3ra-1401/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – S. Bleşceaga dosarul nr. 3ra-1401/13 instanţa de apel – A. Panov, T. Pelin, S. Arnăut ÎNCHEIERE 04 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vitalie Levodeanschi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vitalie Levodeanschi împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 01 octombrie 2012 şi adoptată o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 29 septembrie 2011, Vitalie Levodeanschi a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 20 iulie 2011 în adresa lui a parvenit scrisoarea recomandată R 68 în care erau anexate scrisoarea de ieşire nr. 0505/58812-20110711, actul de control al echipamentului de măsurare din 06 iulie 2011, actul nr. A 07653 din 06 iulie 2011 de depistare a încălcării clauzelor contractuale, actul cu privire la demontarea echipamentului de măsurare şi actul de prescripţie din 06 iulie 2011. Afirmă că la 26 iulie 2011 el a înaintat o cerere prealabilă pârâtului, prin care şi-a exprimat dezacordul cu actele nominalizate, solicitând anularea acestora, ca fiind emise cu încălcarea legii şi procedurii stabilite.

La 23 august 2011, pârâtul a emis factura de plată cu simbol variabil 2135218127 în sumă de 20644,65 lei. Menţionează că la 01 septembrie 2011 în adresa lui a parvenit răspunsul nr. 0505/68449-20110826 la cererea prealabilă, conform căreia pârâtul a respins cerinţele lui. Consideră că actul nr. A 07653 din 06 iulie 2011 şi factura de plată emisă în baza acestuia în sumă de 20644,65 sunt ilegale, pe motiv că la 06 iulie 2011 controlul echipamentului de măsurare, verificarea acestuia, precum şi demontarea a fost efectuat în lipsa lui sau reprezentantului acestuia, fiind încălcate în mod vădit prevederile pct. 48 din Regulamentul cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei electrice. Solicită declararea nulităţii actului nr. 07653 din 06 iulie 2011 şi facturii de plată cu simbol variabil 2135218127 în sumă de 20644,65 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01 octombrie 2012 a fost admisă acţiunea, anulat actul nr. 07653 din 06 iulie 2011 şi factura pentru consum fraudulos de energie electrică nr. 2135218128 din 25 august 2011 emisă pe numele lui Vitalie Levodeanschi de către ÎCS „RED Union Fenosa” SA cu privire la suma de 21022,21 lei şi încasată de la ÎCS „RED Union Fenosa” SA taxa de stat în sumă de 100 lei, de care reclamantul este scutit la depunerea acţiunii în instanţa judecătorească. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013 a fost admis apelul declarat de ÎCS „RED Union Fenosa” SA, casată hotărârea primei instanţe şi adoptată o nouă hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea.

La 10 iunie 2013, Vitalie Levodeanschi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Menţionează că la 06 iulie 2011, contorul electric a fost demontat unilateral de către reprezentanţii pârâtului şi conform actului nr. A 07653,prezentat la Doga 4, pentru al prezenta la expertiza criminalistică, fapt ce este în contradicţie cu prevederile pct. 167 din Regulamentul cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei electrice. Indică că conform Regulamentului, instituţia în care urmează să fie efectuată constatarea tehnico-ştiinţifică se alege de către consumatorul final, considerând că el a fost lipsit de dreptul de a alege instituţia în care să fie efectuată expertiza, a fost lipsit şi de dreptul de a formula întrebări expertului, recuza.

Totodată, contorul electric demontat s-a păstrat o perioadă de timp la furnizor, fapt ce absolveşte de răspundere pe reclamant, în cazul depistării unor intervenţii, pe motiv că sacoşe şi sigiliile speciale îl au numai reprezentanţii pârâtului, care puteau uşor interveni în contor şi ulterior să-l resigileze sau reambaleze. Susţine că acţiunile reprezentanţilor ÎCS „RED Union Fenosa” SA sunt contrare procedurii stabilite, fapt constatat prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 01 octombrie 2012, care este legală şi urmează a fi menţinută. Consideră că prima instanţă a dat o apreciere corectă probelor acumulate în cadrul cercetării judecătoreşti. Prima instanţă corect a constatat circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a cauzei.

Afirmă că atât în instanţa de apel cât şi în prima instanţă, pârâtul nu a probat sustragerea de energie electrică prin metoda expusă prin act. Mai mult ca atât, ÎCS „RED Union Fenosa” SA a prezentat la materialele cauzei (f. d. 31-35) analiza consumului energiei în perioada anilor 2007-2011, adică până la efectuarea controlului şi după efectuarea acestuia, din care nu rezultă, varierea consumului de energie electrice. Susţine că întru confirmarea faptului consumului fraudulos de energie electrică nu poate fi reţinut Raportul de constatare tehnico-ştiinţific nr. 1653 din 05 august 2010, efectuat de Centru Tehnologii de Protecţia a întreprinderii de stat „Registru” (f. d. 10-15), deoarece au fost încălcate prevederile pct. 9.17 al Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei electrice.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Vitalie Levodeanschi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Vitalie Levodeanschi, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vitalie Levodeanschi ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Vitalie Levodeanschi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan