3ra-1493/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Lupaşco dosarul nr. 3ra-1493/13 instanţa de apel: B. Bîrca, M. Ciugureanu, M. Moraru DECIZIE 02 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Oleg Tcacenco în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Oleg Tcacenco împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni, casată hotărârea primei instanţe şi adoptată o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 17 iunie 2011, Oleg Tcacenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că la 12 februarie 2011, a aflat de la vecini despre faptul că persoane necunoscute i-au ridicat contorul din panoul de contoare de pe scara casei. Ulterior, la 22 martie 2011, prin intermediul poştei a primit copia actului nr. A05310 de depistare a încălcării clauzelor contractuale, actul-prescripţie şi copia actului de control a echipamentului de măsurare. Afirmă că prin intermediul unei convorbiri telefonice a aflat de la reprezentanţii ÎCS „RED Union Fenosa” SA că contorul a fost ridicat în temeiul suspiciunilor la manipularea sigiliilor şi transmis pentru efectuarea cercetării tehnico ştiinţifice. Susţine că nu este de acord cu actul nr. A 05310 din 11 februarie 2011 şi calculele efectuate pentru perioada 12 februarie 2008-11 februarie 2011, rezultatele 1 fiind reflectate în factura din 12 aprilie 2011, pe care le consideră ilegale şi pasibile de a fi anulate.

Cu referire la pct. 167 şi 169 al Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, a indicat că verificarea echipamentului de măsurare poate fi efectuată în prezenţa consumatorului sau a reprezentantului acestuia (părinţi,soţ, soţie), iar în cazul în care acestea refuză să participe la verificare, personalul furnizorului efectuează controlul în lipsa acestora. Menţionează că contorul este proprietatea pârâtului, iar din anul 2002 acesta este amplasat într-un panou închis, la care acces au doar reprezentanţii pârâtului. Afirmă că în Raportul de cercetare tehnico ştiinţifică nr. 479/11 din 15 martie 2011, s-a constatat că sigiliul verificatorului de stat a fost manipulat, în limitele admisibile, iar faptul că în construcţia contorului a fost depistat un corp străin care poate fi acţionat doar de posesorul unui „aparat de comandă” nu dovedeşte şi faptul că acel posesor este el.

Relatează că nu a fost anunţat despre faptul efectuării controlului, că nu a refuzat la participarea la control sau de a semna careva acte aflând despre efectuarea controlului post-factum. Solicită anularea actului nr. A05310 din 11 februarie 2011, întocmit pe numele Oleg Tcacenco, anularea facturii pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale din 12 aprilie 2011 ca fiind ilegală. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 18 septembrie 2012, acţiunea a fost admisă, declarate ilegale şi anulate actele întocmite de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA şi anume: actul nr. A 05310 din 11 februarie 2011 şi factura din 12 aprilie 2011 pentru energia electrică în sumă de 36906,13 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013, a fost admis apelul declarat de ÎCS „RED Union Fenosa” SA, casată hotărârea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă integral. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 aprilie 2013 a fost corectată greşeala evidentă strecurată în alin. 8, fila 3 a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013 cu indicarea că Colegiul civil al Curţii de Apel Chişinău „consideră apelul întemeiat şi care urmează a fi admis” în loc de „consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins”. La 22 iulie 2013, Oleg Tcacenco a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013 şi menţinerea în vigoare a hotărârii Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 18 septembrie 2012. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată pe care o consideră ilegală şi nefondată. Afirmă că instanţa de apel în mod părtinitor şi unilateral a dat apreciere probelor administrate în cadrul şedinţei de judecată a primei instanţe şi nu a ţinut cont de faptul că în materialele cauzei lipseşte un contract dintre furnizorul de energie electrică şi consumator. Menţionează că din procesul-verbal de audiere a martorului Buşmachiu şi Ghiaur (martori din partea furnizorului de energie), reiese clar că Lilia Hrapciuc, 2 concubina sa, a declarat la momentul controlului că Oleg Tcacenco nu se află acasă, însă nu şi-a manifestat dezacordul de a participa la acţiunile de control, iar ulterior aflându-se afară a văzut cum un bărbat a ieşit din scara blocului cu o pungă în mână.

