2ra-2254-13 — Încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral.

Dosar nr. 2ra-2254/13 Prima instanţă: Judecătoria Ialoveni Judecător: Nadejda Toma Instanţa de apel:Curtea de Apel Chişinău Judecători: Ludmila Popova Anatolie Doga Svetlana Caitaz Republica Moldova Curtea Suprema de Justiţie DECIZIE 02 octombrie 2013 mun.

Chişinău Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător: Iulia Sîrcu Judecătorii: Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva, Ion Arhiliuc şi Vera Macinskaia, examinînd recursurl declarat de Bivol Dumitru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Bivol Dumitru împotriva Societăţii Comerciale „Pecunia” S.R.L., cu privire la încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013, prin care apelul declarat de Bivol Dumitru, a fost admis, ACONSTATAT: La 06 august 2012 Bivol Dumitru, a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva S.C.

„Pecunia” S.R.L., cu privire la încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii, reclamantul Bivol Dumitru a indicat că, la 16 septembrie 2011 a încheiat un contract de antrepriză cu pîrîtul S.C. „Pecunia” S.R.L., potrivit căruia pîrîtul se obliga să confecţioneze şi să instaleze în casa ce-i aparţine două uşi şi două geamuri din metaloplastic, nu mai tîrziu de opt zile din ziua achitării avansului, iar Bivol Dumitru urma să achite costul acestora în mărime de 15 200 lei. A mai menţionat reclamantul că, la 26 septembrie 2011, S.C. „Pecunia” S.R.L. a instalat produsele comandate, iar Bivol Dumitru a achitat integral suma datorată. 1 Susţine reclamantul în cererea de chemare în judecată că, nu a trecut nici un an calendaristic din momentul recepţionării produselor, dar profilul de metaloplastic de la uşi s-a îngălbenit, căpătînd un aspect inestetic şi creînd impresia de vechitură.

A mai indicat reclamantul că, la 13 iunie 2012 s-a adresat la Oficiul S.C. „Pecunia” S.R.L., cu o cerere privind înlocuirea uşilor decolorate. A fost asigurat că i se vor repara viciile, însă timp de două săptămîni nu a venit nimeni şi nu i s-a comunicat despre modalitatea reparării prejudiciului. A menţionat reclamantul că, la 28 iunie 2012 a expediat în adresa S.C. „Pecunia” S.R.L. o scrisoare, prin care solicita restituirea contravalorii produselor necorespunzătoare în termen de 3 zile bancare de la data primirii scrisorii. Pîrîtul a recepţionat scrisoarea la 02.07.2012, însă răspuns la scrisoare el nu a primit, contravaloarea produselor necorespunzătoare nu i-a fost restituită, ceia ce 1-a determinat să înainteze prezenta acţiune.

Susţine reclamantul că, urmare a instalării produselor necalitative şi incomodităţilor de ordin estetic create, precum şi faptului că timp îndelungat, în încercarea de a-şi restabili drepturile, este permanent umilit de pîrît, a suferit şi daune morale (atît el cît şi membrii familiei sale), pe care le estimeză la suma de 10000 lei. Solicită reclamantul Bivol Dumitru încasarea contravalorii produselor necorespunzătoare confecţionate şi instalate la domiciliul lui Bivol D. în mărime de 12 830,321ei, penalităţii de întîrziere în mărime de 12 830,32 lei şi prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 05 decembrie 2012, acţiunea înaintată de Bivol Dumitru împotriva Societăţii Comerciale „Pecunia” S.R.L., cu privire la încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral survenit în urma confecţionării şi instalării produselor necorespunzătoare, a fost admisă parţial.

S-a dispus încasarea din contul S.C. „Pecunia” S.R.L. în beneficiul lui Bivol Dumitru a contravalorii produsului necorespunzător în sumă de 12830,32 lei. În rest, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013, apelul declarat de Bivol Dumitru, a fost admis. A fost casată parţial hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 05 decembrie 2012 – în partea ce ţine de repararea prejudiciului moral, adoptîndu-se în această parte o nouă hotărîre prin care s-a dispus încasarea din contul S.C. „Pecunia” S.R.L. în beneficiul lui Bivol Dumitru, în sensul compensării prejudiciului moral cauzat ca urmare a livrării produsului necorespunzător – 1000 lei. În rest, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută fără modificări.

Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 08 mai 2013, Bivol Dumitru, a contestat- o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, modificarea deciziei instanţei de apel, în sensul încasării din contul S.C. „Pecunia” S.R.L. în beneficiul său a sumei de 12830,32 lei – cu titlu de penaliate. 2 În motivarea recursului a indicat că, decizia instanţei de apel, a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţele de judecată nu au constatate şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, decizia recurată a fost expediată în adresa părţilor la 25 martie 2013, iar recursul a fost declarat la 08 mai 2013. Astfel, prin prisma prevederilor art. 434 C.P.C., instanţa de recurs, constată că recursul a fost declarat în termen.

