3ra-1427/13 — Contestarea actului adminstrativ

Instanţa de fond: M. Ţurcan Dosarul nr. 3ra-1427/13 Instanţa de apel: G. Druguş, I. Guzun, S. Leu ÎNCHEIERE 09 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către întreprinderea cu capital străin „RED Union Fenosa” societate pe acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gureu Lidia împotriva întreprinderii cu capital străin „RED Union Fenosa” societate pe acţiuni, privind contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 28 martie 2013, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 28 noiembrie 2012 şi pronunţată o hotărîre nouă de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă : La 22 august 2012, Gureu Lidia a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA, privind anularea actului de depistare a încălcărilor clauzelor contractuale nr. A 12179 din 17 mai 2012, încasarea cheltuielilor de judecată şi prejudiciului material şi moral în sumă de 15.000 lei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că la 17 mai 2012, colaboratorii ÎCS „RED Union Fenosa” SA, au întocmit un act de depistare a încălcărilor clauzelor contractuale cu nr. A 12179 prin care s-a stabilit, că la momentul verificării OL nr. 6990584 la consumatorul Gureu Lidia faza în borna a treia, schema a fost modificată la branşament de la pilon. Reclamanta nu este de acord cu actul nominalizat, deoarece la momentul verificării nu se afla la domiciliu, iar furnizorul nu a demonstrat că anume ea a schimbat schema branşamentului de la pilon. Prin hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 28 noiembrie 2012, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 28 noiembrie 2012, Gureu Lidia a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 28 martie 2013, cererea de apel declarată de către Gureu Lidia a fost admisă, hotărîrea instanţei de fond casată şi 1 pronunţată o hotărîre nouă, prin care acţiunea a fost admisă parţial, a fost anulat actul de depistare a încălcărilor clauzelor contractuale nr. A 12179 din 17 mai 2009. În rest acţiunea a fost respinsă. La 11 iunie 2013, ÎCS „RED Union Fenosa” SA a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Bender a pronunţat decizia la 28 martie 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 22 aprilie 2013 (f.d. 83-84), iar cererea de recurs a fost depusă la 11 iunie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Potrivit prevederilor art. 432 CPC alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. 2 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform articolul 13 din Convenţie, recursul trebuie să fie unul "efectiv" atât în practică, cât şi în drept. Totuşi, un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind "serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Metropolitan Church of Bessarabia and Others v. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă astfel de temeiuri Colegiul n-a constatat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că decizia contestată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, reieşind din actele anexate la dosar, se constată că recursul declarat de ÎCS „RED Union Fenosa” SA împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 28 martie 2013, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 CPC.

Ţinînd cont de cele indicate, în temeiul art. 432, 433, 434 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către întreprinderea cu capital străin „RED Union Fenosa” societate pe acţiuni se consideră inadmisibilă. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 3