2ra-3301/13 — Încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere

prima instanţă – N.Şova dosarul nr. 2ra-3301/13 instanţa de apel – A. Panov, T. Pelin, S. Arnăut ÎNCHEIERE 03 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Valentin Negru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valentin Negru împotriva Svetlanei Bordeian cu privire la încasarea datoriei şi la acţiunea reconvenţională a Svetlanei Bordeian împotriva lui Valentin Negru cu privire declararea nulităţii recipisei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2013, prin care a fost respins apelul şi recursul declarat de către Valentin Negru şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 01 noiembrie 2012, prin care a fost respinsă acţiunea iniţială şi admisă acţiunea reconvenţională şi încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 25 martie 2013, prin care a fost respinsă cererea cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare, constată: La 28 octombrie 2011 Negru Valentin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Svetlanei Bordeian cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii a indicat că la data 11 august 2011 i-a împrumutat Svetlanei Bordian suma de 900 dolari SUA şi 100 euro, pe care ultima s-a obligat să i- o restituie până la data de 27 septembrie 2011, semnând în acest sens recipisă. Indică că în termenul convenit în recipisă, pârâta nu i-a restituit datoria, iar încercările sale de a soluţiona litigiul pe calea amiabilă nu s-au soldat cu succes.

Solicită încasarea din contul pârâtei în beneficiul său a datoriei în mărime de 900 dolari SUA şi 100 euro. Pe parcursul dezbaterilor judiciare, Bordeian Svetlana a depus cerere reconvenţională împotriva lui Negru Valentin cu privire la declararea nulităţii recipisei. În motivarea acţiunii a indicat că în vara anului 2011 se afla în relaţii de concubinaj cu Negru Valentin, însă pe parcurs, relaţiile dintre ei s-au înrăutăţit, din cauza comportamentului ostil a pîrîtului. 1 Susţine, că la data de 11 august 2011 pârâtul a obligat-o să întocmească o recipisă, precum că dânsa a împrumut de la el suma de 900 dolari SUA şi 100 euro, care de fapt a fost scrisă pe data de 22 august2011, însă la insistenţa concubinului său a scris că recipisa a fost întocmită la 11 august 2011, indicînd totodată data restituirii sumei băneşti de 27 septembrie, însă fără a indica şi anul, iar anul 2011, ulterior, a fost indicat de către concubinul său.

Menţionează că pe marginea acestui caz, a depus la data de 19 octombrie 2011 o plângere la Procuratura sect. Botanica mun. Chişinău. Afirmă că toate certurile se iscau din motivul că dânsa dorea să întrerupă relaţiile între ei, însă ultimul pentru a o constrânge să stea cu el, î-i crea diferite complexe de ordin psihologic, obligând-o să semneze chiar şi recipisa anularea căreia o solicită. Solicită declararea nulităţii recipisei din 11 august 2011. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 01 noiembrie 2012 a fost respinsă acţiunea lui Valentin Negru şi admisă acţiunea Svetlanei Bordeian, anulată recipisă din 11 august 2011 întocmită de Svetlana Bordeian şi încasat de la Valentin Negru în beneficiul Svetlanei Bordian cheltuielile de judecată în sumă de 368 lei.

La 05 martie 2013 Negru Valentin a depus cerere de majorare a cuantumului pretenţiilor, solicitând încasarea dobânzilor de întârziere în mărime de 63,23 dolari SUA şi 6,97 euro, indicând că datoria urma să-i fie restituită la 27 septembrie 2011, motiv pentru care în temeiul art. 585 şi 619 Cod civil este în drept să ceară încasarea dobânzii de întârziere aferentă datoriei pentru perioada de întârziere. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 25 martie 2013 a fost respinsă cererea cu privire la emiterea unei hotărâri suplimentare cu privire la cererea de concretizare a pretenţiilor, prin care a fost solicitată încasarea dobânzii de întârziere. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2013 a fost respins apelul şi recursul declarat de către Negru Valentin şi menţinută hotărârea şi încheierea primei instanţe.

În susţinerea temeiniciei concluziei date instanţele de judecată cu referire la art. art. 195, 210 alin.(1), 229 alin.(1) Cod civil, cît şi cu referire la concluziile Raportului de expertiză nr. 1251 din 11 iunie 2012, au constatat temeinicia cererii reconvenţionale înaintate de Bordian Svetlana privind declararea nulităţii recipisei, deoarece ultima în condiţiile de constrîngere prin violenţă psihică şi fizică a fost determinată să încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat. La fel instanţele au considerat neîntemeiate cerinţele cu privire la încasarea dobînzii de întîrzier, deoarece acestea au fost depuse după emiterea hotărîrii, prin care cererea sa de încasare a datoriei a fost respinsă ca neăntemeiată.

La 29 iulie 2013 Negru Valentin a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, hotărârii şi încheierii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii iniţiale şi respingerea acţiunii reconvenţionale. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, considerîndu-le ilegale şi neîntemeiate. Susţine că deşi instanţele inferioare au reţinut ca temei de respingere a acţiunii sale şi admitere a acţiunii formulate de către intimată, expertiza grafoscopică care indică că recipisa a fost scrisă în condiţii neobişnuite, însă au omis faptul că expertul a 2 indicat că posibilii factori a stării neobişnuite pot fi oboseala, scrisul în grabă, scrisul pe genunchi, scrisul în stare de ebrietate şi că nu au fost stabilite careva circumstanţe ce ar indica direct o stare psihologică deosebită de teamă sau stres.

Afirmă că instanţele de judecată nu au ţinut cont de faptul că cererile Svetlanei Bordeian au fost depuse la Procuratură după adresarea sa în instanţa de judecată, având ca scop eschivarea de la restituirea datoriei şi că el, în baza acestor demersuri, nu a fost atras la răspundere contravenţională sau penală, iar ordonanţa de neîncepere a urmării penale nu a fost contestată de către intimată. Atenţionează că în recipisa litigioasă este indicată nu numai suma împrumutului, ci şi seriile şi numerele bancnotelor, mai mult cp dispune şi de înregistrări audio, în care intimata cu glas calm, recunoaşte datoria contractată.

Insistă că instanţele de judecată nejustificat au respins demersul său de a numi o expertiză suplimentară pentru a stabili cu certitudine dacă recipisele au fost semnate sub influenţa stresului sau a stării de teamă, fiindu-i astfel încălcat dreptul garantat la art. 56 alin. (1) CPC, ceea de indică asupra cercetării superficiale a probelor anexate la materialele cauzei de către instanţa de judecată. Cu referire la prevederile art. 229 alin. (2) Cod civil, potrivit cărora, indică că sarcina probaţiunii faptului că a fost expusă unui pericol eminent este pe seama intimatei, pe cînd ultima nu a demonstrat prin probe pertinente şi admisibile şi nici nu a explicat cărui pericol eminent ea a fost expusă.

La fel, invocă că potrivit art. 229 alin. (3) Cod civil, nu există violenţă atunci când autorul ei nu a utilizat vre-un mijloc ilicit, iar dînsul nu a utilizat careva mijloace ilicite împotriva intimatei, fapt ce se adevereşte şi prin ordonanţa despre neîncepere a urmării penale. Concomitent, menţionează că prima instanţa a omis să se expună asupra dobânzii de întârziere, motiv pentru care a depus o cerere de modificare a pretenţiilor, însă demersul său a fost respins prin încheierea judecătorească. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Negru Valentin nu se 3 încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Negru Valentin asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Negru Valentin ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Negru Valentin se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Tamara Chişca-Doneva 4