2rac-493/13 — Încasarea sumei

prima instanţă – I. Busuioc dosarul nr. 2rac-493/13 instanţa de apel – L. Popova, A. Doga, S. Caitaz ÎNCHEIERE 02 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Comercială „Regatex-Grup” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Regatex-Grup” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” şi Societăţii Comerciale „Trivoli-Com” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea sumei împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea Comercială „Regatex-Grup” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 14 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 17 februarie 2012, SC „Regatex-Grup” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Calea Ferată din Moldova” cu privire la ridicarea sechestrului. În motivarea acţiunii a indicat că la 20 octombrie 2011 între SC „Regatex-Grup” SRL şi SC „Trivoli-Com” SRL a fost încheiat contractul de păstrare a 39 tone de făină calitate superioară în sumă de 243940 lei, acesta fiind procurată în Ucraina de la combinatul de produse cerealiere Romnî, regiunea Sumî, care urma să fie păstrată la depozitul din str. Munceşti, 15/2, mun. Chişinău, ce a fost transmis în locaţiune firmei SC „Trivoli-Com” SRL, însă aparţine ÎS „Calea Ferată din Moldova”.

Menţionează că la 06 ianuarie 2012, în momentul încercării de a ridica marfa de la depozitul SC „Trivoli-Com” SRL s-a constatat că depozitul nr. 3/2 este sigilat. Afirmă că despre sigilarea depozitului nu a fost informat nici SC „Trivoli-Com” SRL, care are contract de locaţiune cu pârâtul. Consideră că nici sub o condiţie nu poate fi îngrădit dreptul SC „Regatex-Grup” SRL asupra producţiei menţionate. Susţine că nu se cunoaşte de către cine a fost sigilat depozitul, deoarece despre acest fapt nimeni nu a informat reclamantul. Mai indică că la propunerea de predare benevolă a mărfii de către pârât, ultimul nu a dat nici un răspuns. Solicită eliberarea de sub sechestru a producţiei făină de calitate superioară în calitate de 39 tone în sumă de 243940 lei, care se află la păstrare în depozitul nr. 3/2 din str. Munceşti, 15/2, mun.

Chişinău, obligarea pârâtului să elibereze SC „Regatex- Grup” SRL producţia din depozitul nr. 3/2 din str. Munceşti, 15/2, făină de calitate superioară în cantitate de 39 de tone şi încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 iunie 2012 a fost schimbată calitatea procesuală de intervenient accesoriu de partea pârâtului şi atras pe în proces în calitate de copârât pe SC „Trivoli-Com” SRL cu toate drepturile procesuale prevăzute de Codul de procedură civilă. Ulterior, SC „Regatex-Grup” SRL a depus cerere de concretizare a cerinţelor cu privire la încasarea prejudiciului material cauzat, solicitând încasarea de la ÎS „Calea Ferată din Moldova” în beneficiul SC „Regatex-Grup” SRL a sumei de 243940 lei şi cheltuielilor de judecată.

În susţinerea pretenţiilor a indicat că în cadrul şedinţei instanţei de judecată din 03 decembrie 2012, reprezentantul ÎS „Calea Ferată din Moldova” a explicat că sechestru a fost aplicat de către executorul judecătoresc şi în depozit a fost depistată faină de grâu în saci, în cantitate de 26 de palete a câte 8 saci pe fiecare paletă. Făina a fost cântărită şi a fost înstrăinată, iar suma de 77000 lei, a fost transferată la contul ÎS „Calea Ferată din Moldova”. Menţionează că la ridicarea mărfii nu a participat reprezentantul SC „Trivoli- Com” SRL, dar a participat reprezentantul ÎS „Calea Ferată din Moldova”, reprezentantul Inspectoratului Fiscal, executorul judecătoresc şi hamali. Susţine că reprezentanţi ai organelor locale şi ai poliţiei la fel, nu au participat.

Careva acte, procese-verbale, despre acţiunile efectuate nu i-au fost înmânate. Consideră că acţiunile menţionate constituie infracţiune, deoarece a avut loc sustragerea averii proprietarului. Afirmă că societăţii i-au fost pricinuite daune considerabile, cuantumul cărora constituie 243940 lei, suma indicată fiind preţul de cumpărare a 39 tone de făină importată din or. Sumî Ucraina. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 februarie 2013 a fost respinsă acţiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013 a fost respins apelul declarat de SC „Regatex-Grup” SRL şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 22 iulie 2013 SC „Regatex-Grup” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă.

În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei instanţei de apel, susţinând că în cadrul examinării cauzei în prima instanţă şi în instanţa de apel fost stabilit cu certitudine faptul că proprietar legal a 39 tone de făină a fost anume SC „Regatex- Grup” SRL, fapt demonstrat printr-un şir de probe şi anume documente de provenienţă a făinii, inclusiv din momentul importării în Republica Moldova până la transmiterea spre păstrare. Consideră că a devenit incontestabil faptul că alte careva persoane juridice sau fizice, care ar fi dispus de aşa o cantitate de făină la acel moment şi la acel depozit, nu au fost stabilite de către instanţele de judecată. Astfel de probe nu au fost prezentate nici de către alţi participanţi la examinarea cauzei.

