2ra-1367/17 — Anularea ordinului de concediere, de aplicare a sanctiunii, restabilirea in functie, repararea prejudiciului, despăgubirii, cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 3ra–1367/17

Prima instanță: Judecătoria Bălți, judecător D. Stănilă

Instanța de apel:Curtea de Apel Bălți, judecători - A. Gheorghieș, A. Albu, A. Toderaș

Î N C H E I E R E

09 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova

Judecători – Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de către SA „Cet-Nord”

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 31 ianuarie 2017, prin care a fost admis

apelul avocatului Guțu Tatiana, în interesele lui Hăbășescu Nicolae, casată

hotărârea Judecătoriei Bălți din 27 septembrie 2016 de respingere a acțiunii,

pronunțată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Hăbășescu

Nicolae împotriva SA „Cet-Nord” privind anularea ordinului de concediere,

ordinului de sancțiune disciplinară, ordinului despre dispunerea efectuării atestării,

ordinului de modificare a salariului, restabilirea în dreptul la muncă, încasarea

despăgubirii pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă:

La 26.04.2016, Hăbășescu Nicolae a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „Cet-Nord” privind anularea ordinelor emise de aceasta, și anume:

ordinul de eliberare din funcție nr. 11c din 28.03.2016, ordinul nr. 35 din

29.02.2016 de atragere la răspundere disciplinară a reclamantului, ordinul nr. 50c

din 09.12.2015 despre dispunerea efectuării atestării, ordinul nr.45 din 10.03.2016

de modificare a salariului; restabilirea la locul de muncă în calitate de șef de

laborator chimic la SA „Cet-Nord”; încasarea salariului mediu pentru întreaga

perioadă de absență forțată de la muncă; repararea prejudiciului moral în mărime

de 50 000 de lei și încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 4 000 de lei.

În motivarea cererii a invocat că, a activat în cadrul actualei SA „Cet-Nord”,

începând cu anul 1977. Din data de 10.06.1977, a deținut funcția de șef al

laboratorului chimic în cadrul SA „Cet-Nord”. Relațiile de muncă dintre reclamant

și pârât au fost reglementate de contractul colectiv de muncă din anul 2015. Făcând

parte din categoria personalului tehnic-ingineresc, periodic la un interval de trei

ani, este supus testării la Institutul de Cercetări Științifice în Construcții, ÎS

„Incercom”, ultima atestare a avut loc la 23.12.2013, fiind valabilă până la

23.12.2016.

Prin ordinul nr. 50c, emis de directorul SA „Cet- Nord” - Ion Galagan, cu

privire la efectuarea testării, s-a dispus efectuarea atestării conducătorilor și

specialiștilor în perioada 18.01.2016-19.02.2016. Cu acest ordin nu a fost de acord

și a refuzat să facă cunoștință cu el, în legătură cu care fapt, la 01.02.2016, s-a

întocmit un proces-verbal cu privire la constatarea faptului refuzului de a semna

ordinul indicat și actul că i s-a adus la cunoștință conținutul acestuia. Pe faptul dat,

la 02.02.2016, a depus o explicație invocând ilegalitatea petrecerii atestării de către

angajator, precum și faptul că dânsul nu deține o funcție publică și o astfel de

atestare ar fi contrară legislației.

Ilegalitatea ordinului nr. 50c din 09.12.2015, emis de directorul SA „Cet-

Nord”, rezultă din faptul că ultimul se bazează pe Hotărârea Guvernului nr. 522 din

20.05.2004, care a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr.697 din 05.08.2010,

publicată în MO, nr. 83-87. De asemenea, Hotărârea Guvernului în temeiul căreia

se bazează ordinul contestat, se referea la atestarea funcționarilor publici, funcție

pe care dânsul nu o deținea.