Referinţa înaintate de S.C. „Pecunia” S.R.L. la cererea de recurs declarată de Bivol Dumitru, au parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 26 iunie 2013. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de Bivol Dumitru neîntemeiat şi care urmează a fi respins. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 06 august 2012 Bivol Dumitru, a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva S.C.

„Pecunia” S.R.L., solicitînd încasarea contravalorii produselor necorespunzătoare confecţionate şi instalate în mărime de 12 830,321ei, a penalităţii de întîrziere în mărime de 12 830,32 lei şi prejudiciul moral în mărime de 10000 lei. Totodată, s-a mai constatat că, la 26 septembrie 2011, în temeiul contractului de antrepriză încheiat între Bivol Dumitru şi S.C. „Pecunia” S.R.L. la 16 septembrie 2011, S.C. „Pecunia” S.R.L. a confecţionat şi a instalat în casa ce-i aparţine lui Bivol Dumitru, două uşi şi două geamuri din metaloplastic, iar Bivol Dumitru a recepţionat produsele fără careva pretenţii şi a achitat preţul convenit. Materialele doasrului confirmă faptul că, în procesul utilizării produselor, Bivol Dumitru a constatat că produsele confecţionate de S.C.

„Pecunia” S.R.L. nu corespund calităţii declarate, uşile s-au îngălbenit, căpătînd un aspect inestetic, fapt ce l-a determinat pe reclamant să înainteze la 28 iunie 2012 o pretenţie în adresa S.C. „Pecunia” S.R.L., recepţionată de aceasta la 02 iulie 2012, prin care a solicitat restituirea contravalorii produsului (f.d.8) Instanţa de recurs remarcă faptul că, din actele pricinii se constată cu certitudine că, antreprenorul a recunoscut deficienţele de calitate, a acceptat să restituie contravaloarea produsului şi i-a propus Recurentului – reclamantului să se prezinte la sediul întreprinderii pentru a-şi ridica banii, solicitînd totodată permisiunea de a demonta uşile considerate de Bivol Dumitru drept necorespunzătoare (f.d.32).

Colegiul judiciar menţionează că, Bivol Dumitru a refuzat categoric să permită demontarea uşilor, contravaloarea cărora a solicitat-o de la intimatul - pîrît 3 circumstanţă recunoscută de Bivol Dumitru atît în prima instanţă, cît si în şedinţa instanţei de apel. Analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă, în raport cu materialele anexate la dosar, consideră oportun de a reitera prevederile art. 18 al Legii nr. 105 din 13 martie 2003, privind protecţia consumatorilor, care statuiază expres că, (1) remedierea gratuită a deficienţelor apărute la produs, serviciu, înlocuirea gratuită sau restituirea contravalorii produsului, serviciului necorespunzător în cadrul termenului de garanţie sau termenului de valabilitate, deficienţe care nu sînt imputabile consumatorului, se face necondiţionat de către vînzător, prestator într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării reclamaţiei de către consumator sau în termenul stabilit prin contract.

(2) Dacă vînzătorul, prestatorul refuză să satisfacă reclamaţia consumatorului conform prevederilor alin.(1), ei sînt obligaţi să dovedească vina consumatorului în ceea ce priveşte deficienţele apărute la produsul vîndut, serviciul prestat prin expertiza tehnică efectuată de o terţă parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu legislaţia, într-un termen de cel mult 14 zile calendaristice de la data înaintării pretenţiei de către consumator. În caz contrar, ei sînt obligaţi să îndeplinească cerinţele prevăzute la alin.(1). (3) În cazul unor vicii ascunse, apărute după expirarea termenului de garanţie, termenul stabilit la alin.(1) curge de la data finalizării expertizei tehnice efectuate de o terţă parte competentă în domeniu, abilitată în conformitate cu legislaţia.

(4) În cazul produselor alimentare, farmaceutice sau cosmetice necorespunzătoare cerinţelor prescrise sau declarate, vînzătorul este obligat, la cererea şi opţiunea consumatorului, să le înlocuiască sau să restituie contravaloarea acestora. (5) Vînzătorul, prestatorul restituie contravaloarea produsului vîndut, serviciului prestat imediat după constatarea imposibilităţii folosirii acestora dacă deficienţa nu este imputabilă consumatorului şi dacă consumatorul a refuzat remedierea sau înlocuirea produsului, serviciului. (6) La restituirea contravalorii se va lua în calcul preţul produsului la data examinării reclamaţiei – în cazul în care preţul lui s-a majorat, şi preţul la data procurării – în cazul în care preţul lui s-a micşorat.

