2ra-1694/15 — Returnarea bunurilor

Judecătoria Ialoveni Dosarul nr.2ra-1694/15 Judecător: Iu. Sciastlivîi Curtea de Apel Chişinău Judecători: A. Panov, M. Moraru, A. Minciuna Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 12 august 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bivol Dumitru în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Pecunia” către Bivol Dumitru privind returnarea bunurilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015, CONSTATĂ : La 28.11.2013 reclamantul SRL „Pecunia” a depus cerere de chemare în judecată către Bivol Dumitru privind returnarea bunurilor şi anume două uşi din metaloplastic.

În motivarea acţiunii a indicat că, la 16 septembrie 2011 a fost încheiat contractul de antrepriză între Bivol Dumitru şi SC „Pecunia” SRL, în temeiul căruia au fost confecţionate şi la 26 septembrie 2011 instalate în casa lui Bivol Dumitru două uşi şi două geamuri din metaloplastic. Bivol Dumitru a recepţionat produsele fară careva pretenţii. Ulterior Bivol Dumitru a considerat că uşile nu corespund calităţii declarate şi a solicitat restituirea contravalorii produsului, fără a prezenta careva probe sau concluzii ale specialiştilor. SC „Pecunia” SRL a acceptat restituirea contravalorii produsului şi a solicitat permisiunea de a demonta uşile considerate de el drept necorespunzătoare însă pîrîtul a refuzat să permită demontarea lor.

La 06 august 2012 Bivol Dumitru a depus cerere de chemare în judecată către SC „Pecunia” SRL solicitînd încasarea contravalorii produselor necorespunzătoare (două uşi din metaloplastic), confecţionate şi instalate la domiciliul lui în s.Costeşti, r.Ialoveni. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 05.12.2012 acţiunea înaintată de Bivol Dumitru a fost admisă parţial. La 21 februarie 2013, instanţa de apel a examinat cererea de apel depusă de Bivol Dumitru a modificat hotărîrea instanţei de fond şi a încasat suplimentar 1000 lei cu titlu de compensaţie a prejudiciului moral. 1 La 02 octombrie 2013, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie s-a respins recursul declarat de către Bivol Dumitru şi s-a menţinut decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013. Hotărîrea a fost executată, însă Bivol Dumitru refuză să returneze uşile considerate de el necorespunzătoare.

Astfel, a solicitat SC „Pecunia” SRL obligarea lui Bivol Dumitru să returneze două uşi din metaloplastic, cu valoarea de 12830, 32 lei sau contravaloarea lor. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 05 noiembrie 2014, s-a admis acţiunea înaintată de SRL „Pecunia” către Bivol Dumitru privind returnarea bunurilor. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a conchis că motivul invocat de reclamant în acţiune este bazat pe suport legal şi probatoriu. La data de 11.11.2014 Bivol Dumitru a depus apel, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii judecătoreşti, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de către SRL „Pecunia” să fie respinsă, anularea încheierii Judecătoriei Ialoveni din 27.01.2014, cu privire la aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii şi încasarea de la SRL „Pecunia” a cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, cît şi au fost încălcate şi aplicate eronat normele de drept procedural. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015 s-a respins apelul declarat de către Bivol Dumitru ca fiind neîntemeiat şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 05 noiembrie 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Bivol Dumitru, reprezentat de către Lazari Constantin, a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de către SRL „Pecunia” să fie respinsă ca fiind ilegal înaintată. La data de 06.07.2015 reprezentantul SRL „Pecunia”, Valerian Bordeianu a înaintat referinţă prin care solicită respingerea recursului înaintat de către Bivol Dumitru ca fiind neîntemeiat.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 2 Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Bivol Dumitru asemenea aspecte nu se regăsesc. 3 Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Bivol Dumitru ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Bivol Dumitru, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2015, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Pecunia” către Bivol Dumitru privind returnarea bunurilor. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4