2ra-2798/13 — Revindicarea bunului imobil

prima instanţă: Judecătoria Buiucani dosar nr:2ra-2798/13 judecător –Aliona Danilov instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău judecători – Iulia Cimpoi, Nina Cernat, Maria Guzun ÎNCHEIERE 09 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei , judecătorul – Iulia Sîrcu Judecători –Ion Vîlcov, Vera Macinskaia examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de S.A. ,,Interautoservice”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Vârlan Vitalie împotriva S.A. ,,Interautoservice”, administratorului Alexandru Pîrcalab cu privirea la înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate, evacuarea din imobil, încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de S.A.

,,Interautoservice” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 05 decembrie 2012, prin care acţiunea înaintată de Vârlan Vitalie a fost admisă parţial, constată La 21 aprilie 2010, reclamantul Vârlan Vitalie s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Parcalab Alexandru cu privire la revendicarea bunului. În motivarea acţiunii reclamnatul a indicat că, este proprietarul bunului imobil, situat în mun.Chişinău, str.Calea Ieşilor, 30, individualizat cu nr.cadastral 0100504.101.25 şi anume lit.V bloc locativ cu suprafaţa de 95 metri pătraţi şi lit.G cu suprafaţa de 95 metri pătraţi, în temeiul contractului de vînzare-cumpărare încheiat între ,,Umbra-Gut” SRL în calitate de vînzător şi el în calitate de cumpărător, cu respectarea condiţiei de formă prin autentificare notarială.

La data de de 02 aprilie 2010 , conform dispoziţilor art.art.214 290, 755 Cod civil, contractul de vînzare-cumpărare a fost supus înregistrării cadastrale, ceea ce , în corespundere cu dispoziţiile art.321 Cod civil, care stipulează că, în cazul bunurilor imobile, semnifică deci naşterea dreptului de proprietate privată al subsemnatului asupra bunului imobil procurat, fiind protejat dreptul său de proprietar în conformitate cu legislaţia în vigoare . Potrivit clauzelor contractuale, predarea – primirea bunului s-a realizat la data de 08 aprilie 2010, prin actul de primire-predare, anexat la prezenta cerere. 1 Menţionează reclamantul că, nici pînă la data depunerii prezentei cereri nu a putut beneficia de dreptul de proprietate asupra bunului, deoarece pîrîtul Parcalab Alexandru, samovolnic s-a instalat în bunurile ce-i aparţin şi benevol nu doreşte să le părăsească.

Mai mult ca atît, la adresările privind evacuarea din imobil , nu a primit un răspuns pozitiv, fiind schimbate lăcatele de la intrare şi interzis accesul în imobil. Cere, reclamantul revendicarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil menţionat prin evacuarea pîrîtului şi restituirea imobilului şi încasarea cheltuielilor de judecată. Ulterior, reclamantul Vârlan Vitalie a depus cerere de concretizare a cerinţelor înaintate, adresîndu-le împotriva SA ,,Interautoservice”. Indică reclamantul în cererea de concretizare că, pe parcursul examinării cauzei, la data de 04 mai 2010, pîrîtul s-a adresat cu cerere de chemare în judecată la Judecătoria Economică de Circumscripţie, prin care a solicitat recunoaşterea nulităţii absolute a contractului de vînzare-cumpărare a imobilului din 05 martie 2004, încheiat între SA ,,Interautoservice” şi SRL ,,Umbra Gut”.

Astfel, SRL ,,Umbra Gut” a cumpărat imobilul nominalizat de la SA ,,Interautoservice”, iar ulterior i l-a vîndut lui. Printr-o altă cerere depusă de Judecătoria sect.Buiucani, pîrîtul a solicitat suspendarea procesului pînă la soluţionarea pricinii examinate de către Judecătoria Economică de Circumscripţie. La 11 ianuarie 2012, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie a fost declarat ca fiind inadmisibil recursul declarat de către SA ,,Interautoservice” împotriva deciziei Curţii de Apel Economice din 27 septembrie 2011, adoptate în cauza economică intentată la acţiunea SA ,,Interautoservice” către SRL ,,Umbra Gut” ( în prezent SRL ,,Devis ADV”, intervenient accesoriu Vârlan Vitalie privind declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare a imobilului din 05 martie 2004. Drept urmare, la 22 februarie 2012, fostul reprezentant al reclamantului a depus o cerere de reluare a procesului, după care examinarea procesului a fost reluată.

