3ra-1319/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – A. Minciuna dosarul nr. 3ra-1319/13 DECIZIE 02 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Iulia Oprea Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Adrian Sîrcu împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2013, prin care a fost repus în termen de adresare în judecată şi admisă acţiunea constată: La 19 octombrie 2012, Adrian Sîrcu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate al RM cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că prin ordinul Serviciului de Informaţii şi Securitate nr. 506 p/s din 16 iulie 2012 a fost eliberat din serviciul special prin contract şi trecut în rezerva Serviciului de Informaţii şi Securitate al RM. Menţionează că la 30 iulie 2007 Serviciul de Informaţii şi Securitate al RM a examinat solicitarea lui cu privire la stabilirea pensiei în conformitate cu art. 55 din Legea privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate şi a prelungit termenul de examinare a raportului depus.

Susţine că la 17 august 2012, a primit un act, prin care a fost informat că Serviciul de Informaţii şi Securitate al RM a examinat în cadrul Comisiei solicitarea lui şi a stabilit că temei legal pentru a admite solicitarea nu este, deoarece el a încălcat pct. 10 din Regulamentul cu privire la asigurarea de stat obligatorie a ofiţerului de informaţii şi securitate, aprobat prin ordinul Serviciului de Informaţii şi Securitate nr. 46 din 24 iunie 2009. De asemenea, a mai fost informat despre faptul că accidentul rutier a avut loc cu mult după orele de serviciu, însă conform art. 25 alin. (1) lit. a), b) şi g) din Legea menţionată, se consideră exerciţiu al funcţiei: îndeplinirea obligaţiilor de serviciu în timpul sau în afara orelor de program; executarea ordinelor şi dispoziţiilor date de şefii superiori; deplasarea la locul serviciului, misiunii, detaşării, studiilor sau tratamentului şi retur, iar conform art. 48 alin. (3) din Lege, ofiţerul de informaţii, conform dispoziţiilor şefului superior, este obligat să îndeplinească obligaţiile de serviciu şi după orele de program dacă trebuie îndeplinită cu succes şi în termen o misiune de serviciu.

Afirmă că Comisia a acceptat în principiu eliberarea sa din serviciu, cu stabilirea şi achitarea pensiei pentru gradul II de invaliditate în conformitate cu prevederile Legii asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, însă nu este de acord, deoarece art. 36 alin. (1) lit. c) din Legea privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate prevede că eliberarea din serviciu a ofiţerului de informaţii se efectuează în caz de clasare de către comisia medicală ca fiind inapt pentru serviciu în funcţia de ofiţer de informaţii. Invocă că la 09 aprilie 2012, a primit certificatul medical nr. 52, prin care s-a stabilit că boala a fost contractată în timpul serviciului în funcţie de ofiţer de informaţii, fapt confirmat prin certificatul Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei nr. 617987 din 16 mai 2012 şi actul şefului secţiei nr. 3 – şef birou antiterorism.

Susţine că conform art. 55 alin. (4) şi (5) din Legea privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, în caz de eliberare din serviciu pe motiv de clasare ca fiind inapt pentru serviciu ca urmare a unei mutilări (răniri, traume, contuzii) în legătură cu exerciţiul funcţiei, ofiţerului de informaţii i se plăteşte o indemnizaţie unică de 60 de salarii lunare, calculate conform ultimei funcţii deţinute, iar în caz de invaliditate survenită în legătură cu exerciţiul funcţiei, ofiţerului de informaţii i se plăteşte o compensaţie lunară, raportată la salariul lunar conform ultimei funcţii deţinute, în următoarele proporţii: de 80% pentru gradul II de invaliditate. Solicită modificarea ordinului directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate al RM nr. 506 p/s din 16 iulie 2012, prin care să fie eliberat din funcţie conform art. 55 din Legea privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate.

Ulterior, Adrian Sîrcu a depus cerere de concretizare a cerinţelor, solicitând repunerea în termenul de adresare în judecată, modificarea ordinului directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate al RM nr. 506 p/s din 16 iulie 2012 şi obligarea pârâtului de a schimba motivul concedierii cu aplicarea art. 55 din Legea privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate nr. 170-XVI din 19 iulie 2007. În susţinerea cererii a indicat că la 31 iulie 2012 a depus cerere cu privire la eliberarea copiei ordinului, iar între timp a primit copia scrisorii preşedintelui comisiei de profil, prin care a fost informat, că termenul de examinare a rapoartelor lui a fost prelungit.

