2ra-1152/21 — anularea ordinului de concediere, încasarea compensației

2ra-1152/21 — anularea ordinului de concediere, încasarea compensației (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1152/2021

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud: A. Roșca)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

Î N C H E I E R E

22 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Nicolae Hăbășescu,

reprezentat de avocatul Tatiana Guțu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae

Hăbășescu împotriva Societății pe Acțiuni „CET-Nord”, intervenient accesoriu

Ilona Baltag cu privire la anularea ordinului de eliberare din funcție, încasarea

plăților salariale, prejudiciului moral și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 4 octombrie 2019, Nicolae Hăbășescu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SA „CET-Nord”, intervenient accesoriu Ilona Baltag cu privire

la anularea ordinului de eliberare din funcție, încasarea compensației salariale,

compensarea bănească suplimentară, încasarea prejudiciului moral și cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că a fost încadrat la SA „CET-Nord” din 10

iunie 1977, ca șef al laboratorului chimic.

La 28 martie 2016 a fost ilegal eliberat din funcție și ulterior restabilit în

funcție prin hotărârea din 31 ianuarie 2017 a Curții de Apel Bălți.

După restabilire, a fost din nou ilegal eliberat din funcție la 3 iulie 2017 și

ulterior restabilit în funcție prin hotărârea din 6 februarie 2018 a Judecătoriei Bălți.

A specificat că după restabilirea în funcție la 7 februarie 2018 a fost din nou

eliberat ilegal la 8 februarie 2018 și restabilit în funcție prin hotărârea din 16

aprilie 2019 a Curți de Apel Bălți.

Reclamantul a specificat că după restabilirea sa în funcție, prin ordinul SA

„CET-Nord” nr. 33-c din 17 aprilie 2019, a fost din nou eliberat din funcție prin

ordinul nr. 64-c din 4 iulie 2019, conform art. 86, alin. (1), lit. y/1 din Codul

muncii. În ordinul respectiv această eliberare s-a motivat prin faptul că la locul de

muncă a șefului de laborator persistă factori profesionali de risc, care pot fi

dăunători sănătății, și anume: executarea funcției de șef al laboratorului chimic

necesită suprasolicitarea analizatorului vizual.

1

Nicolae Hăbășescu a considerat ordinul nr. 64-c din 4 iulie 2019 unul ilegal

din următoarele considerente.

În primul rând, această eliberare este a patra în rândul eliberărilor sale timp

de peste trei ani. Pe parcursul acestei perioade instanțele de judecată (fond, apel,

recurs) au constatat, faptul că eliberările reclamantului au fost ilegale precum și a

fost discriminat în coraport cu colegii săi, care au atins vârsta de pensionare.

În al doilea rând, după fiecare restabilire în funcție lui Nicolae Hăbășescu nu i

s-a permis îndeplinirea funcțiilor sale de serviciu conform fișei de post.

Astfel, după restabilirea în funcție conform ordinului SA „CET-Nord” din 17

aprilie 2019, reclamantului nu i s-a permis accesul la locul de muncă în

conformitate cu fișa de post, dar i-a fost alocată o masă de lucru într-o încăpere

separată, în afara teritoriului centralei, unde nu și a îndeplinit obligațiunile de

serviciu conform funcției sale de șef al laboratorului chimic, îndeplinind în toată

această perioadă funcții ce nu corespundeau fișei de post, fiind discriminat și

hărțuit (art. 2 din Legea RM nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea

egalității).

În al treilea rând, pentru a găsi o nouă modalitate de al elibera iarăși din

funcție, administrația SA „CET-Nord” a emis o nouă procedură, solicitând să

treacă controlul medical la secția medicală consultativă municipală, or, în

conformitate cu legislația în vigoare a RM, controlul medical este prevăzut doar

pentru persoanele expuse acțiunii factorilor profesionali de risc prevăzut de

Regulamentul sanitar privind supravegherea sănătății persoanelor expuse acțiunii

factorilor profesionali de risc aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1025 din 7

septembrie 2016. Or, funcția șefului de laborator chimic nu este supusă unor așa

acțiuni și pe toată activitatea sa precedentă el niciodată nu a fost supus unui astfel

de control medical.