La 29.02.2016, a fost emis ordinul cu nr. 35 de aplicare în privința sa a unei

sancțiuni disciplinare pe care îl consideră ilegal, întrucât de către angajator nu se

face referire la alin. (l) al art. 210 din Codul muncii. În conformitate cu prevederile

art. 206 alin. (4) din Codul muncii pentru aceeași abatere disciplinară nu se poate

aplica decât o singură sancțiune. Contrar acestor prevederi, la 28.03.2016, de către

angajator a fost emis ordinul nr. 11c cu privire la concedierea sa din funcția de șef

al laboratorului chimic, în temeiul art. 206 lit. d) și art. 86 lit. g) din Codul muncii.

La fel, angajatorul în vederea temeiniciei aplicării sancțiunii disciplinare a indicat

prin același ordin nr. 11c, că anterior, i-a fost aplicată mustrare aspră prin ordinul

nr. 45 din 29.02.2016, deși conform pct. l al acestui ordin, i-a fost aplicată doar

mustrare, în așa mod, angajatorul a decis concedierea reclamantului, fără a fi

aplicată o mustrare aspră predecesoare sancțiunii de concediere.

Cu referire la același ordin de concediere de către angajator s-a făcut trimitere

la art. 86 lit. g) din Codul muncii, nefiind indicat aliniatul corespunzător al acestei

norme, totodată, prin art. 86 alin. (l) din Codul muncii, se stipulează noțiunea de

concediere - desfacerea din inițiativa angajatorului a contractului individual de

muncă pe durată nedeterminată, precum și a celui pe durată determinată. Relațiile

de muncă între reclamant și pârât nu sunt reglementate de contractul individual de

muncă, dar de contractul colectiv.

La 10.03.2016, prin ordinul nr. 45 cu privire la modificarea salariului, a fost

dispus ca pensionarilor angajați care beneficiază de pensie pentru limita de vârstă,

să nu li se calculeze adaosul la salariu pentru vechimea în muncă din 01.03.2016.

Astfel, consideră reclamantul că prezentul ordin a fost emis ilegal în contradicție

cu art. 64 alin. (2) din Codul muncii, potrivit căruia, salariații nu pot renunța la

drepturile ce le sunt recunoscute prin prezentul cod. Orice înțelegere prin care se

urmărește renunțarea la drepturile recunoscute salariaților sau limitarea acestora

este nulă.

La fel, ordinul în cauză este ilegal și din motivul că nu se face trimitere la nici

un articol, temei juridic pe care se bazează și vine în contradicție și cu principiile

de bază ale reglementării raporturilor de muncă stipulate în art. 5 din Codul

muncii, care garantează egalitatea în drepturi a salariaților și interzice

discriminarea în domeniul raporturilor de muncă.

Prin hotărârea judecătoriei Bălți din 27 septembrie 2016, acțiunea a fost

respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 31 ianuarie 2017, a fost admis apelul

declarat de Guțu Tatiana, în interesele lui Hăbășescu Nicolae, casată hotărârea

instanței de fond, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere parțială a acțiunii.

La 19.04.2017, SA „Cet-Nord” a depus recurs împotriva deciziei instanței de

apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei enunțate cu

menținerea hotărârii instanței de fond.

La 02.05.2017, SA „Cet-Nord” a depus cerere de concretizare a recursului,

prin care a solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017

cu menținerea hotărârii instanței de fond și suspendarea executării deciziei

enunțate.

La 14.07.2017, avocatul Guțu Tatiana, în interesele lui Hăbășescu Nicolae, a

depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca

neîntemeiat.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurilor invocate în cererea de

recurs, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Cet-Nord” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Verificând prin prisma normele de drept citate, Completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că

recursul declarat de către SA „Cet-Nord” nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, deoarece recurentul nu au invocat nici un temei

care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel, ci a formulat doar critici ce

se axează asupra fondului cauzei.

Această situație indică la caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de

esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de

instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului. Or,

argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de

apel, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Față de cele indicate, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, iar în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de

drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind

admisibil.

Sub acest aspect, Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței

CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel, recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocate în speță sunt

similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate

corespunzător.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

către SA „Cet-Nord”, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin.

(1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SA „Cet-Nord” .

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Svetlana Filincova

Judecători Iurie Bejenaru

Iuliana Oprea