2ra-306/18 — restabilirea la munca, incasarea salariului pentru absenta de la munca

Dosarul nr. 2ra-306/18

Prima instanță: (Judecătoria Bălți) D. Stănilă

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) S. Procopciuc, A. Garbuz, E. Grumeza

Î N C H E I E R E

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecători Valeriu Doagă

Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Bălți-Gaz”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Chiaburu Tatiana

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Bălți-Gaz” cu privire la anularea ordinului de

concediere, anularea ordinelor de atragere la răspundere disciplinară, restabilirea la muncă,

încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, achitarea restanței la salariu și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2017, prin care a fost respins

apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Bălți-Gaz” și menținută hotărârea

Judecătoriei Bălți din 28 septembrie 2016,

c o n s t a t ă :

La 19 mai 2015 Chiaburu Tatiana a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva

Societății cu Răspundere Limitată ”Bălți-Gaz” cu privire la anularea ordinului de concediere,

anularea ordinelor de atragere la răspundere disciplinară, restabilirea la muncă, încasarea

salariului pentru absența forțată de la muncă, achitarea restanței la salariu și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, Chiaburu Tatiana a menționat că a activat în cadrul

Societății cu Răspundere Limitată Bălți-Gaz”.

La fel, a relatat că în perioada 24 martie 2015-24 aprilie 2015 s-a aflat în concediu

medical.

La data de 26 martie 2015 prin intermediul oficiului poștal a fost informată despre

faptul că în temeiul ordinului nr. 94-c din 24 martie 2015 a fost desfăcut contractul individual

de muncă.

De asemenea, a menționat că la 27 aprilie 2015, cînd a prezentat certificatul medical,

i-a fost adus la cunoștință ordinul de concediere.

1

Consideră că la momentul eliberării se afla în concediu medical, astfel fiind eliberată

în mod ilegal.

Invocă faptul că la momentul eliberării, de către angajator nu i-a fost achitat salariul

pentru 24 zile lucrătoare, premiile pentru luna ianuarie, februarie și martie, precum și

îndemnizația pentru concediul nefolosit.

Solicită Chiaburu Tatiana anularea ordinului de concediere nr. 94-c din 24 martie

2015, anularea ordinelor de atragere la răspundere disciplinară, restabilirea la locul de

muncă, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă, încasarea salariului restant,

încasarea premiilor, repararea prejudiciului moral în mărime de 15000 lei și încasarea

cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 3000 lei.

La 15 septembrie 2015, Chiaburu Tatiana a depus cerere de concretizare a cerințelor,

invocînd că la 20 martie 2015, 23 martie 2015 și 24 martie 2015 în privința sa au fost emise

ordine de sancționare disciplinară, acestea fiind aduse la cunoștința sa pe parcursul

examinării cauzei.

Consideră că în cazul emiterii ordinelor de sancționare disciplinară, nu i-au fost

solicitate careva explicații și nu a fost efectuat un control de serviciu, în cadrul căruia putea

să prezinte probe, astfel fiind încălcate prevederile legislației muncii.

Solicită anularea ordinului nr. 89-c din 20 martie 2015 cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare sub formă de mustrare aspră, anularea ordinului nr. 90-c din 23 martie 2015 cu

privire la aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră, încasarea salariului

restant în mărime de 5993,56 lei, încasarea compensației pentru concediul nefolosit în

mărime de 15005,13 lei și încasarea salariului mediu lunar în mărime de 544,78 lei pentru

absența forțată de la muncă (f.d. 42 Vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 28 septembrie 2016 a fost admisă parțial acțiunea

înaintată de Chiaburu Tatiana.

S-a anulat ordinul emis de Societatea cu Răspundere Limitată ”Bălți-Gaz” nr. 94-c din

24 martie 2015 cu privire la concedierea Tatianei Chaburu din funcția de maistru superior din

cadrul Serviciului exploatare a utilajului de gaze a Societății cu Răspundere Limitată ”Bălți-

Gaz”.

S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată”Bălți-Gaz” în beneficiul Tatianei

Chiaburu despăgubirea pentru absența forțată de la muncă în mărime de 101 592 lei.

S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Bălți-Gaz” în beneficiul Tatianei

Chiaburu prejudiciul moral în mărime de 5644,78 lei.

S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Bălți-Gaz” în beneficiul Tatianei

Chiaburu cheltuielile de judecată în mărime de 3000 lei .

S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Bălți-Gaz” în beneficiul statului

taxa de stat în mărime de 3174,76 lei.

În rest, acțiunea înaintată de Chiaburu Tatiana a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a reținut că

demersul administrației privitor la concedierea Tatianei Chiaburu a fost expediat comitetului

sindical în aceiași zi cu ziua concedierii, dar nu preliminar concedierii acesteia.

Astfel, prima instanță a concluzionat că angajatorul nu a probat faptul că acordul

comitetului sindical la concedierea Tatianei Chiaburu a fost emis anterior ordinului de

concediere, deoarece ambele sunt datate cu aceiași zi – 24 martie 2015.

2

Deci, prima instanță a reținut că administrația Societății cu Răspundere Limitată ”Bălți

Gaz” a admis abateri referitor la eliberarea de la serviciu a Tatianei Chiaburu, nefiind

respectat caracterul preliminar al acordului comitetului sindical la concedierea acesteia, fapt

ce condiționează anularea ordinului de concediere cu restabilirea la locul de muncă și

achitarea salariului pentru absența forțată de la muncă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 26 septembrie 2017, a fost respins apelul declarat

de Societatea cu Răspundere Limitată ”Bălți-Gaz” și menținută hotărârea Judecătoriei Bălți

din 28 septembrie 2016.

La 29 decembrie 2017, prin intermediul oficiului poștal, Societatea cu Răspundere

Limitată ”Bălți-Gaz” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare.

Recurentul Societatea cu Răspundere Limitată ”Bălți-Gaz”, în motivarea recursului a

menționat că la examinarea cauzei, instanța de apel a aplicat eronat normele de drept

material.

La fel, a relatat că concedierea salariatului a avut loc ca urmare a încălcării repetate, pe

parcursul unui an a obligațiilor de muncă, iar sancțiunea aplicată anterior la data încălcării

repetate nu a fost revocată, sancțiunea disciplinară fiind aplicată de organul abilitat cu

respectarea modului de aplicare.

De asemenea, a invocat că la concedierea salariatului, angajatorul a ținut cont de

gravitatea abaterii disciplinare comise, fiind respectat termenul de aplicare a sancțiunii

disciplinare, iar concedierea a avut loc cu acordul preliminar al organului sindical.

La 18 februarie 2018, Chiaburu Tatiana, reprezentată de avocatul Guțu Tatiana, a

depus referință la recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Bălți-Gaz”,

solicitînd să fie respins cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează că,

Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 26 septembrie 2017, iar la data de 30

noiembrie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată ”Bălți-Gaz” a recepționat decizia

motivată a instanței de apel.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen

de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 29 decembrie 2017, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică

încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața

completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul

de procedură civilă.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea

conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din

Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un

temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII

Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale

unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective;

trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

4

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ”Bălți-Gaz”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Bălți-

Gaz”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Valeriu Doagă

judecători Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

5