2ra-2714/13 — Încasarea împrumutului

Instanţa de fond: Z. Aramă Dosarul nr. 2ra-2714/13 Instanţa de apel: I. Cimpoi, N. Cernat, M. Guzun ÎNCHEIERE 09 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Vulpe Sergiu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Odobescu Oxana împotriva lui Vulpe Sergiu, privind încasarea împrumutului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 07 decembrie 2011, c o n s t a t ă : La 18 august 2010, Odobescu Oxana a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vulpe Sergiu, privind încasarea sumei.

În motivarea acţiuni, reclamanta a invocat că la 08 iulie 2004 între ea şi Sergiu Vulpe a fost încheiat un contract de împrumut bănesc în sumă de 3.000euro pe un termen nedeterminat, în acest sens fiind întocmită o recipisă de către Sergiu Vulpe. Cu referire la art. 871 Codul civil, susţine că la 19 ianuarie 2010, lui Sergiu Vulpe i-a fost expediată cererea de restituire a împrumutului, însă pînă în prezent împrumutul nu a fost restituit. Consideră că conform art. 619 Codul civil, Sergiu Vulpe urmează să-i restituie împrumutul şi dobânda de întârziere. Cere, Oxana Odobescu încasarea din contul lui Sergiu Vulpe în beneficiul ei a sumei de 3.000 euro, a dobânzii de întârziere conform art. 619 Codul civil pe perioada 19 ianuarie 2010 până la pronunţarea hotărârii, în mărime de 5 % din suma împrumutată şi cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 27 octombrie 2010, a fost admisă acţiunea şi s-a dispus încasarea din contul lui Vulpe Sergiu în beneficiul lui Vulpe Sergiu a sumei de 3.000 euro în lei moldoveneşti la cursul Băncii Naţionale a Moldovei la data executării hotărârii. Totodată, a fost dispus că în caz de neexecutare a hotărârii în termen de 90 zile de la data când aceasta a rămas definitivă debitorul va achita creditorului o dobândă de întârziere determinată conform art. 619 Codul civil. Prin încheierea Judecătoriei Cimişlia din 01 noiembrie 2010, a fost corectată eroarea din hotărârea judecătorească din 27 octombrie 2010, după cum urmează: în 1 dispozitivul hotărârii, în alineatul doi, în locul cuvintelor „în contul lui Vulpe Sergiu” se va citi „în contul Oxanei Odobescu”.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 martie 2011, a fost admis apelul declarat de către Sergiu Vulpe, casată hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 27 octombrie 2010 şi restituită pricina spre rejudecare în prima instanţă. În cadrul rejudecării pricinii, reclamanta a depus o cerere de concretizare a acţiunii înaintate împotriva lui Sergiu Vulpe şi Elenei Vulpe, solicitând încasarea din contul pârâţilor în beneficiul ei a sumei de 3.000 euro şi dobânzii de întârziere în sumă de 623,08 euro, pentru perioada 19 ianuarie 2010 – 01 iunie 2011, potrivit art. 619 şi 585 Codul civii, precum şi cheltuielile de judecată.

În susţinerea cererii de concretizare a menţionat că prin hotărârea Băncii Naţionale a Moldovei din 28 ianuarie 2010, cu privire la ratele dobânzilor din 02 februarie 2010 până la 02 martie 2010 inclusiv, rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei a fost stabilită în mărime de 9%, astfel rata de bază de finanţare în mărime de 9% plus 5% peste rata prevăzută la art. 585 Codul civil constituie 14 %, respectiv pentru 43 zile de întârziere dobânda de întârziere constituie 49,48 euro. Mai indică reclamanta că prin hotărîrea Băncii Naţionale a Moldovei din 25 martie 2010, cu privire la ratele dobânzilor din 30 martie 2010 până la 03 decembrie 2010 inclusiv, rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei a fost stabilită în mărime de 10%, iar rata de bază de refinanţare în mărime de 10% plus 5% peste rata prevăzută la art. 585 Codul civil ce constituie 15%.

Astfel, susţine că dobânda de întârziere pentru 312 zile de întârziere constituie 384,6 euro. La fel, menţionează reclamanta că prin hotărîrea Băncii Naţionale a Moldovei din 30 decembrie 2010, cu privire la ratele dobânzilor din 07 ianuarie 2011 până la 06 mai 2011 inclusiv, rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei a fost stabilită în mărime de 11%, iar rata de bază de refinanţare în mărime de 11% plus 5% peste rata prevăzută la art. 585 Codul civil constituie 16%. Respectiv pentru 144 zile de întârziere dobânda de întârziere constituie 189 euro, suma totală a dobânzii de întârziere constituind 623,08 lei. Prin încheierea Judecătoriei Cimişlia din 21 iunie 2011, a fost atrasă în proces Elena Vulpe în calitate de copîrît şi a fost respins demersul lui Sergiu Vulpe cu privire la scoaterea cererii de pe rol.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 07 decembrie 2011, a fost admisă parţial acţiunea, încasat de la Sergiu Vulpe şi Elena Vulpe în mod solidar în contul achitării datoriei şi dobânzii de întârziere în baza contractului de împrumut din 08 iulie 2004 în folosul Oxanei Odobescu suma de 3.582,81 euro, convertiţi în salută naţională la momentul executării hotărârii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2012, a fost admisă cererea de apel declarată de către Sergiu Vulpe, casată hotărârea Judecătoriei Cimişlia din 07 decembrie 2011 şi emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. La 12 octombrie 2012 Oxana Odobescu reprezentată de către Valeriu Stănescu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

2 Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 30 ianuarie 2013, a fost admis recursul declarat de către Oxana Odobescu reprezentată de către Valeriu Stănescu, casată integral decizia instanţei de apel din 14 iunie 2012, cu restituirea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea cauzei, la 03 aprilie 2013, Curtea de Apel Chişinău a pronunţat o decizie prin care a respins apelul declarat de către Vulpe Sergiu şi a menţinut hotărîrea instanţei de fond. La 15 mai 2013, Vulpe Sergiu a contesta cu recurs decizia instanţei de apel, solictînd restituirea pricinii spre rejudecare. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 03 aprilie 2013 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 11 aprilie 2013 (f.d. 87), iar cererea de recurs a fost depusă la 15 mai 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Potrivit prevederilor art. 432 CPC alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 3 (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vulpe Sergiu este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform articolul 13 din Convenţie, recursul trebuie să fie unul "efectiv" atât în practică, cât şi în drept. Totuşi, un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind "serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Metropolitan Church of Bessarabia and Others v. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă astfel de temeiuri Colegiul n-a constatat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că decizia contestată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, reieşind din actele anexate la dosar, se constată că recursul declarat de Vulpe Sergiu împotriva decizie Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2013, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 CPC. Ţinînd cont de cele indicate, în temeiul art. 432, 433, 434 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Vulpe Sergiu se consideră inadmisibilă.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4