3ra-1324/13 — Contestarea actului administrativ

Curtea de Apel Chişinău dosarul nr. 3ra-1324/13 Judecător: N. Traciuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 02 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Hemei Gheorghe, în pricina de contencios administrativ la cererea depusă de Hemei Gheorghe către Ministerul Afacerilor Interne al RM privind contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, CONSTATĂ: La 23 octombrie 2012, Hemei Gheorghe s-a adresat cu o acţiune către Ministerul Afacerilor Interne al RM, solicitînd anularea ordinului ministrului Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 407 ef din 17 august 2012 privind concedierea lui Hemei Gheorghe din rîndurile organelor afacerilor interne, restabilirea în serviciu şi obligarea Ministerului Afacerilor Interne al RM să achite prejudiciul moral în mărime de 3000 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în perioada 15 septembrie 2003 – 17 august 2012 a îndeplinit serviciul în cadrul organelor afacerilor interne ale RM. Prin ordinul ministrului Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 407 ef din 17 august 2012 a fost sancţionat disciplinar prin concediere din serviciu din cadrul organelor afacerilor interne. Nefiind de acord cu sancţiunea disciplinară, la 05 septembrie 2012 a adresat petiţie în adresa pîrîtului, solicitînd abrogarea ordinului Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 407 ef din 17 august 2012. La 28 septembrie 2012 a primit răspunsul pîrîtului nr.22/H-181/2 din 27 septembrie 2012, prin care i-a fost recomandată adresarea în instanţa de judecată pentru soluţionarea litigiului.

Indică, că concedierea sa a fost efectuată la propunerea comisarului-adjunct pentru personal al CPR Basarabeasca, care eronat a făcut trimitere în actul său la pct. 19 lit. e) din Regulamentul serviciului de patrulare rutieră, aprobat prin ordinul MAI nr.45 din 19 februarie 2010. Menţionează reclamantul, că vinovăţia sa referitor la încălcarea prevederilor legislaţiei nu a fost dovedită şi nu a fost desfăşurată cercetare de serviciu de către Direcţia securitate internă a Ministerului Afacerilor Interne al RM, fiind încălcată prezumţia sa de nevinovăţie stipulată în art. 21 din Constituţia RM, din care motiv ordinul de concediere a sa este ilegal şi urmează a fi anulat. La 21 februarie 2013, reclamantul şi reprezentantul reclamantului - avocatul Victor Piţel au depus cerere privind repunerea în termen a cererii de chemare în judecată înaintată, pe motiv, că în perioada l7 septembrie 2012 – 22 octombrie 2012 reclamantul a fost bolnav şi a primit asistenţă medicală.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013, cererea privind repunerea în termen a acţiunii a fost respinsă, iar acţiunea a fost respinsă ca depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a invocat prevederile art. 14, 17 din Legea contenciosului administrativ menţionînd că, cererea de chemasre în judecată a fost depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. Considerînd ilegală hotărîrea primei instanţe, la 16 aprilie 2013, completată la 19 aprilie 2013, Gheorghe Hemei a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă.

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţa de fond a examinat superficial circumstanţele cauzei, fiind admise concluzii greşite, hotărîrea recurată contravine normelor de drept material şi procedural. În speţă, recurentul a indicat că, conform art. 116 CPC, a depus în instanţă copii de acte medicale, prin care se confirmă că a primit tratament medical de la 17.09.2012 pînă la 22.10.2012 şi a fost în imposibilitate de a contesta în termen ordinul de concediere. A mai susţinut că instanţa de fond eronat a indicat că el a făcut tratament în Chişinău, la locul de trai a soţiei şi că o conducea pe aceasta la serviciu în acea perioadă. Totodată, Hemei Gheorghe a invocat faptul că împuternicirile reprezentantului MAI erau expirate şi acesta nu putea invoca omiterea termenului de adresare în judecată.

Ministerul Afacerilor Interne a depus referinţă pe marginea recursului declarat, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva hotărîrii date în instanţa de fond şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul conchide că recursul declarat de Hemei Gheorghe este neîntemeiat şi urmează a fi respins, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Hotărîrea recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ este considerată legală şi întemeiată. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, prin ordinul ministrului Ministerului Afacerilor Interne nr. 407ef. din 17.08.2012, Hemei Georghe a fost sancţionat disciplinar cu concedierea din organele afacerilor interne. Drept urmare, la 23.10.2012, a contestat în instanţa de contencios administrativ acţiunile pîrîtului şi instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului ca fiind depusă în afara termenului de adresare în instanţa de judecată.

Astfel, Colegiul consideră că instanţa de fond corect a concluzionat despre tardivitatea acţiunii lui Hemei Gheorghe, pornind de la următoarele. 2 Potrivit art. 17 alin. (l) lit. c) a Legii contenciosului administrativ, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel şi acest termen curge de la data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă. Conform art. 17 alin. (4) a aceleiaşi legi, termenul de 30 de zile specificat la alin.(l) este termen de prescripţie.

În acelaşi timp, potrivit jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie referitoare la aplicarea de către instanţele de contencios administrativ a unor prevederi ale Legii contenciosului administrativ, acţiunea în contestarea actelor administrative cu caracter normativ este imprescriptibilă, iar actele cu caracter individual pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data îndeplinirii procedurii prealabile administrative (art. 17 din Lege), dacă legea nu prevede altfel. Actele de numire, transferare, detaşare sau eliberare din funcţie, inclusiv de aplicare a sancţiunilor disciplinare în privinţa funcţionarului public, a funcţionarului public cu statut special, inclusiv a militarilor, persoanelor cu statut militar, se contestă direct în instanţă de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data cînd persoana a luat cunoştinţă de acest act sub semnătură sau i-a fost înmînat actul.

