2ra-3304/13 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă – V. Negru dosarul nr. 2ra-3304/13 instanţa de apel – N. Budăi, I. Muruianu, A. Nogai ÎNCHEIERE 02 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Nirca împotriva Societăţii pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” cu privire la repararea prejudiciului material împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 15 iunie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 04 iunie 2010, Natalia Nirca reprezentată de către Iuri Bordeniuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Apă-Canal Chişinău” cu privire la repararea prejudiciului material. În motivarea acţiunii a indicat că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 4342 din 18 iulie 2007 autentificat notarial şi înregistrat la OCT Chişinău cu nr. cadastral 010052110101001 ea este proprietara apartamentului nr. 1 din str. Bucureşti, 77, mun. Chişinău.

Menţionează că la 01 februarie 2010 colaboratori întreprinderii pârâtului au executat lucrările la lichidarea scurgerii reţelelor inginereşti de apă potabilă din curtea imobilului nominalizat cu aplicarea mecanismelor de tranşare şi dezgolire a ţevilor subterane, fapt ce a provocat vibraţia intensă a pereţilor apartamentului, drept urmare producându-se fisurarea pronunţată a tavanului şi pereţilor imobilului cu provocarea a daunei materiale considerabile. Afirmă că la 03 februarie 2010 ea s-a adresat cu plângere către ÎMGFL - 13. Susţine că la 04 februarie 2010 de către comisia ÎMGFL - 13 a fost efectuat actul nr. 26 prin care se confirmă deteriorarea apartamentului nr. 1 din str. Bucureşti, 77 mun.

Chişinău. Indică că ea a depus şi o plângere către pârât, solicitând instituirea unei comisii de anchetă şi de evaluarea a pagubei materiale suportate, dar nu a primit nici un răspuns. Menţionează că la 05 februarie 2010 ea a primit răspunsul de la ÎMGFL - 13 prin care a fost recomandat să se adreseze către experţi judiciari pentru constatarea faptului, care sunt cauzele deteriorărilor apartamentului şi evaluarea prejudiciilor materiale pricinuite. Afirmă că la 25 februarie 2010 a solicitat efectuarea raportului de către Centrul Expertize Independente „CEXIN”. Iar la 15 martie 2010 a fost întocmit raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 163 prin care se confirmă că starea tehnică a apartamentului nr. 1 din str. Bucureşti, 77, mun.

Chişinău este nesatisfăcătoare şi se caracterizează prin deteriorarea parţială a elementelor constructive, a finisării interioare şi exterioare a apartamentului. Cauzele deteriorărilor apartamentului sunt lucrările de reparaţie a reţelelor inginereşti de către SA „Apă Canal” efectuate la 01 februarie 2010. Susţine că în rezultatul lucrărilor de reparaţie a reţelelor inginereşti efectuate de către colaboratorii pârâtului, dânsei i-a fost cauzat prejudiciul material, care este evaluat de către firma de construcţie SRL „Matacon-Lux” în sumă de 171543 lei. Mai indică că la 05 mai 2010 în adresa pârâtului a fost expediată reclamaţie cu cerinţa de a repara prejudiciul patrimonial cauzat, la care nu a primit nici un răspuns.

Solicită încasarea din contul SA „Apă Canal” în beneficiul Nataliei Nirca a prejudiciul material cauzat în sumă de 171543 lei şi cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 15 iunie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, încasat de la SA „Apă Canal” în beneficiul Nataliei Nirca suma de 91715,44 lei şi încasat de la SA „Apă Canal” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 2601 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2013 a fost respins apelul declarat de SA „Apă Canal” şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 12 iulie 2013 SA „Apă Canal” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă, precum şi încasarea de la Natalia Nirca în beneficiul SA „Apă-Canal Chişinău” a cheltuielilor de judecată: taxele de stat pentru examinarea recursului în sumă de 1300,50 lei, apelului în sumă de 1950,75 lei şi cheltuielile de efectuare a expertizei în sumă de 3500 lei. Susţine că decizia redactată a fost adusă la cunoştinţă la 01 iulie 2013. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea deciziei instanţei de apel, considerând că instanţa de apel, cât şi prima instanţă au interpretat în mod eronat legea, au aplicat eronat normele de drept material, au examinat superficial probele şi motivele invocate de SA „Apă-Canal Chişinău” în cadrul examinării cauzei.

Susţine că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor argumentelor expuse în cererea de apel şi nu a motivat legal respingerea cererii. Consideră că Curtea de Apel Chişinău, cât şi prima instanţă au aplicat eronat prevederile art. 376 alin. (1) Cod civil în motivarea şi menţinerea hotărârii, deoarece prevederile acestui articol nu au tangenţă cu obiectul litigiului. Indică că obiectul revendicărilor, prin prisma art. 376 alin. (1) Cod civil, îl constituie înlăturarea piedicilor puse proprietarului la exercitarea dreptului de proprietate asupra bunului, ca rezultat al săvârşirii acţiunilor ilegale din partea persoanelor terţe. Afirmă că în cadrul examinării litigiului în fond şi în procedura de apel, existenţa unor încălcări prevăzute de art. 376 Cod civil, din partea pârâtului, ce ar influenţa exercitarea dreptului de proprietate a reclamantei asupra imobilului său, n-au fost constatate.

