2ra-3181/13 — Restabilirea în funcţie

prima instanţă: V.Panfilii dosarul nr. 2ra-3181/13 instanţa de apel: Gr.Druguş, I.Guzun, E.Secrieru ÎNCHEIERE 09 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Tentiuc Simion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Tentiuc Simion împotriva Întreprinderii de stat Staţiunea Tehnologico-experimentală „Maximovca” privind anularea ordinului de demisie, restabilirea în funcţie încasarea salariului pentru absenţă forţată de la locul de muncă şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 24 ianuarie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de Tentiuc Simion, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Anenii Noi din 08 octombrie 2012, c o n s t a t ă La 06 iunie 2012, Tentiuc Simion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de stat Staţiunea Tehnologico-experimentală „Maximovca” privind anularea ordinului de demisie, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la locul de muncă şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 05 ianuarie 2011 s-a adresat pîrîtului cu cerere privind restabilirea în funcţia de şef al fermei de ovine, în baza hotărîrii Judecătoriei Anenii Noi din 30 decembrie 2010. Prin ordinul nr.02-c din 10 ianuarie 2011 a fost restabilit în funcţia deţinută anterior, însă de fapt nu i s-a permis exercitarea atribuţiilor de funcţie. Menţionează că, la 10 ianuarie 2011 s-a prezentat la serviciu, însă nu i s-a permis accesul pe teritoriul fermii, totodată fiind exercitate presiuni psihologice asupra lui de a renunţa la restabilirea în funcţie.

1 La fel a indicat că, la transmiterea animalelor din gestiunea materială a fostului şef al fermei de ovine în gestiunea lui, conducerea întreprinderii a încălcat prevederile art.40 al Legii contabilităţii şi Regulamentului privind inventarierea animalelor, aprobat prin ordinul Ministerului Finanţelor nr.27 din 28 aprilie 2004, refuzînd să efectueze inventarierea ovinelor de prăsilă prin cîntărirea lor individuală, propunîndu- i să le primească la număr. Susţine că, toate aceste ilegalităţi şi stresului suportate l-a determinat să depună la 18 ianuarie 2011 cerere de demisie, care a fost acceptată de către pîrît în aceiaşi zi. Cu toate că peste două zile a dorit să-şi retragă cererea de demisie, cererea a fost respinsă.

Consideră că, ordinul nr.02-c din 10 ianuarie 2011 este ilegal, deoarece conform prevederilor art.85 alin. (1) şi (5) din Codul muncii era în drept de a-şi retrage cererea depusă în termen de 14 zile. A mai indicat că, termenul de adresare în instanţa de judecată a fost omis din motive întemeiate, fiind dus în eroare de către administraţia întreprinderii că în scurt timp va fi restabilit în funcţia deţinută, iar o perioadă îndelungată s-a aflat în stare de depresie, avînd la întreţinere cinci copii minori şi alţi membri ai familiei.

Solicită reclamantul, repunerea în termenul de adresare în judecată, anularea ordinului Întreprinderii de stat Staţiunea Tehnologico-experimentală „Maximovca” nr.04-c din 18 ianuarie 2011 cu privire la demisie, restabilirea în funcţia de şef al fermei de ovine a Întreprinderii de stat Staţiunea Tehnologico-experimentală „Maximovca”, încasarea de la Întreprinderea de stat Staţiunea Tehnologico- experimentală „Maximovca” în beneficiul lui a salariului pentru perioada de absenţă forţată de la locul de muncă în mărime de 30 379 lei, prejudiciului moral în mărime de 5 361 lei şi cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 08 octombrie 2012 acţiunea înaintată de Tentiuc Simion împotriva Întreprinderii de stat Staţiunea Tehnologico- experimentală „Maximovca” privind anularea ordinului de demisie, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la locul de muncă şi repararea prejudiciului moral a fost respinsă.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Tentiuc Simion a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 24 ianuarie 2012 a fost respins apelul declarat de către Tentiuc Simion, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. La 12 iulie 2013 Tentiuc Simion a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a indicat că, instanţele judecătoreşti la examinarea pricinii au încălcat şi aplicat eronat normele de drept material. În acest sens susţine 2 că, nu au fost examinate şi apreciate corect existenţa circumstanţelor de neputinţă de a-şi exercita în termen dreptul la acţiune şi anume presiunile psihologice exercitate asupra lui şi lipsa timpului de a pregăti actele necesare, fiind nevoit să muncească zilnic pentru întreţinerea familiei.

Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Tentiuc Simion urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Tentiuc Simion este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Tentiuc Simion, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Tentiuc Simion se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî 4