În vederea legalizării acțiunilor sale, administrația centralei a perfectat o fișă

de identificare a factorilor profesionali de risc pentru locul de muncă al șefului

laborator chimic, unde, fără efectuarea măsurărilor necesare de către specialiștii în

sănătate ocupațională ai Centrului de Sănătate Publică, după cum cere

Instrucțiunea respectivă, aprobată prin ordinul Ministerului Sănătății nr. 1013 din

16 decembrie 2016, punct. 4, a indicat existența unor așa factori de risc ca „clor și

compuși” conform punct. 1.23. din lista factorilor de risc, anexa nr. 1 la

Regulamentul Sanitar aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1025 din 7 septembrie

2016, în concentrații sporite, care pot înrăutăți sănătatea și provoca boli

profesionale și punct. 5.3. care prevede suprasolicitarea analizatorului vizual - mai

mult de 50% din schimbul de lucru lucrătorii utilizează aparate optice, urmăresc

ecrane, display, etc.

Reclamantul a menționat că în corelație cu compușii chimici la locul de

muncă intră laboranții analizei chimice și nicidecum șeful de laborator.

De asemenea, după cum reiese și din fișa de post a șefului de laborator

chimic, activitatea sa nu necesită suprasolicitarea analizatorului vizual.

A mai specificat că la solicitarea unui examen medical a sa au fost admise și

alte încălcări grave ale Instrucțiunii Ministerului Sănătății (ord. nr. 1013 din 16

decembrie 2016).

La solicitarea examenului medical a reclamantului a fost anexată fișa de

identificare a factorilor profesionali de risc, or, această fișă se perfectează și se

prezintă la angajare, la schimbarea locului de muncă și nicidecum la reluarea

2

activității conform p. 12, c) al Instrucțiunii), postul șefului de laborator chimic nu a

fost inclus în tabelele nr. 1 și 2 ale Fișei de supraveghere de stat a sănătății publice

curente a obiectivului (nr. 308/e-2016) - anexa nr. 3 la ordinul MS Nr. 1013.

De aceea, pentru a trece controlul medical reclamantului a fost nevoie de o

garanție de plată adăugătoare.

A învederat că Fișa de aptitudine în muncă nr. 422/2 din 7 iunie 2019

perfectată de către Președintele Comisiei medicale reflectă, că Nicolae Hăbășescu e

apt să lucreze cu compușii chimici, dar nu i se poate permite suprasolicitarea

analizatorului vizual. Această interdicție se datorează faptului, că Nicolae

Hăbășescu are încă din copilărie un ochi defectat cu o vedere redusă, fapt, ce de

altfel, care nu l-a încurcat să se ocupe cu funcție legată de chimie toată viața.

Mai mult, reieșind din faptul că reclamantul și-a reluat funcția de șef laborator

chimic, după restabilirea în funcție conform deciziei Curții de Apel Bălți, de către

angajator urma să se solicite angajatului conform punct. 48 din Regulamentul

sanitar privind supravegherea sănătății persoanelor expuse acțiunii factorilor

profesionali de risc aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1025 din 7 septembrie

2016: „să efectueze în termen de 7 zile de la reluarea activității examenul medical,

cu respectarea cerințelor pct. 42 al prezentului Regulament, după întreruperea în

muncă pe o perioadă de 6 luni și mai mult din alte motive, fapt ce nu a fost

respectat de către angajator.

Astfel reieșind din ordinul emis la 4 iulie 2019, se atestă că angajatorul și-a

întemeiat ordinul în baza art. 65 și 66 al Legii nr. 10-XVI din 3 februarie 2009,

norme care prevăd că:„ (1) încălcarea prevederilor legislației sanitare atrage după

sine răspundere disciplinară, civilă, contravențională sau penală conform legislației

în vigoare. (2) Persoanele fizice și juridice care au comis încălcări ale legislației

sanitare sunt trase la răspundere contravențională conform Codului

contravențional,, și art. 66 alin. (1) Persoanele fizice și juridice care, prin

încălcarea legislației sanitare, au condiționat apariția unor boli transmisibile,

netransmisibile sau a unor intoxicații în masă ale oamenilor sunt obligate să

compenseze cheltuielile instituțiilor medico- sanitare și ale instituțiilor de sănătate

publică pentru acordarea asistenței medicale bolnavilor și efectuarea măsurilor de

sănătate publică,, Fapt ce nu are careva tangențe cu speța dată.

Or, angajatorul, însă, a patra oară l-a eliberat din funcție, concluzionând în

ordinul de eliberare că a fost declarat inapt pentru exercitarea funcției de șef

laborator chimic și, deoarece atinge vârsta de 70 de ani, a dispus desfacerea

contractului individual de muncă (cu toate că un așa contract nu există) conform

art. 86, alin. (1), lit. y/1 din Codul muncii.