Menţionează că în sensul legislaţiei civile devine cert faptul că dreptul de proprietate asupra acestui bun a aparţinut şi îi aparţine doar SC „Regatex-Grup”. Afirmă că pârâţii nu au prezentat probe care ar fi demonstrat faptul că făina a aparţinut debitorului SC „Tricovali-Com” SRL. Astfel, nici ÎS „Calea Ferată din Moldova”, în calitatea sa de creditor şi care transmitea în chirie depozitele SC „Tricovali-Com” SRL nu a confirmat faptul apartenenţei a 39 tone de făină anume SC „Tricovali-Com” SRL. Invocă că la soluţionarea litigiului de către instanţele de judecată a avut loc aplicarea eronată a normelor de drept material, prin interpretarea eronată a legii. Consideră că reclamantul corect, în temeiul art. 164 alin. (3) Cod de executare, a înaintat acţiune împotriva debitorului şi a creditorului urmăritor cu privire la ridicarea sechestrului.

Menţionează că toate acţiunile de sechestrare şi vânzare a făinii au avut loc în lipsa SC „Regatex-Grup” SRL, iar în cadrul dezbaterilor judiciare, când avocatul a aflat că făina este vândută, îndată a depus acţiune cu privire la încasarea sumei. Susţine că conform art. 22 Cod de executare, sechestru se aplică numai pe bunurile debitorului, lit. w) al aceluiaşi articol, îl obligă pe executorul judecătoresc să identifice bunurile debitorului, lucru care nu a fost efectuat. Afirmă că în cadrul executării de către executorul judecătoresc au fost ignorate prevederile art. 63 alin. (1) lit. a), art. 115 alin. (3) şi alin. (5) Cod de executare. Consideră că proprietar legal al bunului este SC „Regatex-Grup” până la proba contrară, susţinând că astfel de probe nu au fost stabilite de instanţele de judecată.

Mai indică că conform art. 44 alin. (3) Cod de executare, debitorul este obligat să declare în scris despre bunurile şi locul aflării lor, însă de o astfel de declaraţie de la SC „Trivoli-Com” SRL nu dispune nici Calea Ferată, nici SC „Trivoli-Com” SRL, şi nici executorul judecătoresc. Consideră că recursul este depus în termen. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 433 lit. c) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare.

După cum se constată la caz, recursul depus din numele SC „Regatex-Grup” SRL, este semnat prin aplicarea unui semn oblic, în drept cu sintagma „Directorul SRL Regatex Grup”, împrejurare ce indică la faptul că cererea dată a fost semnată de o altă persoană decât directorul societăţii A. Crasilevschii, indicat în cererea de recurs ca persoană cu drept de a o semna. Mai mult, faptul semnării recursului de o altă persoană şi nu de către directorul SC „Regatex-Grup” SRL A. Crasilevschii se atestă şi prin simpla comparaţie a semnăturilor efectuate din numele ultimului pe alte acte conţinute în dosar (f. d. 5, 61, 77). În conformitate cu art. 437 alin. (3) CPC, în cazul când recursul este declarat prin reprezentant, la cererea de recurs se anexează şi documentul, legalizat în modul stabilit, care atestă împuternicirile acestuia dacă în dosar lipseşte o astfel de împuternicire.

Prin prisma normei enunţate este de înţeles că recursul semnat de o altă persoană decât cel împuternicit prin lege, cum la caz se constată a fi directorul SC „Regatex- Grup” SRL – A. Crasilevschi, urmează a fi depus în modul prevăzut de art. 80 alin. (1) şi (3) CPC, care indică că împuternicirile reprezentantului persoanei juridice trebuie să fie formulate într-o procură, eliberată şi legalizată în modul stabilit de lege. Procurile se eliberează în numele persoanei juridice cu contrasemnătura administratorului ei sau a unei alte persoane împuternicite, adeverite prin acte de constituire şi sigilate cu ştampila acestei organizaţii. La materialele dosarului, însă, asemenea împuterniciri lipsesc, nefiind anexate nici la cererea re recurs.

Sub aspectul celor relatate şi având în vedere faptul că recursul a fost depus de o persoana, care nu a prezentat în conformitate cu prevederile art. 80 şi 81 CPC împuternicirile sale în vederea declarării recursului împotriva deciziei instanţei de apel din numele SC „Regatex-Grup” SRL, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzie de consideră recursul ca inadmisibil, ca fiind depus de o persoană, care nu este în drept să-l declare. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. c), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul Societăţii Comerciale „Regatex-Grup” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru