3ra-1519/13 — Anularea actului administrativ

dosarul nr. 3ra-1519/13 prima instanţă N. Traciuc DECIZIE 02 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac judecătorii Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, Nicolae Clima şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Advalorem”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Advalorem” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 07 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă c o n s t a t ă La 30 noiembrie 2011, Societatea cu Răspundere Limitată „Advalorem” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acţiunii, reclamanta a indicat că, prin intermediul Societăţii cu Răspundere Limitată „Universal Broker” la 10 octombrie 2011 a depus la Biroul Vamal Chişinău intern 4 Petricani, declaraţia vamală nr. 3019120446, la 24 octombrie 2011 declaraţia vamală nr.3019121778 şi la 31 octombrie 2011 declaraţia vamală nr.3019122341. Valoarea mărfii a fost determinată şi declarată conform preţurilor stabilite prin contractele de vînzare-cumpărare a mărfurilor, invoisuri, scrisorile de trăsură internaţională, certificatul de origine, declaraţia vamală a ţării de export, conosament, dispoziţia de plată, paking lista, certificatul de conformitate, calculul cheltuielilor de transport, permisul conducătorului internaţional de vehicul, certificatul ecologic.

Consideră, reclamanta, că totalitatea documentelor menţionate erau suficiente pentru calcularea valorii mărfii în vamă conform metodei 1 de stabilire a preţului acesteia. Susţine că, lista documentelor este prevăzută în mod expres în art. 13 al Hotărîrii Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002. În cazul în care sunt insuficiente documentele prezentate, declarantul este obligat să prezinte informaţiile suplimentare necesare. Relevă că Biroul Vamal Chişinău, fără a se referi la vreun punct din art. 15 al Hotărîrii Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, care ar determina insuficienţa 1 actelor prezentate, a refuzat în acceptarea declaraţiilor vamale şi în consecinţă a întocmit cîte un act de inspecţie pentru marfă, schimbînd metoda de determinare a valorii în vamă.

Prin urmare, Biroul Vamal Chişinău a majorat esenţial valoarea mărfii în vamă a Societăţii cu Răspundere Limitată „Advalorem”. Pentru a primi liberul de vamă şi a introduce mărfurile importate, a fost obligat să achite drepturile de import determinate de autoritatea vamală. Astfel, s-a majorat şi cuantumul drepturilor de import şi anume: pentru declaraţia vamală nr.3019120446 suma de 122 644, 27 lei, pentru declaraţia vamală nr.3019121778 suma de 5 885,98 lei şi pentru declaraţia vamală nr.3019122341 suma de 36 865,35 lei, sume care au fost achitate de către societate. Susţine că fiind în dezacord cu actele de inspecţie, la 21 octombrie 2011, la 31 octombrie 2011 şi la 04 noiembrie 2011 s-a adresat cu cereri către Serviciul Vamal şi Biroul Vamal Chişinău prin care a solicitat anularea actelor de inspecţie la declaraţiile sale vamale, însă pîrîtul a refuzat.

Consideră, Societatea cu Răspundere Limitată „Advalorem”, că odată ce a prezentat pachetul de acte corespunzător, pîrîtul urma să aplice metoda 1 de evaluare a mărfii în vamă, prevăzută de art. 10 alin. (l) din Legea privind tariful vamal, iar nu metoda 6, fără respectarea consecutivităţii metodelor legale. Mai consideră că sunt formale şi lipsite de temei solicitările pîrîtului de a fi prezentate documente suplimentare la declaraţiile vamale.

Cere, Societatea cu Răspundere Limitată „Advalorem” anularea actului de inspecţie a Biroului Vamal Chişinău, emis la declaraţia vamală în detaliu nr.3019120446 din 10 octombrie 2011, declaraţia nr.3019121778 din 24 octombrie 2011 şi declaraţia vamală nr. 3019122341 din 31 octombrie 2011, anularea declaraţiei vamale în detaliu nr.3019120446 din 10 octombrie 2011, declaraţia nr.3019121778 din 24 octombrie 2011 şi declaraţia vamală nr.3019122341 din 31 octombrie 2011 în varianta modificată, cu menţinerea în vigoare a variantei iniţiale, obligarea Biroului Vamal Chişinău să restituie în contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Advalorem” suma drepturilor de import încasată suplimentar în valoare de 165 395,42 lei.