Consideră reclamantul că, iniţial greşit a fost atras în proces în calitate de pîrît Parcalab Alexandru ca persoană fizică, deoarece de la bun început bunul a aparţinut SA ,,Interautoservice” ca persoană juridică, şi la Judecătoria Economică de Circumscripţie s-a adresat SA ,,Interautoservice”, dar nu Parcalab Alexandru, de aceea a solicitat atragerea în calitate de pîrît SA ,,Interautoservice”. Suplimentar a mai declarat reclamantul că, impozitul pe venit pe bunul imobil indicat mai sus, îl achită el personal. Mai indică reclamantul că, de mai multe ori s-a adresat la pîrît referitor la eliberarea bunului imobil nominalizat, însă fără efect. De asemenea s-a adresat şi la organul de poliţie cu aceiaşi întrebare, însă la fel fără efect.

Cere, reclamantul înlăturarea impedimentelor create de pîrît în exercitarea dreptului de proprietate asupra imobilului din mun.Chişinău, str.Calea Ieşilor, 30, nr.cadastral 0100504.101.25, prin dispunerea evacuării SA ,,Interautoservice” din imobilul dat, restituirea proprietarului cu întocmirea unui act de primire a bunului litigios, obligarea pîrîtului SA ,,Interautoservice” de a crea acces liber pentru 2 Vârlan Vitalie la imobilul din mun.Chişinău, str.Calea Ieşilor, 30, nr.cadastral 0100504.101.25.101. La fel reclamantul a solicitat încasarea de la SA ,,Interautoservice” a cheltuielilor de asistenţă juridică şi a taxei de stat. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 05 decembrie 2012 a fost admisă parţial acţiunea.

S-a dispus obligarea pîrîtului de a înlătura impedimentele în exercitarea de către Vârlan Vitalie a dreptului de proprietate asupra imobilului din mun.Chişinău, str.Calea Ieşilor, 30, nr.cadastral 01200504.101.25 şi s-a dispus evacuarea SA ,,Interautoservice” din imobilul dat, restituirea acestuia proprietarului Vârlan Vitalie cu întocmirea unui act de pedare-primire a bunului litigios. S-a obligat SA ,,Interautoservice” de a crea acces liber pentru Vârlan Vitalie la imobilul din mun.Chişinău, str.Calea Ieşilor, 30, nr.cadastral 0100504.101.25. S-a încasat de la SA ,,Interautoservice”, în beneficiul lui Vârlan Vitalie a taxei de stat în sumă de 150 lei. În rest cerinţele reclamantului au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Nefiind de accord cu hotărârea primei instanţe, la 18 decembrie 2012, SA ,,Interautoservice” a depus apel , solicitînd admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă acţiunea înaintată de Vârlan Vitalie. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2013 a fost respins apelul declarat de SA ,,Interautoservice” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 05 decembrie 2012. La 13 iunie 2013, SA ,,Interautoservice” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013 şi hotărârii Judecătoriei Buiucani din 05 decembrie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanţele judecătoreşti au încălcat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de SA ,,Interautoservice” în termen, deoarece copia deciziei a fost expediată în adresa părţilor la 15.04.2013 ( f.d.128). În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Conform art. 432 CPC (temeiurile declarării recursului): (1) Părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; 3 b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de SA ,,Interautoservice” este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

La caz, recurentul a invocat drept temei de recurs că instanţele judecătoreşti au încălcat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural. Argumentele recurentului SA ,,Interautoservice”cu privire la neprobarea de către intimat a faptului de încălcare a dreptului de proprietate a bunului imobil, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, le consideră declarative şi lipsite de suport juridic. Distinct de cele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că hotărîrile contestate au fost adoptate cu aplicarea corectă a legii materiale.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele , au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către de SA ,,Interautoservice”, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră 4 inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către de SA ,,Interautoservice” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către de SA ,,Interautoservice”, se consideră ca inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Vîlcov Vera Macinskaia 5