(7) Reducerea preţului la produsul, serviciul necorespunzător se face la înţelegerea părţilor. (8) Timpul în decursul căruia produsul nu a fost utilizat din cauza remedierii deficienţelor prelungeşte, în mod corespunzător, termenul de garanţie. El curge din momentul sesizării vînzătorului pînă la aducerea produsului în stare de funcţionare corespunzătoare. (9) În cazul produselor electrice de uz casnic, vînzătorul este obligat, la înaintarea de către consumator a cerinţei întemeiate privind remedierea, să pună la dispoziţia acestuia gratuit, în termen de 3 zile, pe perioada remedierii, un produs similar, suportînd cheltuielile de transport. (10) Agentul economic are aceleaşi obligaţii pentru produsul, serviciul înlocuit ca şi pentru produsul vîndut, serviciul prestat iniţial.

(11) Vînzătorul, prestatorul asigură toate operaţiunile şi suportă toate cheltuielile necesare repunerii în funcţiune, remedierii, înlocuirii sau restituirii contravalorii produselor, serviciilor necorespunzătoare în cadrul termenului de garanţie sau termenului de valabilitate, iar pentru vicii ascunse – 4 în cadrul duratei de funcţionare, precum şi cheltuielile ocazionate de transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, ceea ce nu îl exonerează pe producător de răspundere în relaţia sa cu vînzătorul, prestatorul. (12) În cazul serviciilor, prevederile stabilite la alin.(1) se aplică la constatarea deficienţelor în timpul prestării sau recepţionării serviciului ori în cadrul termenului de garanţie.

(13) Consumatorul este în drept să rezilieze contractul de prestare a serviciului de calitate corespunzătoare în orice moment, cu condiţia că achită prestatorului o parte din preţ, proporţională cu partea din serviciul prestat pînă la primirea de către prestator a avizului de reziliere a contractului, dacă contractul nu prevede altfel. Totodată, instanţa de recurs, consideră necesar de a reitera şi prevederile art. 32, alin. (1) din Legea sus enunţată, care statuiază că, pentru încălcarea termenelor prevăzute la art.18 alin.(1), vînzătorul, prestatorul achită consumatorului pentru fiecare zi (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) depăşită o penalitate în mărime de 5% din preţul produsului, serviciului în vigoare la data examinării reclamaţiei consumatorului.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, decizia instanţei de apel prin care s-a casat hotărîre primei instanţe în partea în partea ce ţine de repararea prejudiciului moral, pronunţîndu-se în această parte o nouă hotărîrea şi în rest menţinîndu-se hotărîrea primei instanţe, este legală şi întemeiată, ea avînd la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea corectă şi obiectivă, corespunzătoare cerinţelor art. 130 C.P.C.. Instanţa verificînd cu minuţiozitate toate argumentele invocate de către reclamant, expunîndu-se pe marginea fiecărui argument. Instanţa de recurs menţionează că, este întemeiată concluzia instanţei de fond menţinută prin decizia instanţei de apel privint temeinicia pretenţiilor înaintate de Bivol Dumitru, privind încasarea de la pîrît a contravalorii produselor necorespunzătoare şi a dispus admiterea acţiunii în această parte.

La fel, este corectă concluzia instanţei de fond prin care a respins pretenţiile lui Bivol Dumitru în partea încasării penalităţilor, or actele cauzei atestă că S.C. „Pecunia” S.R.L. a recunoscut din start pretenţiile reclamantului, a fost dispusă să înlocuiască produsele necalitative (uşile), însă Bivol Dumitru a refuzat să-i fie demontate uşile pentru a fi înlocuite cu altele calitative. Totodată, Colegiul judiciar al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, este întemeiată concluzia instanţei de apel cu referire la pretenţiile lui Bivol Dumitru, privind încasarea prejudiciului moral, astfel, ca urmare a furnizării produsului necorespunzător – instalarea uşilor necalitative, recurentului - reclamant Bivol Dumitru în mod incontestabil i s-au cauzat daune morale.

Deci, avînd în vedere gradul de intensitate al daunelor morale, impactul asupra stării psihologice a recurentului – reclamant, instanţa de recurs menţionează că 5 Curtea de Apel Chişinău, întemeiat a dispus încasarea compensaţiei de 1000 lei din contul S.C. „Pecunia” S.R.L. în beneficiul lui Bivol Dumitru. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, decizia instanţei de apel este legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se respinge recursul declarat de Bivol Dumitru.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Bivol Dumitru împotriva Societăţii Comerciale „Pecunia” S.R.L., cu privire la încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul pronunţării. Preşedintele şedinţei, judecătorul /Semnătrura/ Iulia Sîrcu Judecătorii /Semnătrura/ Valentina Clevadî /Semnătrura/ Tamara Chişca-Doneva /Semnătrura/ Ion Arhiliuc /Semnătrura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 6