La 15 decembrie 2011, reclamanta a depus cerere de completare a acţiunii, totodată susţinînd aceleaşi cerinţe, în motivarea poziţiei ca lipsită de suport juridic aplicarea metodei 6 la stabilirea valorii în vamă a mărfii, făcînd trimitere la decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 noiembrie 2011 în pricina civilă a Societăţii cu Răspundere Limitată „Vistaprodex” către Biroul Vamal Chişinău. La 19 ianuarie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Advalorem” a depus cerere de completare a acţiunii, prin care suplimentar la cerinţele invocate anterior, a solicitat şi încasarea din contul pîrîtului, cheltuielile de asistenţă juridică. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 07 decembrie 2012, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată şi nefondată.

La 23 iulie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Advalorem”, a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă. 2 În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Din materialele pricinii se atestă faptul că prin scrisoarea din 01 februarie 2013, Curtea de Apel a expediat copia hotărîrii emise la 07 decembrie 2012 în adresa participanţilor la proces (f.d.200). Este de menţionat că Societatea cu Răspundere Limitată ,,Advalorem” în cererea de recurs susţine că, copia hotărîrii motivate a primei instanţe a recepţionat-o la 11 iunie 2013, fapt ce se confirmă prin copia plicului anexat la recurs (f.d.207).

Astfel, în urma celor invocate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Advalorem” la 23 iulie 2013 este depus în termen. Recurenta, Societatea cu Răspundere Limitată „Advalorem”, în motivarea recursului a indicat că hotărârea primei instanţe este neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată din considerentele că la judecarea pricinii instanţa nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond. În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul declarat se judecă în limitele invocate şi în baza referinţei depuse de către intimat. La 07 august 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Biroului Vamal Chişinău copia cererii de recurs, cu înştiinţarea depunerii referinţei asupra acesteia. Prin referinţa depusă, la 21 august 2013, Biroul Vamal Chişinău a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificînd argumentele invocate în recurs în baza materialelor dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din actele pricinii rezultă că, Societatea cu Răspundere Limitată „Advalorem” prin intermediul Societăţii cu Răspundere Limitată „Universal Broker”, la 10 octombrie 2011 a depus la Biroul Vamal Chişinău intern 4 Petricani declaraţia vamală nr. 3019120446, la 24 octombrie 2011 declaraţia vamală nr.3019121778 şi la 31 octombrie 2011 declaraţia vamală nr.3019122341.

Verificând corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii, autoritatea vamală a ajuns la concluzia că documentele prezentate de declarant nu sunt suficiente pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate prin metoda 1 în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau 3 de plătit, şi invocând metoda de rezervă a propus o altă valoare în vamă decât cea indicată de declarantul Societatea cu Răspundere Limitată „Advalorem”. Astfel, s-a majorat şi cuantumul drepturilor de import şi anume: pentru declaraţia vamală nr.3019120446 suma de 122 644, 27 lei, pentru declaraţia vamală nr.3019121778 suma de 5 885,98 lei şi pentru declaraţia vamală nr.3019122341 suma de 36 865,35 lei, sume care au fost achitate de Societatea cu Răspundere Limitată „Advalorem”.

La 21 octombrie 2011, 31 octombrie 2011 şi la 04 noiembrie 2011, Societatea cu Răspundere Limitată „Advalorem” s-a adresat către Serviciul Vamal şi Biroul Vamal Chişinău cu cereri prealabile prin care a solicitat anularea actelor de inspecţie la declaraţiile sale vamale. Biroul Vamal Chişinău prin răspunsurile din 02 noiembrie 2011, 04 noiembrie 2011 şi din 16 noiembrie 201 a comunicat Societăţii cu Răspundere Limitată „Advalorem” că valoarea în vamă a fost determinată în strictă conformitate cu prevederile legislaţiei vamale. Nefiind de acord cu răspunsul primit, la 30 noiembrie 2011, Societatea cu Răspundere Limitată „Advalorem” a depus prezenta cerere de chemare în judecată. Fiind investită cu examinarea prezentei pricini, prima instanţă prin hotărârea din 07 decembrie 2012, a respins acţiunea ca neîntemeiată şi nefondată.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră hotărârea primei instanţe întemeiată şi legală, bazată pe aprecierea justă a circumstanţelor de fapt şi aplicare corectă a normelor de drept material. Conform art. 5 al. (2) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997, modul şi condiţiile de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse şi scoase de pe teritoriul vamal, precum şi forma declaraţiei se stabilesc de către Guvern în conformitate cu legislaţia şi cu acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte. Astfel, potrivit Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, la care Republica Moldova a aderat prin Protocolul din 08 mai 2001, ratificat prin Legea Nr.218-XV din 01 iunie 2001, taxele vamale se evaluează la valoarea reală care este valoarea de tranzacţie.

Prin derogare de la această regulă, dreptul autorităţii vamale de a stabili, printr-o echivalenţă verificabilă, o altă valoare vamală este recunoscută numai în cazul imposibilităţii de determinare a valorii reale şi în situaţia unor dubii rezonabile privind veridicitatea valorii declarate de importator.

Conform art. 8 alin. (2) şi (3) al Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, autoritatea vamală este în drept să ea decizia în privinţa corectitudinii sau incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant, iar în cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii anunţate sau în cazul în care există temei de a considera că datele prezentate de importator nu sunt veridice sau sunt sub nivelul valorii lor de producţie sau nu sunt suficiente, autoritate vamală este în drept să determine de sinestătător valoarea în vamă a mărfii declarate, aplicând consecutiv una din cele 6 metode prevăzute de Legea cu privire la tariful vamal.

4 Astfel, în şedinţa de judecată s-a constatat că la 10 octombrie 2011 prin intermediul Societăţii cu Răspundere Limitată „Universal Broker”, Societatea cu Răspundere Limitată „Advalorem”, a depus la Biroul Vamal Chişinău intern 4 Petricani, declaraţia vamală nr. 3019120446, la 24 octombrie 2011 declaraţia vamală nr.3019121778 şi la 31 octombrie 2011 declaraţia vamală nr.3019122341, însoţite de un şir de documente şi anume: scrisoarea de trăsură internaţională, factura comercială (invoice), certificatul de origine, declaraţia vamală a ţării de export, conosamentul, contractul de vînzare-cumpărare a mărfurilor, dispoziţiile de plată, paking listul, certificatul de conformitate, calculul cheltuielilor de transport, permisul conducătorului internaţional de vehicul, paşaportul tehnic al mijlocului de transport, declaraţia electronică, certificatul ecologic (f.d.8, vol. I). În rezultatul controlului documentar de către colaboratorii vamali a fost constatată diminuarea valorii în vamă a mărfii.

Or, actele prezentate de Societatea cu Răspundere Limitată „Advalorem” nu întrunesc condiţiile prevăzute în pct. 13,14,15 al Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.600 din 14 mai 2002 şi nu confirmă pe deplin veridicitatea datelor privind valoarea în vamă indicată de declarant. Conform art. 1 din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, valoarea în vamă este valoarea mărfii introduse sau scoase de pe teritoriul vamal, stabilită în scopul perceperii taxelor vamale şi a altor impozite. Valoarea în vamă a mărfii se calculează şi se anunţă de către declarant prin depunerea la organul vamal a unei declaraţii a valorii în vamă însoţită de acte ce confirmă corectitudinea acesteia.

Conform art.17 pct.1 al Legii cu privire la tariful vamal din 20 noiembrie 1997 se stabileşte, că în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea consecutivă a metodelor specificate la art. art. 11,12,13,15 şi 16 sau autoritatea vamală consideră ca temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii se determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte şi pe baza datelor disponibile.

Regulile privind stabilirea valorii reale a mărfurilor, prin verificarea sincerităţii valorii declarate de importator sunt instituite în Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.600 din 14 mai 2002. Pct. 19 din Regulamentul enunţat, descrie acţiunile ce trebuie întreprinse în cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor este recalculată de autoritatea vamală. În cazul când se impune rectificarea calculelor efectuate de declarant, colaboratorul organului vamal face înscrierile şi calculele respective, fie în rubricile speciale „Menţiunile biroului vamal”, ale tipizatei, fie pe verso-ul ei, consemnându-le sub titlul „Menţiunile biroului vamal”.

