2ra-2309/13 — Repararea prejudiciului material și moral

prima instanţă: V. Efros dosarul nr. 2ra-2309/13 instanţa de apel: B: Bîrca, M. Ciugureanu, M. Moraru DECIZIE 02 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul : Svetlana Novac Judecătorii: Galina Stratulat, Nicolae Clima, Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către Morsy Ayoub, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Morsy Ayoub împotriva Comisariatului de Poliţie Centru mun. Chişinău, Ministerul Finanţelor al R. Moldova privind încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Morsy Ayoub, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 04 octombrie 2012, c o n s t a t ă : La 04 octombrie 2011, Morsy Ayoub a depus cerere de chemare în judecată, inclusiv prin cererea de completare a pretenţiilor (f.d. 49-53), împotriva Comisariatului de Poliţie Centru mun. Chişinău, Ministerul Finanţelor al R. Moldova, solicitînd încasarea de la Comisariatul de Poliţie Centru mun. Chişinău a cheltuielilor de judecată în valoare de 322 lei, a cheltuielilor de asistenţă juridică în valoare de 9960 lei, în total 10282 lei şi prejudicial moral în mărime de 25000 lei, ulterior mărind cuantumul pretenţiilor cît şi modificînd pîrîtul solicitînd încasarea doar de la Ministerul Finanţelor al R. Moldova a cheltuielilor de judecată în mărime de 11182 lei cu titlu de prejudiciu material şi cheltuieli de judecată, cît şi prejudiciul moral estimat la valoarea de 25000 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat faptul că a fost vătămat în drepturi de Comisariatul de Poliţie Centru, şi anume, la data de 08.09.2010 a fost emisă ilegal o decizie de sancţionare cu amendă în mărime de 10 u.c. (200 lei) în baza art. 78 alin. (1) Codul contravenţional al RM. La data de 14.09.2010 a fost încheiat cu avocatul un contract privind reprezentarea în instanţa de judecată şi contestarea deciziei agentului constatator. Procesul a durat pînă pe data de 01.06.2011 cînd a fost pronunţată hotărîrea Judecătoriei Centru. Această decizie, cît şi procesul-verbal au fost anulate pe motivul survenirii nulităţii acestora conform art. 445 Cod contravenţional. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 01.06.2011, în urma calculelor tarifelor din contract a achitat în total conform bonurilor 8460 lei şi un contract de asistenţă juridica (compensarea cheltuielilor) cu avocatul Leonid Cazacu în valoare de 1500 lei, precum şi alte cheltuieli de judecată: expertiza medico-legală 22 lei, cheltuielile de benzină pentru reprezentant 300 lei. În total la moment cheltuielile constituie 11 182 lei. Mai menţionează, că faţă de el autorităţile au avut o atitudine discriminatorie deoarece este cetăţean străin, nu i s-a înmînat procesul-verbal, nu a fost asigurat cu translator nu i s-au explicat drepturile. Totodată prima dată cauza a fost examinată de un alt judecător care a respins plîngerea reclamantului acesta prin intermediul avocatului său fiind nevoit să conteste la Curtea de Apel Chişinău, s-a simţit frustrat, şi-a făcut griji.

Indică că Curtea de Apel Chişinău a admis recursul şi a considerat hotărîrea primei instanţe ca fiind una ilegală, a casat hotărîrea şi a expediat-o în prima instanţă la rejudecare într-un alt complet de judecată. Pe parcursul acestei perioade reclamantul a avut retrăiri enorme, frustrări, intimidare. Aceste sentimente se datorau faptului că reclamantul este cetăţean străin, nu cunoaşte limba română fiind atras nevinovat la răspundere. Avocatul a prezentat darea de seamă pentru timpul acordat lucrului în apărarea reclamantului, iar cheltuielile pentru asistenţa juridică le consideră justificate. De asemenea, consideră că reclamantului nu i se poate cere confirmarea prejudiciului moral, fiind suficientă doar descrierea suferinţelor.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 04.10.2012 cererea de chemare în judecată a fost respinsă. Apelantul Morsy Ayoub, a declarat apel împotriva hotărîrii, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii înaintate. În motivarea apelului, apelantul Morsy Ayoub a indicat că, prima instanţă la pronunţarea hotărîrii a interpretat eronat normele de drept material, nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, iar concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013 a fost respins apelul de către Morsy Ayoub, fiind menţinută fără modificări hotărîrea primei instanţe.

La 08 mai 2013, Morsy Ayoub în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă încasarea prejudiciului moral în mărime de 25000 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 13 732 lei. 2 În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, considerînd că concluziile acestora sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fiind eronat aplicată legea. Indică că atît prima instanţă cît şi instanţa de apel eronat au indicat că recurentul nu a invocat Legea nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Această afirmaţie nu corespunde realităţii, deoarece la 14 iunie 2012, a depus în prima instanţă o cerere suplimentară, în conţinutul căreia a invocat Legea nr. 1545 din 25.02.1998. Astfel, în cererea suplimentară din 14 iunie 2012 este indicat: „Luînd în consideraţie faptul că conform legii privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti nr. 1545, în calitate de debitor în cadrul obligaţiei de reparare a prejudiciului este statul reprezentat prin Ministerul Finanţelor [...] solicită atragerea în calitate de copîrît Ministerul Finanţelor al RM sediul Chişinău, str. Cosmonauţilor 7”.

