trei Tigri” privind încasarea datoriei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, conform contractului de locaţiune nr.39 din 01 iunie 2002 Întreprinderea de stat pentru exploatarea clădirilor şi-a asumat obligaţia să atribuie în locaţiune SRL „Trei Tigri” încăperile situate pe bd.Ştefan cel Mare şi Sfînt, 134, mun.

Chişinău, iar pîrîtul s-a obligat să achite plata pentru locaţiune, cuantumul căreia a fost ulterior modificat prin acordul adiţional, semnat de ambele părţi la 23 februarie 2009. Menţionează că, din cauza unei erori de program a contabilităţii întreprinderii la eliberarea facturilor pentru perioada anului 2009 au fost indicate spre achitare facturi calculate reieşind din preţurile stabilite pentru anul 2008, astfel formîndu-se o datorie în sumă de 65 354,11 lei. 1 La 12 septembrie 2011 s-a adresat pîrîtului cu notificare, prin care a solicitat achitarea datoriei în mărime de 65 354,11 lei, însă prin răspunsul nr.12 din 26 septembrie 2011 pîrîtul a refuzat achitarea sumei. Solicită reclamantul, încasarea de la SRL „Trei Tigri” în beneficiul Întreprinderii de stat pentru exploatarea clădirilor a datoriei în mărime de 65 354,11 lei şi cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol mun. Chişinău din 15 mai 2012 acţiunea a fost admisă. S-a încasat de la SRL „Trei Tigri” în beneficiul Întreprinderii de stat pentru exploatarea clădirilor datoria în mărime de 65 354,11 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 1961 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, SRL „Trei Tigri” a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013 a fost admis apelul declarat de către SRL „Trei Tigri”, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Grigoriopol mun. Chişinău din 15 mai 2012, fiind emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. La 01 august 2013 Întreprinderea de stat pentru exploatarea clădirilor a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În susţinerea recursului s-a indicat că, instanţa de apel la examinarea pricinii a încălcat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural, fără a administra corect probele anexate la dosar şi nu a dat apreciere contractului de locaţiune şi acordurilor adiţionale încheiate între părţi. În acest sens susţine că, intimatul cu rea credinţă a tăinuit plata pentru încăperile date în locaţiune, fără a înştiinţa locatorul despre eroarea comisă. A mai indicat că, instanţa de apel nu şi-a motivat soluţiile şi concluziile, nu a furnizat răspuns la toate întrebările pertinente pentru rezultatul procesului, care necesită un răspuns special în actul judecătoresc. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Întreprinderea de stat pentru exploatarea clădirilor urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; 2 c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Întreprinderea de stat pentru exploatarea clădirilor este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, a pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). 3 Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Întreprinderea de stat pentru exploatarea clădirilor, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Întreprinderea de stat pentru exploatarea clădirilor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî 4