2ra-66/18 — anularea ordinelor, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la lucru, repararea prejudiciului material și moral

prima instanță: A. Roșca dosarul nr. 2ra-66/18

(Judecătoria Bălți)

instanța de apel: Iu. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu

(Curtea de Apel Bălți)

ÎNCHEIERE

10 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Dumitru Visternicean

Judecătorii: Nicolae Craiu, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de avocatul Gaina

Rodica în interesele Liudmilei Rotari,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rotari Liudmila

împotriva Întreprinderii Municipale „Termogaz-Bălți” cu privire la anularea

ordinelor, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate

de la lucru, repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 05 octombrie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Rotari Liudmila și menținută hotărîrea Judecătoriei Bălți

(sediul central) din 05 mai 2017,

c o n s t a t ă:

La 08 septembrie 2016 Rotari Liudmila a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Întreprinderii Municipale „Termogaz-Bălți” cu privire la

anularea ordinelor, restabilirea în funcție, repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii a indicat că prin ordinul nr.107-c din 23 martie 2005 a

fost angajată în funcția de secretar la ÎM „Termogaz-Bălți”.

Prin ordinele nr.43 și 44 din data de 10 iunie 2016 i-au fost aplicate sancțiuni

disciplinare sub formă de mustrare aspră. În aceeași zi, prin ordinul nr.45 a fost

concediată din funcția de secretar în baza art.86 alin. (1) lit.g) din Codul Muncii.

Reclamanta a invocat că abaterile disciplinare presupuse au fost săvîrșite pe

data de 30 martie 2016 și respectiv 05 aprilie 2016, iar ordinele de sancționare au

fost emise abia la data de 10 iunie 2016, peste termenul de 2 luni prevăzut de lege

din data constatării abaterii.

A menționat reclamanta că ordinele de sancționare disciplinară au fost emise

după ce dînsa a fost informată despre reducerea funcției de secretar și după ce a

refuzat concediere din propria inițiativă. A specificat că timp de 10 ani de activitate

nu a avut nici o abatere disciplinară.

Reclamanta consideră ordinele enunțate ilegale și a solicitat anularea

ordinelor nr. 43 și 44 din 10 iunie 2016 privind aplicarea sancțiunilor disciplinare

sub formă de mustrare aspră, ordinului nr. 45 din 10 iunie 2016 privind concedierea

sa din funcție, încasarea din contul pîrîtului a salariului pentru perioada absenței

forțate de la lucru în sumă de 2700 lei lunar, precum și repararea prejudiciului moral

în mărimea unui salariu mediu lunar.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți (sediul central) din 05 mai 2017 acțiunea a

fost respinsă.

Rotari Liudmila a contestat cu apel hotărîrea primei instanțe, solicitînd

casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 05 octombrie 2017 a fost respins apelul

declarat de Rotari Liudmila și menținută hotărîrea primei instanțe.

La 09 noiembrie 2017, în termenul prevăzut de lege, avocatul Gaina Rodica

în interesele Liudmilei Rotari a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi hotărîri privind

admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că contrar prevederilor art. 208 alin. (1)

Codul Muncii, angajatorul nu i-a cerut explicații privind faptele comise pretinse a fi

ilegale. Din data de 08 aprilie 2016 pînă în data de 02 mai 2016 s-a aflat în concediu

medical. Revenind la serviciu la data de 03 mai 2016, nu i-a fost adus la cunoștință

despre presupusele abateri disciplinare, ci a fost informată despre reducerea funcției

sale și că urmează să depună o cerere de demisie din propria inițiativă, fapt pe care

l-a refuzat.

La fel, recurenta a invocat nemotivarea deciziei de către instanța de apel,

fiind ignorate argumentele sale expuse în cererea de apel.

Examinînd temeiurile recursului declarat de Gaina Rodica în interesele

Liudmilei Rotari în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Gaina Rodica în interesele

Liudmilei Rotari nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și

(4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

2

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Gaina Rodica în interesele Liudmilei

Rotari.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Gaina Rodica în interesele Liudmilei Rotari se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Visternicean

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

3