Menţionează că săpăturile din str. Bucureşti, 77, mun. Chişinău au fost efectuate de către SA „Apă-Canal Chişinău” la solicitarea ÎMGFL - 13 şi a locuitorilor din curtea indicată, cu scopul de a înlătura o scurgere ascunsă pe reţelele ce le aparţin acestora. Consideră că intervenirea SA „Apă-Canal Chişinău” la înlăturarea unei scurgeri de la apeductul de apă potabilă, nu poate fi calificată ca faptă care constituie împiedicarea exercitării dreptului de proprietate asupra imobilului. De asemenea, consideră că prima instanţă şi instanţa de apel eronat au aplicat prevederile art. 1398 Cod civil, în situaţia când Natalia Nirca nu a dovedit cu probe pertinente care corespund cerinţelor legale, existenţa temeiurilor răspunderii delictuale expres prevăzute de Codul civil.

Susţine că declaraţiile martorului P. Zorin puse de prima şi a doua instanţă la baza întemeierii hotărârilor, nu puteau fi luate în consideraţie, deoarece din depoziţiile acestuia, nu rezultă că dânsul a văzut cum se executau lucrările cu tractorul, însă instanţele anume acest fapt îl consideră dovedit. Afirmă că prima instanţă a respins neîntemeiat solicitarea SA „Apă-Canal Chişinău” de a ieşi la faţa locului pentru a infirma efectuarea săpăturilor cu tehnica grea (tractor). Indică că lăţimea porţii din curte este de 2,20 m, înălţimea porţii cu arcă este de 2,50 m, iar presupusul tractor, care trebuia să sape în ograda dată are următorii parametri: înălţimea cabinei - 2,65 m, înălţimea excavatorului - 3,66 m, lăţimea excavatorului 2,40 m, împreună cu picioruşele de fixare 2,70 m, lungimea excavatorului - 7 m, fapt ce exclude posibilitatea fizică de efectuare a căror-va săpături în locul menţionat cu tractorul.

Menţionează că instanţa de apel, la baza motivării deciziei a pus raportul de constatare tehnico-ştiinţific nr. 163 din 15 martie 2009, pe care recurentul îl consideră unul fictiv, deoarece a fost întocmit de un angajat al SRL „Cexin”, inginer-constructor care nu este expert în domeniu şi nu dispunea de licenţă. Mai indică că la lucrările executate de SA „Apă-Canal Chişinău” pe str. Bucureşti, 7, au avut loc la 01 februarie 2010, pe când raportul nominalizat datează cu data de 15 martie 2009. Conform prevederilor Legii nr. 1086 din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale, au menirea de a constata starea unui obiect, dar nu de a stabili cauzele care au influenţat starea acestuia.

Pentru stabilirea pricinilor care au condus la deteriorarea imobilului este nevoie de o expertiză tehnică desfăşurată cu implicarea unor tehnologii şi metode concrete în domeniu. Invocă că raportul tehnico-ştiinţific nr. 163 din 15 martie 2009 conţine concluzii bazate pe presupuneri, fără argumentare materială. Susţine că la determinarea sumei încasate ca prejudiciu, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel s-au condus de raportul de expertiză nr. 236 din 05 aprilie 2011, cu toate că în raport, însăşi expertul, constată că această sumă nu este exactă şi că poate fi concretizată, numai după efectuarea unei expertize tehnice în construcţie de către experţii tehnici de pe lângă Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor.

Consideră că suma de 90565,44 lei, dispusă spre încasare de către instanţă pentru recuperarea prejudiciului material, nu a fost real suportată de către intimată, aceasta fiind ipotetică, care nu a fost probată prin acte ce confirmă cheltuielile de fapt, precum facturi, bonuri de plată, contracte de efectuare a lucrărilor. Afirmă că cauzarea daunei, cât şi mărimea prejudiciului nu au fost stabilite cu certitudine la examinarea cauzei, deoarece conform art. 1416 Cod civil, cuantumul reparaţiei prin echivalent bănesc, trebuie stabilit în raport cu valoarea daunei la data pronunţării hotărârii judecătoreşti. Consideră că prin hotărârile judecătoreşti pârâtului i-au fost încălcate drepturile la o justiţie imparţială şi obiectivă.

Indică că conform datelor ÎS „Cadastru” imobilul din str. Bucureşti, 77, ap. 1, mun. Chişinău a fost construit în anul 1918. Termenul de exploatare a casei date este de 95 ani, iar raportul de expertiză nr. 236 din 05 aprilie 2011, nu conţine argumente tehnico-legale de stabilire a pricinii apariţiei fisurilor la imobilul în litigiu, însă conţine concluzii clare cu privire la depăşirea termenului de exploatare a imobilului şi necorespunderea acestuia normelor şi regulilor în construcţii în vigoare. Menţionează că conform Hotărârii Guvernului nr. 338 din 21 martie 2003 cu privire la aprobarea Catalogului mijloacelor fixe şi activelor nemateriale (Anexa nr. 1), termenul de exploatare a unei case de locuit este de 45 ani.