În cererea de apel a explicat importanţa procesuală a cererii depuse suplimentar în prima instanţă, la 14 iunie 2012. care poate fi rezumată la două momente cheie: a) invocarea, în drept, a Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti; b) atragerea Ministerului Finanţelor în calitate de pîrît în acţiunea privind repararea prejudiciului moral şi compensarea cheltuielilor de judecată. Mai indică că cererea din 14 iunie 2012, în calitate de cerere suplimentară, urmează a fi privită ca parte integrantă a cererii iniţiale. Astfel, circumstanţele, faptele şi solicitările invocate în cererea suplimentară urmează a fi conexate la circumstanţele, faptele şi solicitările prezentate în cererea iniţială.

Din aceste considerente, prima instanţă nu era îndreptăţită să invoce în hotărîre lipsa elementelor care au fost adăugate la cererea iniţială prin cererea suplimentară. Această eroare a primei instanţe urma să fie corectată de instanţa de apel, fapt însă care nu a fost realizat. Curtea de Apel a preferat să copie în decizie textul din hotărîrea primei instanţe, fără a se pronunţa asupra argumentelor invocate de recurent în ceea ce ţine de prezentarea cererii suplimentare în calitate de parte integrantă a cererii iniţiale. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul, 3 şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. Înaintînd acţiunea în judecată împotriva Comisariatului de Poliţie Centru, mun. Chişinău, Morsy Ayoub a solicitat încasarea cheltuielilor de judecată în valoare de 322 lei, şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 9960 lei, în total 10 282 lei.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul şi-a mărit cuantumul pretenţiilor cît şi a modificat pîrîtul solicitînd încasarea doar de la Ministerul Finanţelor al R. Moldova a cheltuielilor de judecată în mărime de 11182 lei cu titlu de prejudiciu material şi cheltuieli de judecată, cît şi prejudiciul moral estimat la valoarea de 25000 lei, în baza Legii nr. 1545/25.02.1998, „Privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti”. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii, pe care a respins-o ca nefondată, soluţie care a fost menţinută şi de către instanţa de apel.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că instanţele ierarhic inferioare au determinat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, au apreciat probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 din Codul de procedură civilă, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, corect a aplicat normele de drept material, şi întemeiat a ajuns la concluzia de respingere a acţiunii înaintate de Morsy Ayoub. În conformitate cu art.121 Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului.

În conformitate cu art.122 alin. (1) Codul de procedură civilă, circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante. Conform art. 118 din Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe carele invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Recurentul-reclamant în cauză nu s-a conformat acestor cerinţe. Reieşind din această normă legală rezultă cert că recurentul Morsy Ayoub nu a prezentat instanţei probe pertinente şi admisibile în sensul cerinţelor art. 4 121-122 din Codul de procedură civilă, care confirmă pretenţiile invocate în cererea de chemare în judecată.

În speţa supusă analizei s-a stabilit cu certitudine că Morsy Ayoub solicită încasarea prejudiciului material şi moral în temeiul Legii nr. 1545/25.02.1998, „Privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti”.

La caz, instanţa de recurs reţine că conform art. 3 a Legii menţionate mai sus, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii; c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice; d) supunerii ilegale la arest administrativ, reţinerii administrative ilegale sau aplicării ilegale a amenzii administrative de către instanţa de judecată; e) efectuării măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei; f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.

(2) Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti. Reieşind din materialele cauzei, se constată că de Comisariatul de Poliţie Centru, mun. Chişinău şi anume, la data de 08.09.2010 a fost emisă decizie de sancţionare cu amendă în mărime de 10 u.c. (200 lei) în baza art. 78 alin. (1) Codul contravenţional al RM. Ulterior, la 01 iunie 2011, procesul-verbal în cauză a fost anulat de către Judecătoria Centru, mun. Chişinău, pe motivul survenirii nulităţii procesului-verbal cu privire la contravenţie conform prevederilor art. 445 Cod contravenţional. Prin urmare, recurentul Morsy Ayoub a fost supus unei amenzi ilegale de către Comisariatul de Poliţie Centru, mun.

Chişinău, dar nu de instanţa de judecată. Mai mult ca atît, conform hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău prin care a fost casată decizia agentului constatator de sancţionare a recurentului, reprezintă prin ce în sine este o satisfacţie echitabilă. Din care considerente reclamantul nu poate pretinde la încasarea prejudiciului material şi moral în temeiul Legii nr. 5 1545/25.02.1998, „Privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti”.

Faţă de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că hotărîrea primei instanţe, cît şi decizia instanţei de apel sunt legale şi întemeiate, fiind adoptate în limitele competenţei sale, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, pentru realizarea drepturilor sale procedurale, astfel ajungînd la concluzia de a respinge recursul declarat Morsy Ayoub şi a menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 octombrie 2012. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de Morsy Ayoub.

Se menţine integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 octombrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Morsy Ayoub împotriva Comisariatului de Poliţie Centru mun. Chişinău, Ministerul Finanţelor al R. Moldova privind încasarea prejudiciului material şi moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Galina Stratulat Nicolae Clima Tatiana Vieru Iurie Bejenaru 6