Colaboratorul organului vamal datează şi autentifică toate consemnările sale prin semnătura şi ştampila matricolă personală. În baza calculelor organului vamal, declarantul introduce schimbările respective în 5 rubricile declaraţiei privind valoarea în vamă a mărfurilor, completate de el, le autentifică prin semnătură şi ştampilă şi indică data rectificării (consemnării). După rectificarea valorii în vamă de către colaboratorul organului vamal, în declaraţia vamală se pune sigla „Valoarea în vamă rectificată”. Declarantul sau colaboratorul organului vamal completează formularul rectificării valorii în vamă, care constituie, împreună cu declaraţia privind valoarea în vamă a mărfurilor, parte integrantă a declaraţiei vamale.

Instanţa de recurs reţine că întru aplicarea metodei de determinare a valorii în vamă în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, caracteristica de bază şi condiţia esenţială a tranzacţiei sunt preţul mărfii pentru fiecare unitate şi nomenclatorul sortimental al mărfurilor stabilit în contractul comercial. Din contractul de vânzare-cumpărare nr.P-24 din 26 martie 2009 şi nr. 01/08 din 09 iunie 2008 prezentat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Advalorem” organului vamal, nu figurează preţul nemijlocit pentru o unitate marfă (baza valorică), totodată nu este indicat nomenclatorul sortimental al mărfurilor.

Astfel, contractul de vânzare - cumpărare anexat la declaraţiile vamale, nu întruneşte condiţiile prevăzute de pct. 15 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.600 din 14 mai 2002. Potrivit înscrisului anexat la materialele pricinii se atestă faptul că Societatea cu Răspundere Limitată „Advalorem” a fost înştiinţată despre faptul că urmează să prezinte documente suplimentare pentru a fi determinată valoarea în vamă, pînă la 15 octombrie 2011 (f.d.43, vol. I). Mai mult ca atît, organul vamal a înaintat Societăţii cu Răspundere Limitată „Advalorem” fişa-act prin care a solicitat informaţiile necesare pentru a putea aplica consecutiv metodele de determinare a valorii în vamă.

Astfel, argumentul recurentei precum că organul vamal neîntemeiat a aplicat metoda de rezervă este unul neîntemeiat (f.d.78, vol. I). La acest capitol este de menţionat că, Societatea cu Răspundere Limitată „Advalorem” era obligată în conformitate cu Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, să prezinte autorităţii vamale informaţiile cu privire la valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare, importate anterior, sau cu privire la preţul lor de piaţă internă, ori calculele sau lista de preţuri ale producătorilor, fapt ce nu a fost respectat de către declarant.

În consecinţă prima instanţă a ajuns la o concluzie întemeiată precum că, Societatea cu Răspundere Limitată „Advalorem” a prezentat organului vamal contracte ce nu întrunesc condiţiile necesare prevăzute de Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002. În această ordine de idei, instanţa de recurs menţionează că, sunt neîntemeiate argumentele recurentei că prima instanţă incorect a apreciat probele prezentate, deoarece acestea au doar un caracter declarativ, fiind combătute prin probele anexate la materialele pricinii. 6 În cazul în care pentru confirmarea valorii în vamă anunţate, documentele nu sunt suficiente, declarantul este obligat să prezinte informaţiile suplimentare necesare. Din materialele pricinii, Societatea cu Răspundere Limitată „Advalorem” nu a prezentat documentele solicitate.

Prin urmare, organul vamal a aplicat corect metoda de rezervă nr.6, luând în consideraţie documentele prezentate. În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate, fiind invocate doar pentru a se încadra în temeiurile de declarare a recursului. Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, hotărârea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Advalorem”. Se menţine hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 07 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Advalorem” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative. Decizia este irevocabilă de la pronunţare. Preşedintele şedinţei, Svetlana Novac judecătorul Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru Nicolae Clima Tatiana Vieru 7