Susţine că la momentul examinării, contorul funcţiona fără abateri şi că, nici la momentul ridicării contorului, nu au fost constatate careva abateri. Consideră critică aprecierea instanţei precum că contorul se află postat într-un panou care este gestionat de ÎMGFL şi care deţine cheile, totodată instanţa de apel a trecut cu vederea faptul că acest echipament n-a fost transmis în administrare şi proprietate printr-un act. Mai afirmă că instanţa de apel a copiat prevederile actelor normative prezentate de apelant, dar nu a ţinut cont de circumstanţele de fapt ale pricinei. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia decizie instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 10 martie 2013, fapt ce rezultă din copia scrisorii de însoţire (f. d. 102), însă careva date care ar atesta recepţionarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsesc. Astfel, reieşind din faptul că recurentul Oleg Tcacenco susţine că a recepţionat copia deciziei instanţei de apel doar la 16 iulie 2013, instanţa de recurs consideră că ultimul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 22 iulie 2013, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum denotă actele cauzei, înaintând acţiunea în judecată împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA, Oleg Tcacenco a solicitat anularea actului nr. A05310 din 11 februarie 2011, întocmit pe numele Oleg Tcacenco, anularea facturii pentru energia electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale din 12 aprilie 2011. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiuni şi admiterii acesteia cu anularea actului nr. A 05310 din 11 februarie 2011 şi factura din 12 aprilie 2011 pentru energia electrică în sumă de 36906,13 lei.

Judecând apelului declarat de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA, instanţa de apel a constatat temeinicia acestuia, casând hotărârea primei instanţe şi adoptând o nouă hotărâre cu privire la respingerea integrală a acţiunii, în acest sens întemeindu-şi soluţia pe prevederile Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice 3 aprobat prin Hotărârea prin Hotărârea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr. 393 din 15 decembrie 2010 (în vigoare din 15 aprilie 2011). Instanţa de recurs constată, însă, că interpretarea dată de instanţa de apel este una greşită. În conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (4) CPC, ca rezultat al aprecierii probelor, instanţa judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele. Iar, în conformitate cu art. 373 alin. (1) CPC, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine că, contrar acestor prevederi, instanţa de apel judecând apelul a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii şi cadrului legal, fără a verifica corectitudinea aplicării la caz de către prima instanţă a prevederilor ce guvernează raportul juridic apărut în speţă, prin prisma căror urma a fi stabilită temeinicia sau netemeinicia acţiunii supuse judecării. Or, după cum se constată la caz Oleg Tcacenco, prin acţiunea formulată, contestă actul de depistare a încălcării clauzelor contractuale nr. 05310 din 11 februarie 2011 şi factura de plată emisă ca urmare a acestui act.

Astfel, legalitatea actului contestat urma a fi verificată prin prisma prevederilor legale în vigoare la momentul emiterii acestuia, pe când instanţa de apel şi-a întemeiat concluziile pe prevederile Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice aprobat prin Hotărârea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr. 393 din 15 decembrie 2010 (în vigoare din 15 aprilie 2011), care sunt inaplicabile speţei. Or, prevederile menţionate au intrat în vigoare ulterior întocmirii actelor contestate de către Oleg Tcacenco în speţă. În aceste condiţii este evident că eroarea dată a avut loc ca urmare a reflectării de către instanţa de apel în decizie, într-un mod arbitrar, a invocărilor cererii de apel, fapt ce indică la examinarea superficială a cauzei, contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC.

Totodată, instanţa de recurs reţine că instanţele de judecată ierarhic inferioare la examinarea cauzei nu au ţinut cont şi de prevederile art. 138 CPC, care indică expres că înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicându-se locul de aflare a originalului. 4 Contrar normei citate, din materialul probator al cauzei rezultă, că majoritatea înscrisurilor, care au fost puse la baza emiterii hotărârilor judecătoreşti, inclusiv actele contestate în speţă şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 479/11 din 22 februarie 2011, sunt xerocopii neautentificate, motiv pentru care instanţa de recurs este în imposibilitate de a se pronunţa asupra autenticităţii conţinutului acestora şi de a verifica legalitatea concluziilor formulate în decizia supusă recursului.

Or, nici din procesul-verbal al şedinţelor de judecată nu rezultă că aceste acte au fost cercetate în original. În această ordine de idei este cert că omiterea aspectelor menţionate de către instanţa de apel, direct indică la examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia şi corectitudinea soluţiei date de prima instanţă prin prisma prevederilor legale, aplicabile cazului. În speţă, prezintă relevanţă şi faptul că folosirea criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieşind din specificul acestui, presupune prin sine lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt şi de drept, care, este diferită de la caz la caz.

Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanţei de apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Oleg Tcacenco.

Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Oleg Tcacenco împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni cu privire la contestarea actului administrativ, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea Ala Cobăneanu 5