Indică că la 05 septembrie 2012 a depus din nou cerere cu privire la modificarea eliberării sale în conformitate cu art. 55 din Legea privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate, însă prin scrisoarea din 02 octombrie 2012 a fost informat că serviciul nu dispune de temei legal pentru admiterea cererii lui, astfel fiindu-i refuzat în admiterea solicitării sale. Solicită prelungirea termenului de atac pe motiv că lui personal ordinul de concediere nu i-a fost înmânat, fiind bolnav la data aducerii la cunoştinţă cu acesta, mai mult că prin răspunsul din 02 octombrie 2012 pârâtul a confirmat termenul de soluţionare a litigiului.

În cadrul dezbaterilor judiciare, la 25 februarie 2013, Adrian Sîrcu a mai depus o cerere, prin care a solicitat modificarea pct. 2 al ordinului pârâtului nr. 506 p/s din 16 iulie 2012 privind achitarea indemnizaţiilor conform art. 55 alin. (4) şi (5) lit. b) din Legea privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate nr. 170 din 19 iulie 2007, în mărime de 60 salarii lunare conform ultimei funcţii deţinute şi o compensaţie lunară raportată la salariul lunar conform ultimei funcţii deţinute în proporţie de 80% în legătură cu stabilirea gradului II de invaliditate.

Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2013 a fost repusă în termen şi admisă acţiunea, modificat pct. 2 al ordinului Serviciului de Informaţii şi Securitate nr. 506 p/s din 16 iulie 2012, indicând că la concedierea lui Adrian Sîrcu urmează a fi aplicate prevederile art. 55 alin. (4) şi (5) lit. b) din Legea nr. 170-XVI din 19 iulie 2012 şi nu art. 54 din Legea nr. 170-XVI din 19 iulie 2012. La 07 mai 2013, Serviciul de Informaţii şi Securitate al RM a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului a indicat că hotărârea primei instanţe este neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea esenţială şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi, anume, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a fost aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată şi a fost interpretată eronat legea.

De asemenea, recurentul indică că prima instanţă a interpretat eronat normele art. 116 CPC, deoarece însăşi faptul că intimatul a expediat mai multe cereri către SIS, nu poate constitui temei de justificare a omiterii termenului de adresare în judecată. Afirmă că intimatul permanent a contestat răspunsul Serviciului din 17 august 2012, astfel fiind evidentă omiterea termenului de adresare în judecată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia hotărârii motivate a fost expediată în adresa recurentului la 28 martie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 120). Astfel instanţa de recurs reţine că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 07 mai 2013 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei hotărâri noi cu privire la respingerea acţiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

După cum denotă actele cauzei, Adrian Sîrcu înaintând acţiunea împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate, concretizându-şi cerinţele, a solicitat modificarea pct. 2 al ordinului pârâtului nr. 506 p/s din 16 iulie 2012 privind achitarea indemnizaţiilor conform art. 55 alin. (4) şi (5) lit. b) din Legea privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate nr. 170 din 19 iulie 2007, în mărime de 60 salarii lunare conform ultimei funcţii deţinute şi o compensaţie lunară raportată la salariul lunar conform ultimei funcţii deţinute în proporţie de 80% în legătură cu stabilirea gradului II de invaliditate. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii, totodată a considerat necesar de a repune reclamantul în termenul de adresare în judecată.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că concluzia primei instanţe este una greşită dată cu interpretarea eronată a normelor de drept material în raport cu materialul probator prezentat. După cum atestă actele cauzei, atât în cadrul dezbaterilor judiciare în prima instanţă, ce se reflectă din referinţă (f. d. 22-24), cât şi în cererea de recurs, reprezentantul Serviciul de Informaţii şi Securitate al RM a invocat că acţiunea înaintată de Adrian Sîrcu a fost depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Confrom art. 17 alin. (1) lit. a) al Legii contenciosului administrativ, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Acest termen curge de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia. Conform art. 271 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă până la încheierea dezbaterilor în fond. La caz, s-a constatat cu certitudine faptul că prin ordinul Serviciului de Informaţii şi Securitate al RM nr. 506-ps din 16 iulie 2012 Adrian Sîrcu a fost eliberat din serviciul special prin contract în conformitate cu art. 36 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 170-XVI din 19 iulie 2007 şi a fost trecut în rezerva Serviciului de Informaţii şi Securitate.

La fel în conformitate cu art. 54 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 170-XVI din 19 iulie 2007, a fost acordat dlui major al SIS Adrian Sîrcu indemnizaţia unică în mărime de 6 salarii lunare, în corespundere cu vechimea calendaristică în serviciu, care la 10 iulie 2012 constituia 09 ani 8 luni 26 zile, ordin care a fost adus la cunoştinţă lui Adrian Sîrcu la 30 iulie 2012, ce se conformă prin semnătura ultimului pe partea verso a extrasului din ordin (f. d. 21). Tot materialul probator atestă că prin scrisoarea nr. 1/2-22 din 30 iulie 2012, Serviciul de Informaţii şi Securitate l-a informat pe Adrian Sîrcu că Comisia de profil a prelungit termenul de examinare a solicitării cu privire la fixarea pensiei în conformitate cu art. 55 din Legea privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate nr. 170-XVI din 19 iulie 2007 (f. d. 6). La fel actele cauzei denotă că, prin răspunsul Serviciului de Informaţii şi Securitate nr. 1/2-24 din 17 august 2012, lui Adrian Sîrcu i-a fost comunicat că Comisia privind examinarea producerii evenimentului asigurat a examinat solicitarea cu privire la fixarea pensiei în conformitate cu prevederile art. 55 din Legea privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate nr. 170-XVI din 19 iulie 2007 şi a decis respingerea solicitării cu referire la achitarea asigurării de stat obligatorii în conformitate cu norma dată,

indicând că conform acestor prevederi, ofiţerului de informaţii i se achită indemnizaţiile respective în cazul când mutilarea (rănirea, trauma, contuzia) a survenit în legătură cu exerciţiul funcţiei. Aici se va remarca că răspunsul nominalizat a fost primit de către Adrian Sîrcu la 17 august 2012, fapt confirmat de ultimul chiar în cererea de chemare în judecată. În acest context, este cert că Adrian Sîrcu, urma să depună cererea de chemare în instanţa de contencios administrativ în termen de o lună de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă, adică până la 17 septembrie 2012. Cu toate acestea Adrian Sîrcu a depus cererea de chemare în judecată doar la 19 octombrie 2012, astfel termenul de prescripţie de 30 zile, prevăzut de art. 17 al Legii contenciosului administrativ, fiind omis.

Conform dispoziţiilor art. 17 alin. (5) al Legii contenciosului administrativ, persoana care, din motive temeinic justificate, a omis termenul de prescripţie poate fi repusă în termen în condiţiile Codului de procedură civilă. Iar, art. 116 alin. (1) CPC, prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. Raportând prevederile enunţate la caz, instanţa de recurs reţine drept greşită soluţia primei instanţe cu privire la admiterea cererii de repunere în termen de adresare în judecată a lui Adrian Sîrcu, precum şi concluzia că omiterea termenului a avut loc din motivul corespondenţei duse între reclamant şi pârât.

Aceasta deoarece depunerea repetată de Adrian Sîrcu, la 05 septembrie 2012, a unei cereri prealabile către Serviciul de Informaţie şi Securitate, nu constituie temei pentru a justifica omiterea termenului, respectiv nici motiv întemeiat pentru a repune în termenul de prescripţie. Alte motive ce ar indica la omiterea întemeiată a termenului de adresare în instanţă Adrian Sîrcu nu a invocat. În acest context, instanţa de recurs conchide că prima instanţă neîntemeiat şi cu încălcarea prevederilor legale a admis cererea de repunere în termenul de adresare în judecată şi a admis acţiunea, deoarece termenul a fost omis fără careva temei justificativ.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere cele expuse, Colegiul civil, comercial şi contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care se respinge cererea lui Adrian Sîrcu cu privire la repunerea în termenul de adresare în instanţă de judecată şi se respinge acţiunea lui Adrian Sîrcu împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ se respinge ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova.

Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Adrian Sîrcu împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge cererea lui Adrian Sîrcu cu privire la repunerea în termenul de adresare în instanţă de judecată. Se respinge acţiunea lui Adrian Sîrcu împotriva Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Iulia Oprea Ala Cobăneanu