Astfel, instanţa de fond corect a stabilit, că în cazul dat legea nu prevede procedura prealabilă, cererea de chemare în judecată urmînd a fi depusă în termen de 30 zile de la data comunicării actului direct în instanţa de judecată. În speţă, Hemei Gheorghe a luat cunoştinţă sub semnătură cu ordinul nominalizat la data de 20.08.2012. În consecinţă, instanţa just a statuat că cererea de chemare în judecată urma a fi depusă pînă la data de 20.09.2012, pe cînd aceasta a fost înaintată la 23.10.2012. În acelaşi timp, potrivit art. 17 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ, persoana care, din motive temeinic justificate, a omis termenul de prescripţie poate fi repusă în termen în condiţiile Codului de procedură civilă.

La caz, avocatul reclamantului a înaintat instanţei cerere de repunere în termen a acţiunii, pe motiv că în perioada 17.09.2012 - 22.10.2012 Hemei Gheorghe a fost bolnav şi a primit asistenţă medicală (f.d. 40). Colegiul susţine ca întemeiată soluţia instanţei de fond privind respingerea cerinţei de repunere în termen a acţiunii, or, temei de repunere în termen a acţiunii nu există. În context, instanţa de fond just a apreciat că tratamentul ambulator nu a reprezentat în sine un obstacol de natură care să facă imposibilă contestarea ordinului MAI nr.407ef din 14.08.2012 de către reclamant în instanţa de judecată, acesta fiind doar un temei formal invocat de reclamant. Cît priveşte afirmaţia recurentului cum că instanţa de fond eronat a indicat că el a făcut tratament în Chişinău, la locul de trai a soţiei şi că o conducea pe aceasta la serviciu în acea perioadă, Colegiul reţine următoarele.

Într-adevăr instanţa de fond a indicat că tratamentul a fost efectuat în Chişinău, deşi actele medicale prezentate au fost eliberate de Centrul Medicilor de Familie Cimişlia f.d. (36). Însă această eroare a instanţei nu serveşte temei de casare a hotărîrii recurate, deoarece ţine de indicarea greşită a localităţii, ceea ce poate fi corectat în baza art. 249 CPC. 3 În acelaşi timp, afirmaţia recurentului cum că el nu a susţinut faptul că în perioada tratamentului o conducea la serviciu pe soţie, Colegiul o apreciază critic. Or, această afirmaţie se regăseşte în procesul-verbal al şedinţei din 21.02.2013 (f.d. 43). Tot aici instanţa de recurs reţine şi netemeinicia susţinerii cum că nu a depus obiecţii la procesul-verbal, deoarece 15.04.2013 acesta nu era întocmit.

Recurentul nu a făcut uz de dreptul de a depune obiecţii la procesul-verbal în termen de 5 zile, aşa cum prevede art. 275 alin. (6) CPC şi, ca urmare, conţinutul acestuia se prezumă a fi autentic. Nu poate fi reţinut ca temei de casare a hotărîrii recurate nici afirmaţia lui Hemei Gheorghe cum că împuternicirile reprezentantului MAI erau expirate şi acesta nu putea invoca omiterea termenului de adresare în judecată. Or, sub aspectul respectării termenului de adresare în judecată, examinarea litigiilor în ordinea contenciosului administrativ, nu presupune invocarea de către partea adversă a expirării termenului de prescripţie, ci verificarea acestuia este o prerogativă a instanţei de judecat, aşa cum prevede art. 17 din Legea contenciosului administrativ.

Astfel, Colegiul constată că instanţa de fond corect a aplicat prevederile art. 25 alin. (1) lit. a) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10.02.2000, care stipulează că, judecînd acţiunea, instanţa de contencios administrativ respinge acţiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. Într-un stat de drept în care drepturile şi libertăţile persoanei sunt proclamate valori supreme, prescripţia este menită să asigure protecţia efectivă a drepturilor şi intereselor legitime a persoanelor fizice şi juridice. Dreptul la un proces echitabil include respectarea principiului egalităţii armelor. Aceasta presupune posibilităţi procesuale egale pentru părţile în proces, indiferent de calitatea lor.

Colegiul invocă jurisprudenţa CEDO, specificînd Hotărîrea din 18.03.2008 în cauza Dacia vs Moldova, p. 77, potrivit căreia instanţele judecătoreşti naţionale i- au permis Procurorului General, care a acţionat în numele Cancelariei de Stat, să înainteze acţiunea sa împotriva întreprinderii reclamate, deşi termenul general de prescripţie a expirat. Instanţele judecătoreşti naţionale au examinat litigiul. Mai mult, Curtea consideră că înrăutăţirea unei situaţii juridice, care a devenit irevocabilă datorită aplicării termenului de prescripţie sau care – după cum este în această cauză – ar fi trebuit să devină irevocabilă dacă termenul de prescripţie s-ar fi aplicat fără discriminare în favoarea statului, este incompatibilă cu principiul securităţii raporturilor juridice (a se vedea mutatis mutandis, Popov vs Moldova (no. 2),nr.

19960/04, §53, 6 decembrie 2005). În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţa de fond corect a concluzionat despre tardivitatea pretenţiilor reclamantului. În acelaşi timp, Colegiul menţionează că este inoportună supunerea aprecierii argumentelor recurentului ce vizează fondul cauzei, atîta timp cît este constatat cu certitudine că acţiunea este tardivă. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ atestă că motivele de casare invocate de recurent nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 DECIDE: Se respinge recursul declarat de Hemei Gheorghe.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013, în pricina de contencios administrativ la cererea depusă de Hemei Gheorghe către Ministerul Afacerilor Interne al RM privind contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecători Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Iuliana Oprea 5