După expirarea acestui termen, imobilul urmează a fi reparat capital, cu întărirea capitală a fundamentului şi a pereţilor portanţi, în caz contrar acesta nu mai poate fi exploatat. Susţine că intimata nu a prezentat nici o probă care confirmă efectuarea unei reparaţii capitale a apartamentului său, din care motiv consideră că fisurile apărute sunt rezultatul unui proces firesc de exploatare a construcţiei, iar înlăturarea neconformităţilor urmează a fi asumată de proprietar, conform prevederilor art. 318 Cod civil.

Invocă că instanţa de apel, referindu-se la rezultatele Raportului de constatare tehnico-ştiinţific nr. 163/15.03.2009, cât şi la Raportul de expertiză nr. 236 din 05 aprilie 2011, în ceia ce priveşte caracterul fisurilor şi cauza lor, nu a ţinut cont de scrisoarea Serviciului de Stat pentru verificarea şi expertizarea proiectelor şi construcţiilor de pe lângă Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor al Republicii Moldova din 26 aprilie 2013, prin care expertul tehnic Iu. Liunenco constată că nu poate fi determinată cu certitudine pricina producerii fisurilor în pereţii apartamentului nr. 1 din str. Bucureşti, 77, mun. Chişinău, deoarece, după caracterul lor, ele puteau apărea în rezultatul mai multor cauze, cum ar fi: tasarea solului temeliei în urma umezirii acestuia, acţiunile seismice, deformarea mecanică a fundaţiilor ş.a.

La 01 august 2013 SA „Apă Canal” a depus recurs suplimentar împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă, precum şi încasarea de la Natalia Nirca în beneficiul SA „Apă-Canal Chişinău” a cheltuielilor de judecată: taxele de stat pentru examinarea recursului în sumă de 1300,50 lei, apelului în sumă de 1950,75 lei şi cheltuielile de efectuare a expertizei în sumă de 3500 lei.

În susţinerea recursului suplimentar a indicat că conform art. 26 al Legii privind calitatea în construcţii nr. 712 din 02 februarie 1996, obligaţiile principale ale proprietarului construcţiei este de a efectua la timp lucrările de întreţinere şi reparaţie care le revin, prevăzute conform normelor legale în cartea tehnică a construcţiei şi rezultate din activitatea de urmărire a comportării în exploatare în construcţiilor, păstrarea şi completarea la zi a cărţii tehnice a construcţiei şi predarea acesteia, la înstrăinarea construcţiei, noului proprietar, asigurarea urmăririi comportării în exploatare a construcţiilor, conform prevederilor din cartea tehnică a construcţiilor şi a documentelor normative, efectuarea, după caz, de lucrări de reconstruire, consolidare, transformare, extindere, desfiinţare parţială şi de reparaţii, precum şi schimbarea aspectului urbanistic şi arhitectural al construcţiilor numai pe bază de proiect elaborate şi verificate potrivit legislaţiei în vigoare.

Menţionează că în temeiul prevederilor art. 13 alin. (1), (2) al Legii privind calitatea în construcţii, proprietarul imobilului efectuează lucrări de consolidare şi de reparaţii a imobilelor numai pe bază de proiect elaborat de către persoane fizice sau juridice licenţiate în acest domeniu şi verificate de Serviciul de stat pentru verificarea şi expertizarea proiectelor şi construcţiilor. Elaborarea proiectelor se efectuează în modul stabilit cu respectarea documentelor normative în vigoare, regimului arhitectural-urbanistic şi regimului tehnic, indicate în certificatul de urbanism eliberat de autoritatea administraţiei publice locale.

Susţine că în temeiul art. 19 al Legii nominalizate, intervenţiile la construcţiile existente se referă la lucrările de reconstruire, consolidare, transformare, extindere, desfiinţare parţială, precum şi la lucrările de reparaţii care se fac numai pe baza unui proiect special, elaborat în modul stabilit şi avizat de proiectantul iniţial al construcţiei, sau a unei expertize tehnice întocmite de un expert tehnic în construcţii şi se consemnează obligatoriu în cartea tehnică a construcţiei. Afirmă că în cadrul examinării cauzei, intimata nu a prezentat cartea tehnică a imobilului în care să fie consemnat efectuarea reparaţiei construcţiei, nu a prezentat proiectul de efectuare a reparaţiei sau a consolidării imobilului său, mai mult ca atât, nu a prezentat probe care ar confirma efectuarea lucrărilor de reparaţie cosmetică a construcţiei.

Consideră că, deoarece astfel de probe nu au fost prezentate, intimata a încălcat prevederile Legii nr. 721 din 02 februarie 1996, fapt ce o lipseşte de dreptul de a solicita repararea prejudiciului presupus a fi cauzat patrimoniului ei. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SA „Apă-Canal Chişinău” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SA „Apă-Canal Chişinău”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SA „Apă-Canal Chişinău” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Societăţii pe Acţiuni „Apă-Canal Chişinău” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru