3ra-992/13 — Contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: A. Minciuna dosarul nr. 3ra-992/13 DECIZIE 07 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca – Doneva, Valentina Clevadî Ion Corolevschi, Ion Vîlcov examinând recursul declarat de către Musteaţa Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Musteaţa Nicolae împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2012 prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 14 august 2012 Musteaţa Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că în perioada 26 iulie 2003 – 22 august 2011 a îndeplinit serviciul militar în bază de contract în Forţele Armate ale Republicii Moldova (Batalionul 22 de menţinere a păcii), în acest sens fiind încheiat între el şi comandantul (rectorul) Institutului Militar al Ministerului Apărării pe un termen de 9 ani contractul din 26 iulie 2003. La 22 august 2011 în baza ordinului nr. 162 al Comandantului Batalionului 22 de menţinere a păcii a fost eliberat din serviciul respectiv din iniţiativa proprie, fiind obligat de către comandament să achite costul echipamentului militar recepţionat de la depozit al cărui termen de folosinţă încă nu a expirat în sumă de 233 lei.

Menţionează reclamantul că necunoscând prevederile pertinente ale legislaţiei, la eliberarea din serviciu nu a solicitat calcularea şi achitarea compensaţiei pentru echipamentul neasigurat de către Forţele Armate Naţionale pe parcursul îndeplinirii serviciului militar, care a fost procurat de sine stătător din sursele financiare proprii. Ulterior, în iunie 2012 cunoscând despre dreptul său legitim garantat la compensaţie pecuniară în schimbul echipamentului militar neprimit, şi ţinând cont de termenul general de prescripţie extinctivă de trei ani în cadrul căruia persoana poate să-şi apere dreptul încălcat, la 18 iulie 2012 a expediat o cerere în adresa Ministrului Apărării, în care a solicitat recalcularea restanţei pentru echipamentul militar neprimit de la depozit pe parcursul îndeplinirii serviciului militar în bază de contract.

1 Prin scrisoarea de răspuns nr. 31/686 din 30 iulie 2012 a Marelui Stat Major al Armatei Naţionale i s-a refuzat în soluţionarea cererii din motivul adresării cu omiterea termenului de prescripţie de 30 de zile prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000. Consideră reclamantul refuzul respectiv unul ilegal şi neîntemeiat, încălcând dreptul la compensaţie de care beneficiază în virtutea legii militarul angajat prin contract. Solicită reclamantul anularea răspunsului nr. 31/686 din 30 iulie 2012, obligarea pârâtului Ministerului Apărării al Republicii Moldova de a calcula şi achita compensaţia pecuniară în schimbul echipamentului neprimit în timpul satisfacerii serviciului militar prin contract pentru perioada 26 iulie 2003-22 august 2011, repararea prejudiciului moral în valoare de 3 000 lei şi compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 1 000 lei.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 11 martie 2013 Musteaţa Nicolae a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea integrală a hotărîrii recurate şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Recurentul în motivarea acţiunii a indicat că prima instanţă a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele dosarului atestă că hotărârea redactată a primei instanţe din 20 decembrie 2012, a fost expediată în adresa recurentului la 15 februarie 2013. În circumstanţele relevate, recursul declarat se consideră a fi depus în termen.

La 22 martie 2013 în adresa Ministerului Apărării al Republicii Moldova a fost expediată copia recursului declarat de către Musteaţa Nicolae cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 12 aprilie 2013 Ministerului Apărării al Republicii Moldova a depus referinţă la recursul declarat de către Musteaţa Nicolae, în care a invocat netemeinicia şi lipsa de suport probatoriu întru susţinerea acestuia, solicitând declararea recursului ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs şi obiecţiile expuse în referinţa intimatului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărîrii primei instanţe, şi emiterea unei hotărâri noi de admitere a acţiunii, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Potrivit art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, judecînd acţiunea, instanţa de contencios administrativ poate 2 admite acţiunea şi anula, în tot sau în parte, actul administrativ sau obliga pîrîtul să emită actul administrativ cerut de reclamant.

Potrivit art. 16 al Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005 în redacţia iniţială (până la intrarea în vigoare a modificărilor operate prin Legea nr. 108 din 17 decembrie 2009), militarii, în funcţie de specificul serviciului militar, se asigură, din contul structurii militare, cu raţie alimentară şi echipament în conformitate cu normele stabilite de Guvern. La decizia conducătorului structurii militare, militarii prin contract primesc compensaţie bănească, în mărimea aprobată de Guvern, conform normelor, pentru raţia alimentară şi pentru echipament. Conform art. 16 din Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005, în redacţia Legii nr. 108 din 17 decembrie 2009, în vigoare din 01 ianuarie 2010, militarii, în funcţie de specificul serviciului militar, se asigură, din contul structurii militare, cu raţie alimentară şi echipament în cazurile stabilite de Guvern.

Conform pct. 1, 2 şi 3 ale Anexei nr. 2 la Hotărârea de Guvern nr. 104 din 06 februarie 2008 cu privire la asigurarea cu echipament a militarilor Forţelor Armate pe timp de pace în redacţia de până la concedierea recurentului şi adresarea acestuia în instanţa de judecată, militarii prin contract, în caz de neasigurare pe deplin cu obiecte de echipament de folosinţă personală, stabilite conform normelor de asigurare în vigoare, din vina structurii militare, la eliberare beneficiază de o compensaţie bănească în schimbul obiectelor de echipament, reieşind din preţurile de achiziţionare şi Nomenclatorul de preţuri ale echipamentului. Militarii prin contract depun rapoarte în adresa comandantului (şefului) unităţii militare pentru a li se calcula mărimea compensaţiei băneşti în schimbul obiectelor de echipament de folosinţă personală.

În baza raportului şi calculului respectiv, comandantul (şeful) unităţii militare emite ordin pe unitate, în baza căruia se efectuează achitarea.

Din materialele dosarului rezultă că obiectul acţiunii în contencios administrativ înaintate de către recurentul-reclamant Musteaţa Nicolae este refuzul Ministerului Apărării de a-i achita compensaţia bănească pentru echipamentul neasigurat pe perioada îndeplinirii serviciului militar în bază de contract 26 iulie 2003–22 august 2011 cu obligarea achitării acestei compensaţii conform art. 16 din Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005. Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii, şi anume din copia contractului de satisfacere a serviciului militar din 26 iulie 2003 încheiat între Comandantul (rectorul) Institutului Militar Colonelul Gheorghe Popa şi Nicolae Musteaţa, copia de pe extrasul din ordinul de eliberare nr. 162 din 22 august 2011 al Comandantului Batalionului 22 Independent de menţinere a păcii al Ministerului Apărării al Republicii Moldova, copia de pe certificatul de calcul al compensaţiei băneşti în schimbul echipamentului cuvenit nr. 28 din 18 august 2011 aprobat de Comandantul Batalionului 22 de menţinere a păcii, chitanţa la dispoziţia de încasare nr. 148 din 19 august 2011, dar şi din declaraţiile părţilor în litigiu,

rezultă în mod cert faptul că recurentul-reclamant Musteaţa Nicolae în perioada 26 iulie 2003-22 august 2011 a îndeplinit serviciul militar în bază de contract în cadrul Forţelor Armate Naţionale ale Republicii Moldova, la eliberare din funcţia de comandant pluton infanterie în gradul de locotenent major achitând valoarea restantă a uniformei 3 militare şi echipamentului în suma de 233 lei, nefiindu-i plătită vreo compensaţie pecuniară pentru echipamentul militar care urma a fi asigurat de către angajatorul Ministerul Apărării. Prima instanţă a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată, motivându-şi concluzia prin faptul că prin Legea nr. 108 din 17 decembrie 2009 a fost modificat art. 16 al Legii nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, în sensul că, începând cu 01 ianuarie 2010 militarii nu mai beneficiază de dreptul de substituire a raţiei alimentare şi echipamentului prin compensaţie bănească.

Iar recurentul-reclamant Musteaţa Nicolae a înaintat cererea de acordare a compensaţiei abia la 18 iulie 2012, data la care acţiona Legea nr. 108 din 17 decembrie 2009, care a lipsit Ministerul Apărării de dreptul de a lua decizii privind acordarea compensaţiei băneşti, mai mult decât atât, intimatul-pârât Ministerul Apărării a arătat că Musteaţa Nicolae în exerciţiul funcţiei sale nu a fost limitat în dreptul de a primi echipamentul militar de la depozit, declaraţiile dânsului precum că ar fi cumpărat echipament din cont propriu fiind neprobate şi urmărind scopul de a se îmbogăţi fără justa cauză.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră eronată concluzia primei instanţe în partea ce ţine de achitarea compensaţiei pe perioada de până la 01 ianuarie 2010, când a fost modificat art. 16 din Legea nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, fiind exclus dreptul militarilor de a primi compensaţie bănească pentru echipamentul militar neprimit. Or, Legea nr. 108 din 17 decembrie 2009 a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2010 şi aceasta nu poate acţiona asupra situaţiei litigioase constituită anterior, în perioada 26 iulie 2003–31 decembrie 2009, nici nu poate limita dreptul reclamantului de a beneficia de compensaţie potrivit art. 16 din Legea nr. 162 din 22 iulie 2005 în redacţia în vigoare la perioada vizată.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră de asemenea abuziv argumentul Curţii de Apel Chişinău precum că declaraţiile lui Musteaţa Nicolae privind neasigurarea de către angajator cu echipamentul militar suficient sunt neîntemeiate, nefiind susţinute de careva suport probatoriu. Or, în prin prisma prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, sarcina probaţiunii faptului că recurentul-reclamant Musteaţa Nicolae a dispus de plenitudinea echipamentului şi uniformei militare asigurate de către intimatul-pârât Ministerul Apărării îi revine anume acestui din urmă, militarul care pretinde că nu a beneficiat de echipamentul care i se cuvine în totalitate nefiind obligat în virtutea legii să demonstreze faptul achiziţionării a careva elemente de uniformă şi echipament suplimentare neasigurate.

