2ra-3103/13 — Încasarea cheltuielilor de instruire militară

prima instanţă: Gh.Balan dosarul nr. 2ra-3103/13 instanţa de apel: A.Panov, T.Pelin, S.Arnaut ÎNCHEIERE 02 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Apărării al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul Apărării al Republicii Moldova împotriva lui Musteaţă Nicolae privind încasarea cheltuielilor de instruire militară, şi la acţiunea reconvenţională înaintată de Musteaţă Nicolae împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova privind declararea nulităţii contractului de satisfacere a serviciului militar, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013 prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Apărării al Republicii Moldova şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 04 martie 2013, c o n s t a t ă La 04 iunie 2012, Ministerul Apărării al RM a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Musteaţă Nicolae privind încasarea cheltuielilor de instruire militară. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 26 iulie 2003 Ministerul Apărării al RM a încheiat cu Musteaţă Nicolae contractul de îndeplinire a serviciului militar pe termen de nouă luni. În perioada 2003-2012 Musteaţă Nicolae a urmat studiile la Institutul Militar al Forţelor Armate, obţinînd specialitatea de inginer transportul auto în infanterie, în baza diplomei nr.0133010.

Conform ordinului comandantului Batalionului 22 de menţinere a păcii nr.162 din 22 august 2011 pîrîtul a fost exclus din listele nominale ale unităţii militare, fiind eliberat din rîndurile Armatei Naţionale, în temeiul pct.140 lit.m) al regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forţe Armate, aprobat prin 1 hotărîrea Guvernului RM nr.941 din 17 august 2006, la iniţiativa personală a militarului. Consideră că, în baza art.35 alin.(1) al Legii nr.162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor şi art.27 alin. (6) al Legii nr.1245 din 18 iulie 2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei, pîrîtul Musteaţă Nicolae urmează să recupereze cheltuielile pentru instruire proporţional termenului serviciului militar îndeplinit.

Solicită reclamantul, încasarea sumei de 15 073 lei şi cheltuielile de judecată. La 20 iulie 2012 Musteaţă Nicolae a depus acţiune reconvenţională împotriva Ministerului Apărării al RM privind declararea nulităţii contractului de satisfacere a serviciului militar. În susţinerea cererii reclamantul a indicat că, conform art.20 alin. (1) din Codul civil, capacitatea deplină de exerciţiu începe atunci cînd persoana fizică devine majoră, adică la momentul împlinirii vîrstei de 18 ani, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, minorul care a atins vîrsta de 16 ani poate fi recunoscut ca avînd capacitatea de exerciţiu deplină dacă lucrează în baza unui contract de muncă, sau cu acordul părinţilor, adoptatorilor sau curatorului, practică activitate de întreprinzător.

Susţine reclamantul că, la încheierea contractului de îndeplinire a serviciului militar din 26 iulie 2003 nu avea atinsă vîrsta de 18 ani şi consideră că în temeiul art.222 alin. (1) Cod civil contractul este lovit de nulitate absolută. Cere reclamantul, declararea nulităţii contractului de satisfacere a serviciului militar, încheiat între el şi Ministerul Apărării al RM, la 26 iulie 2003 şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 04 martie 2013 a fost respinsă acţiunea iniţială, iar acţiunea reconvenţională a fost admisă, fiind recunoscut nul contractul de satisfacere a serviciului militar, încheiat între Musteaţă Nicolae şi Ministerul Apărării al RM la 26 iulie 2003. S-a încasat de la Ministerul Apărării al RM în beneficiul lui Musteaţă Nicolae cheltuielile de judecată în mărime de 2 000 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Ministerul Apărării al RM a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2013 a fost respins apelul declarat de către Ministerul Apărării al RM, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. La 08 iulie 2013 Ministerul Apărării al RM a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii iniţiale şi respingere a acţiunii reconvenţionale. În susţinerea recursului s-a indicat că, instanţele judecătoreşti au interpretat eronat normele de drept material. În acest sens susţine că, obligaţia privind restituirea cheltuielilor de instruire este expres prevăzută de lege, iar pretenţia invocat în acţiunea iniţială are un caracter exclusiv legal.

2 La fel indică că, instanţele judecătoreşti neîntemeiat au ajuns la concluzia că de a declara nul contractul de satisfacere a serviciului militar, aplicînd eronat normele legea, deoarece intimatul la momentul semnării contractului avea statut de student, şi pe parcursul a nouă ani de zile nu l-a contestat şi nu a lăsat nici o îndoială asupra intenţiei de al executa. Verificînd legalitatea hotărîrilor contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Ministerul Apărării al RM urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Ministerul Apărării al RM este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Apărării al RM, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Ministerul Apărării al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî 4