Reclamantul a specificat că nici nu a fost luat în considerație faptul că în așa

situații când sănătatea nu-i permite unui angajat să fie supus unor factori

profesionali de risc, se recomandă excluderea unor așa factori de la postul de lucru

(p. 17 al Instrucțiunii aprobate prin ord. MS RM nr. 1013 din 16 decembrie 2019)

A mai accentuat că îndeplinirea funcției de șef al laboratorului chimic la o

centrală electrotermică nu necesită eforturi fizice sau de alt caracter, la îndeplinirea

cărora poate împiedica vârsta înaintată, dar necesită cunoștințe și multă experiență

în domeniul gestionării regimului chimic al utilajului termoenergetic și controlul

acestuia, care cu înaintarea vârstei numai sporesc. Iar pretinsul defect al cet.

Nicolae Hăbășescu a persistat în decurs de mai mult de 60 de ani și cu care a

activat la centrală până a fi concediat inclusiv pe acest motiv.

3

Mai mult ca atât de către angajator contrar prevederilor Codului muncii nu a

fost stipulat în ordinul de concediere faptul că reclamantul poate să conteste

ordinul dat, termenul de contestare și instituția în care poate să-l conteste.

Totodată, a învederat că Curtea Constituțională în decizia nr. 61 din 19 iunie

2018, punct. 32 a indicat: „Codul muncii al Republicii Moldova prevede

desfacerea contractului individual de muncă din inițiativă conducătorului, dacă

angajatul are statut de pensionar. De asemenea, Codul muncii prevede că

persoanele concediate în baza articolul 86 alin. (1) lit. y/1) pot fi angajate pe o

durată determinată conform articolului 55 alin. (1) lit. f). Legislatorul a prevăzut,

totuși, o posibilitate a angajatorului de a continua un contract individual de muncă

pe o durată determinată cu persoanele pensionate pentru limită de vârstă, lăsând la

discreția angajatorului continuarea raporturilor de muncă cu acestea. Problema

legalității desfacerii raporturilor de muncă în aceste situații trebuie stabilită, de la

caz la caz, de către instanțele de judecată.

Având la bază răspunsurile date de către SA „CET-Nord”, reclamantul a

specificat că funcția de șef laborator chimic este vacantă și că la moment în cadrul

SA „CET-Nord” activează zeci de persoane care au atins vârsta de pensionare,

astfel consideră că pârâtul a admis discriminarea sa în raport cu alți angajați care

au atins vârsta de pensionare.

De altfel, de către SA „CET-Nord” nu s-a probat faptul că s-a încercat să i se

propună lui Nicolaie Hăbășescu să activeze în funcția de șef laborator chimic pe o

perioadă determinată sau să i se propună o altă funcție.

În al patrulea rând, reclamantul a indicat că la întreținerea sa, la momentul

eliberării din funcție, se aflau 4 persoane (în prezent - 3) - soția, care este bolnavă

neavând posibilitatea de a munci, fiind inclusă în lista de așteptare pentru

transplant la șold (nr. 224/2016 anexată), fiul invalid de gradul 1, care, de altfel, a

decedat ulterior la 28 iulie 2019, nepoata Anastasia, elevă în cl. a 9-a și mama

ultimei care din motive de sănătate nu are posibilitatea de a munci.

Astfel din motiv că a fost deja eliberat din serviciu a treia oară consecutiv,

fiind privat de dreptul de a munci și de ași întreține familia al cărui unic întreținător

este, consideră că urmează a fi încasat din contul angajatorului prejudiciul moral în

sumă de trei salarii. Mai mult reclamantul a fost nevoit de a merge a treia oară în

instanța de judecată pentru a putea să-și apere dreptul la muncă garantat de

Constituția Republicii Moldova.

A solicitat anularea ordinului de eliberare din funcție nr. 64-c din 4 iulie 2019

emis de SA „CET-Nord” în privința lui Nicolae Hăbășescu, conform prevederilor

art. 86 alin. (1), lit. y/1 din Codul muncii, ca ilegal; restabilirea la locul de muncă

ca șef al laboratorului chimic în cadrul SA „CET-Nord”; încasarea de la SA „CET

Nord” în beneficiul său a compensației salariale pentru întreaga perioadă de

absență forțată de la muncă; încasarea de la SA „CET-Nord” în beneficiul său cu

titlu de prejudiciu moral pentru privarea ilegală (repetată) de posibilitatea de a

munci a trei salarii medii; încasarea de la SA „CET-Nord” în beneficiul său a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 21 iulie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Central s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Hăbășescu împotriva SA „CET-

Nord”, intervenient accesoriu Ilona Baltag cu privire la anularea ordinului de

eliberare din funcție, încasarea plăților salariale, a prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată.

