3ra-1552/13 — Contestarea actului administartiv

prima instanţă – V. Ursu dosarul nr.3ra-1552/13 instanţa de apel – N. Craiu, A. Minciuna, L. Bulgac ÎNCHEIERE 03 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acţiuni ,,Avicola Vadul lui Vodă”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acţiuni ,,Avicola Vadul lui Vodă” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni, casată hotărârea Judecătoriei Criuleni din 04 iunie 2012 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă, constată: La 05 octombrie 2011 SA „Avicola Vadul lui Vodă” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că la data de 29 septembrie 2011, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Criuleni a emis dispoziţia cu nr.4800001568 privind suspendarea operaţiunilor bancare la conturile sale. Susţine că drept motiv pentru emiterea dispoziţiei date, organul fiscal a invocat neachitarea în termen a împrumuturilor interne şi externe cu destinaţie specială acordate agenţilor economici prin intermediul Ministerului Finanţelor şi dobânzii aferente acestora. Consideră reclamantul, că temeiul indicat în dispoziţia din 29 septembrie 2011 nu constituie temei fiscal legal pentru a suspenda operaţiunile bancare. Menţionează că în vederea respectării căii prealabile, condiţie prevăzută de legea contenciosului administrativ, a adresat pârâtului cerere prealabilă, însă aceasta a rămas fără satisfacere.

Solicită anularea dispoziţiei privind suspendarea operaţiunilor bancare la conturile nr. 4800001568 din 29 septembrie 2011. 1 La 24 noiembrie 2011 SA „Avicola Vadul lui Vodă” a depus încă o cerere de chemare in judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Criuleni cu privire la anularea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat, că la 01 şi 02 noiembrie 2011 Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Criuleni a emis dispoziţiile privind suspendarea operaţiunilor bancare la conturile sale nr.4800001599, nr.4800001602 şi nr. 4800001603. Susţine că drept motiv pentru emiterea dispoziţiilor date, pârâtul a invocat neachitarea în termen a împrumuturilor interne şi externe cu destinaţie specială acordate agenţilor economici prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM şi dobânzii aferente acestora.

Consideră că temeiul indicat în dispoziţiile date nu constituie temei fiscal legal pentru a suspenda operaţiunile bancare. Menţionează că în vederea respectării căii prealabile, condiţie prevăzută de legea contenciosului administrativ, a adresat pârâtului cerere prealabilă, însă aceasta a rămas fără satisfacere Solicită reclamantul anularea dispoziţiilor privind suspendarea operaţiunilor nr. nr.4800001599 din 01 noiembrie 2011, nr.4800001602 din 02 noiembrie 2011 şi nr. 4800001603 din 02 noiembrie 2011. Prin încheierea din 25 ianuarie 2012 cauzele au fost conexate într-o singură procedură.

Prin hotărârea judecătoriei Criuleni din 04 iunie 2012 acţiunea a fost admisă integral, fiind anulate dispoziţiile privind suspendarea operaţiunilor bancare la conturile SA ,,Avicola Vadul lui Vodă” emise de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Criuleni nr. 4800001568 din 29 septembrie 2011, nr. 4800001599 din 01 noiembrie 2011, nr. 4800001602 din 02 noiembrie 2011 şi nr. 4800001603 din 02 noiembrie 2011. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2013 a fost admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Criuleni, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă.

În susţinerea temeiniciei concluziei date instanţa de apel s-a referit la art. 55 (6) al Legii privind sistemul bugetar şi procesul bugetar nr. 847-XIII din 24 mai 1996, care stabileşte că, în caz de nerambursare la scadenţă a împrumuturilor acordate de la bugetul de stat autorităţilor administraţiei publice, inclusiv a împrumuturilor interne şi externe cu destinaţie specială, acordate, conform actelor normative, prin intermediul Ministerului Finanţelor, a dobînzilor aferente, precum şi a mijloacelor dezafectate de la bugetul de stat pentru stingerea împrumuturilor acordate cu garanţie de stat, organele abilitate cu dreptul de suspendare a operaţiunilor în conturile bancare ale contribuabilului, de executare silită, de sechestrare a mijloacelor băneşti din conturile bancare (trezoreriale) şi de percepere, în mod incontestabil, a mijloacelor băneşti din conturile bancare vor percepe, în mod prioritar şi incontestabil, de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi de la agenţii economici respectivi suma nerambursată.

Stingerea datoriilor expirate, aferente împrumuturilor acordate de Ministerul Finanţelor, se va efectua în următoarea succesiune: suma principală a împrumutului, dobînda, penalitatea 2 La 04 aprilie 2013 SA ,,Avicola Vadul lui Vodă” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând a fi neîntemeiată.

Susţine că la momentul emiterii dispoziţiilor de suspendare a conturilor bancare erau aplicabile prevederile Titlului V a Codului Fiscal, fapt ce implică că organul fiscal nejustificat la emiterea acestora s-a referit la prevederile Legii nr. 408 din 26 iulie 2011 cu privire la modalitatea intrării în vigoare a Titlului V a Codului Fiscal, care au fost aplicabile din momentul publicării acestei legi şi până la momentul intrării în vigoare a Titlului V a Codului fiscal. Invocă că potrivit art. 4 alin. (1) a Legii menţionate, raporturile fiscale şi alte raporturi legate de acestea din perioadele anterioare intrării în vigoare a Titlului V a Codului fiscal se reglementează conform legislaţiei care este în vigoare în perioada respectivă.

Consideră că organul fiscal în perioada septembrie-noiembrie 2011 nu era în drept să suspende conturile bancare, în temeiul prevederilor Legii nr. 408 din 26 iulie 2001 cu privire la modalitatea intrării în vigoare a Titlului V a Codului fiscal, or, la momentul emiterii dispoziţiilor contestate deja era în vigoare Titlu V a Codului Fiscal, organul fiscal fiind obligat să se conducă de prevederile acestuia. Afirmă că instanţa de apel nejustificat a aplicat prevederile Legii cu privire la sistemul bugetar şi procesul bugetar nr. 847-XIII din 24 mai 1995, deoarece Codul Fiscal, fiind o lege organică, intrată în vigoare cu dată ulterioară, are prioritate în raport cu legea invocată de către instanţa de apel.

Atenţionează că principiul ultraactivităţii legii se aplică doar în cazul în care este stipulat expres în lege. Mai indică că prin suspendarea conturilor bancare fără să fie avizată asupra datoriei ce reiese din neachitarea în termen a împrumutului intern şi extern, a fost privată de posibilitatea de a demonstra existenţa sau inexistenţa achitării sau neachitării împrumutului, mai mult că prin notificarea prealabilă nr. 13/3-08-690 din 06 februarie 2012, Ministerul Finanţelor al RM i-a solicitat achitarea datoriei în mărime de 1654518,16 lei, notificarea dată fiind în contradicţie cu acţiunile organului fiscal şi demonstrează prin sine că intimatul nu era în drept să suspende operaţiunile bancare la conturile sale.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a 3 fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA ,,Avicola Vadul lui Vodă” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SA ,,Avicola Vadul lui Vodă” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA ,,Avicola Vadul lui Vodă” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni ,,Avicola Vadul lui Vodă” se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Tamara Chişca-Doneva 4