- Dosarul nr.
- 2ra-3189/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 9 octombrie 2013
- Părțile
- Hăbăşescu Larisa vs SA CET-NORD
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-3189/13 — Anularea ordinului de concediere
Judecătoria Bălţi Dosarul nr. 2ra-3189/13 Judecător: F.Dragan Curtea de Apel Bălţi Judecători: T.Duca, A.Albu, S.Procopciuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 09 octombrie 2013 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Hăbăşescu Larisa, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Larisei Hăbăşescu către SA „CET Nord” privind anularea ordinului cu privire la concediere, restabilirea la serviciu, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, încasarea prejudiciului pentru neachitarea la timp a salariului şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 aprilie 2013, CONSTATĂ : La 04 noiembrie 2010, Larisa Hăbăşescu s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată către SA „CET Nord” privind anularea ordinului cu privire la concediere, restabilirea la serviciu, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, încasarea prejudiciului pentru neachitarea la timp a salariului şi încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, a fost angajată la SA „CET Nord” în baza ordinului nr.6 din 13 ianuarie 1993, în funcţia de laborant al laboratorului de analiză chimică, pe termen nedeterminat. La 25 octombrie 2011 a primit prin poştă o somaţie datată cu 17 octombrie 2011, nr.33/11, potrivit căreia i s-a adus la cunoştinţă că din data de 01 noiembrie contractul individual de muncă cu durata determinată încheiat cu SA „CET Nord”, se reziliază din motivul că a expirat termenul pentru care acesta a fost încheiat. Despre faptul, că contractul individual de muncă a fost încheiat pe o perioadă determinată a aflat prin intermediul somaţiei sus menţionate, deoarece ea ştia că activează în baza unui contract individual de muncă încheiat pe un termen nedeterminat.
După ce s-a adresat la Secţia resurse umane a aflat că contractul individual de muncă încheiat pe un termen nedeterminat a fost modificat prin intermediul unui acord, în contract de muncă pe termen determinat. Reclamanta susţine că aproximativ un an în urmă a fost chemată la Secţia resurse umane pentru a semna un act, însă nu a făcut cunoştinţă cu acesta si nici nu i s-a explicat conţinutul acestuia, deoarece actul era perfectat în limba de stat, 1 limbă pe care reclamanta nu o posedă, mai mult ca atît, era fără ochelari, iar angajata secţiei i-a explicat că este vorba despre corectarea unei erori. Consideră că pîrîtul abuziv şi ilegal s-a folosit de prevederile art. 55 Codul muncii şi a modificat ilegal contractul individual de muncă nr.78/10 din 02 noiembrie 2010, dispunînd ulterior eliberarea ei de la serviciu, în baza temeiului expirării termenului contractului individual de muncă, încheiat pe o perioadă determinată.
Reclamanta a solicitat: declararea nulităţii acordului de modificare a contractului individual de muncă nr.78/10 din 02 noiembrie 2010; anularea ordinului privind eliberarea de la serviciu din 01 noiembrie 2011; restabilirea la locul de muncă în funcţia deţinută anterior; încasarea salariului pentru întraga perioada de absenţă forţată de la muncă în mărime de un salariu mediu al salariatului pentru această perioadă, începînd cu 01 noiembrie 2011 şi pînă la 18 aprilie 2012, în mărime de 20 103, 57 lei; achitarea cheltuielilor de judecată legate de asistenţa juridică pentru înaintarea acţiunii. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 18 aprilie 2012, acţiunea reclamantei a fost admisă integral.
A fost declarat nul acordul de modificare a contractului individual de muncă nr.78/10 din 02 noiembrie 2010. A fost anulat ordinul directorului SA „CET Nord” din 01.11.2011 cu privire la concedierea Larisei Hăbăşescu în legătură cu expirarea termenului contractului individual de muncă pe durată determinată. A fost restabilită Hăbăşescu Larisa în funcţia de laborant la analiza chimică a SA „CET Nord”. A fost dispusă încasarea de la SA „CET Nord” în beneficiul Larisei Hăbăşescu plata obligatorie pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă, începînd cu 01.11.2011 şi pînă la 18.04.012 în mărime de 20 103,57 lei, cheltuielile de judecată legate de acordarea serviciilor juridice în mărime de 3 500 lei.
Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, SA „CET Nord” a contestat-o cu apel, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinse integral cerinţele reclamantei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 aprilie 2013 a fost admis apelul declarat, fiind casată integral hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 18 aprilie 2012 şi a fost emisă o hotărîre nouă prin care acţiunea Larisei Hăbăşescu către SA „CET Nord” privind anularea ordinului cu privire la concediere, restabilirea la serviciu, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, încasarea prejudiciului pentru neachitarea la timp a salariului şi încasarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a invocat prevederile art. 68 alin. (1) şi (2), 83 alin. (1) Codul muncii, menţionînd că potrivit cererii scrise de Larisa Hăbăşescu în limba rusă, ea a solicitat să fie încheiat cu ea un contract individual de muncă pe termen determinat pe perioada 02.11.2009 - 01.11.2010. Ulterior, în baza cererii scrise de reclamantă la 26.10.2010, a fost încheiat cu ea acordul nr. 78 din 02.11.2010, prin care a fopst prelungit termenul contractului pînă la 01.10.2011, moment în care a fost emis ordinul nr. 52-c de încetare a contractului individual de muncă, ordin care este considerat legal şi întemeiat de către instanţa de apel.
Împotriva deciziei instanţei de apel, Larisa Hăbăşescu a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 aprilie 2013 şi menţinerea hotărîriiJudecătoriei Bălţi din 18 aprilie 2012. 2 În argumentarea recursului recurenta a invocat că la examinarea cauzei în instanţa de apel, nu au fost apreciate unele probe. Totodată invocă că a fost dusă în eroare de angajator, pentru a putea elibera lucrătorii-pensioneri. Mai susţine că a fost desfăcut un contract de muncă care nu există. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.
Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordulcu felul în care au fost constatate circumstanţele cauzei şi apreciate înscrisurile probatoare. În viziunea recurentei, instanţa de apel nu a luat în consideraţie că a fost dusă în eroare de angajator, pentru a putea elibera lucrătorii-pensioneri şi că a fost desfăcut un contract de muncă care nu există. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.
Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurentă nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări,decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 3 Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Hăbăşescu Larisa, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Hăbăşescu Larisa ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Hăbăşescu Larisa împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 aprilie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Larisei Hăbăşescu către SA „CET Nord” privind anularea ordinului cu privire la concediere, restabilirea la serviciu, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, încasarea prejudiciului pentru neachitarea la timp a salariului şi încasarea cheltuielilor de judecată. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4