Iar contrar consideraţiunilor primei instanţe, intimatul-pârât Ministerul Apărării nu a prezentat nici o probă admisibilă şi pertinentă care ar certifica asigurarea tuturor elementelor de echipament militar obligatoriu. Mai mult ca atât, instanţa de recurs reţine că asigurarea echipamentului necesar militarilor care satisfac serviciul în bază de contract constituie o obligaţiune a structurii militare în subordinea căreia aceştia se află, în situaţia când militarul 4 pretinde lipsa obiectelor de echipament care i se cuvin conform legii, Ministerul Apărării fiind în situaţia să dovedească îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiunilor sale de asigurarea militarilor cu echipamentul necesar.

În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor juridice aplicabile naturii prezentei speţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recurentul-reclamant Musteaţa Nicolae în mod legitim beneficiază de dreptul la compensaţia bănească a echipamentului militar neasigurat pentru perioada 26 iulie 2003 (data încadrării în serviciul militar în bază de contract) şi 31 decembrie 2009 (data imediat premergătoare intrării în vigoare a modificărilor operate cu privire la achitarea compensaţiei solicitate), compensaţie care urmează a-i fi stabilită şi achitată de către Ministerul Apărării al Republicii Moldova.

Cît priveşte pretenţia recurentului-reclamant privind repararea prejudiciului moral cauzat prin refuzul Ministerului Apărării de a-i achita compensaţia bănească în schimbul echipamentului militar neasigurat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că însăşi admiterea acţiunii în obligarea intimatului-pârât de a-i stabili şi achita lui Musteaţa Nicolae compensaţia solicitată, constituie prin sine o satisfacţie morală echitabilă şi suficientă pentru orice prejudiciu moral eventual suferit de către recurent la cazul litigiului. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs invocă şi hotărîrea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 20 aprilie 2004, definitivă din 20 iulie 2004, în speţa Amihalachioaie contra Moldovei.

Cu privire la solicitarea recurentului-reclamant de a-i fi restituite cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 1 000 lei, instanţa de recurs reţine că în virtutea art. 96 alin. (1) şi (11) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Cheltuielile menţionate la alin.(1) se compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

În contextul normei de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că deşi la materialele dosarului este anexat mandatul din 13 august 2012 prin care Musteaţa Nicolae îl împuterniceşte pe avocatul Paşcaneanu Tudor să-i acorde asistenţă juridică în prezentul litigiu civil, lipsesc careva probe care să confirme faptul achitării în beneficiului avocatului de către client a mijloacelor financiare sub forma onorariului în sumă de 1 000 lei sau oricare altă sumă, în asemenea circumstanţe pretenţia înaintată de către recurent cu privire la compensarea cheltuielilor de asistenţă juridică din contul intimatului urmând a fi respinsă.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este ilegală şi neîntemeiată, iar argumentele recurentului sunt parţial întemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2012 şi de a emite o hotărâre nouă, prin care acţiunea lui Musteaţa Nicolae împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova 5 cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral se admite parţial, se obligă Ministerul Apărării al Republicii Moldova să calculeze şi să achite în beneficiul lui Musteaţa Nicolae compensaţia bănească în schimbul echipamentului neprimit în timpul satisfacerii serviciului militar prin contract pentru perioada 26 iulie 2003–31 decembrie 2009, în rest pretenţiile se resping.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Musteaţa Nicolae. Se casează integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Musteaţa Nicolae împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral, şi se emite o hotărâre nouă prin care: Se admite parţial acţiunea lui Musteaţa Nicolae împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral.

Se obligă Ministerul Apărării al Republicii Moldova să calculeze şi să achite în beneficiul lui Musteaţa Nicolae compensaţia bănească în schimbul echipamentului neprimit în timpul satisfacerii serviciului militar prin contract pentru perioada 26 iulie 2003–31 decembrie 2009, în rest pretenţiile se resping. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov 6