4

Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe, avocatul

Tatiana Guțu reprezentantul lui Nicolae Hăbășescu la data de 24 iulie 2020, a

contestat-o cu apel, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri prin

care să fie admisă acțiunea.

Prin decizia din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul

declarat de Nicolae Hăbășescu, reprezentat de avocatul Tatiana Guțu și s-a

menținut hotărârea din 21 iulie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 45, 81 alin. (3), 86 alin. (1) lit. y/1) din

Codul muncii, art. 118, 121, 130 din Codul de procedură civilă, art. 54 din

Constituția Republicii Moldova, Colegiul a conchis că prima instanță corect a

reținut că ordinul nr. 64-c din 4 iulie 2019 emis de SA „CET-Nord” prin care au

fost încetate raporturile de muncă cu Nicolae Hăbășescu, în baza art. 86 alin. (1)

lit. y/1) din Codul muncii, este unul legal, or, după cum rezultă din datele

carnetului de muncă anexat la materialele cauzei, Nicolae Hăbășescu a atins vârsta

de pensionare, iar desfacerea contractului individual de muncă pe acest temei este

dreptul angajatorului, care apreciază deliberativ oportunitatea încetării raporturilor

de muncă cu salariații ce dețin statutul de pensionar pentru limită de vârstă.

Totodată, instanța de apel a reținut că Codul muncii prevede că persoanele

concediate în baza art. 86 alin. (1) lit. y/1) pot fi angajate pe o durată determinată

conform art. 55 alin. (1) lit. f), însă, lăsând la discreția angajatorului continuarea

raporturilor de muncă cu acesta.

La caz, intervenirea instanței de judecată prin obligarea angajatorului de a-l

restabili pe Nicolae Hăbășescu la locul de muncă deținut anterior, prin prisma art.

86 alin. (1) lit. y/1) din Codul muncii, ar constitui imixtiune în activitatea persoanei

juridice, ceea ce este inadmisibil, or, instanțele de judecată, sesizate cu cereri, sunt

împuternicite doar de a verifica legalitatea actelor emise de către angajator.

Colegiul a considerat neîntemeiat argumentul apelantului precum că ilegal a

fost concediat până la emiterea deciziei Curții Supreme de Justiției. Or, la data de 4

iulie 2019 a fost emis ordinul de concediere în temeiul de drept, art. 86 alin. (1) lit.

y/1) Codul muncii, dar totodată fiind indicat că apelantului/ reclamant nu-i permite

sănătatea de a activa și prin urmare a fost concediat în legătură cu faptul că deține

statutul de pensionar.

La 10 iunie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Nicolae Hăbășescu,

reprezentat de avocatul Tatiana Guțu, a declarat recurs, solicitând casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu adoptarea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată nu a constatat just

și au dat o apreciere incorectă situației de fapt, mai mult nu au examinat cauza sub

toate aspectele și nu au stabilit cu certitudine raportul juridic litigios,

circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

5

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 23 februarie 2021 și a

expediat decizia motivată participanților la proces la 13 aprilie 2021 (f.d. 151),

fiind recepționată de recurent la 15 aprilie 2021, fapt confirmat prin avizul de

recepție (f.d. 153).

Astfel, recursul declarat la 10 iunie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 25 iunie 2021

instanța de recurs a comunicat intimaților recursurile, informând despre necesitatea

depunerii referinței.

La 9 iulie 2021, SA „CET-Nord” a depus referință, prin care a solicitat

respingerea ca inadmisibilă a recursului declarat.

Examinând temeiurile recursului declarat de Nicolae Hăbășescu, reprezentat

de avocatul Tatiana Guțu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Nicolae Hăbășescu,

reprezentat de avocatul Tatiana Guțu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

6

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Nicolae Hăbășescu, reprezentat de avocatul Tatiana

Guțu, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Nicolae Hăbășescu, reprezentat

de avocatul Tatiana Guțu, împotriva deciziei din 23 februarie 2021 a Curții de Apel

Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

7