3ra-1279/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: A.Gavriliţa dosarul nr. 3ra-1279/2013 DECIZIE 02 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Nicolae Clima, Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Viknograd” împotriva Serviciului Vamal şi Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă c o n s t a t ă La 30 septembrie 2011 SRL „Viknograd” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în perioada 22 iunie - 13 septembrie 2011 a introdus pe teritoriul Republicii Moldova PVC profiluri pentru producerea construcţiilor metaloplastice, procurate de la firma SA „Kompen” din Turcia în temeiul contractului nr.01122009 din 01 decembrie 2009. Conform declaraţiilor vamale nr.I14727 din 22 iunie 2011 în sumă de 22622,18 dolari SUA, nr.I15848 din 04 iulie 2011 în sumă de 22797,46 dolari SUA, nr.I17375 din 19 iulie 2011 în sumă de 22594,60 dolari SUA, nr.I18650 din 01 august 2011 în sumă de 22675,18 dolari SUA, nr.I20813 din 22 august 2011 în sumă de 22487,88 dolari SUA, nr.I21764 din 01 septembrie 2011 în sumă de 22680,44 dolari SUA, nr.I22964 din 13 septembrie 2011 în sumă de 22971,92 dolari SUA.

Invocă că, perfectarea şi prezentarea declaraţiilor vamale le-a efectuat brokerul vamal, firma ÎM „Eurosped-Agrogran” SRL, în persoana lui Iurie Groza, conform Codului vamal al RM şi Legii RM nr.1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal şi punctele 4,5,6 ale Regulamentului cu privire la ordinea declarării valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.600 din 14 mai 2002. Susţine că în conformitate cu art.10, 11 ale Legii cu privire la tariful vamal şi punctele 2 şi 3 ale Contractului nr.01122009 din 01 decembrie 2009, la declararea mărfii importate brokerul vamal a aplicat prima metodă de estimare a valorii în vamă a mărfii- conform valorii de tranzacţie, deoarece valoarea fiecărui lot de marfă a fost stabilită exact de către vînzător, este indicată în factura vînzătorului pentru fiecare lot de marfă şi indicată cu exactitate în declaraţia vamală în valuta SUA.

Însă, Biroul vamal Chişinău a aplicat metodele 2-6 de estimare a valorii în vamă la perfectarea declaraţiilor vamale nr.I 14727 din 22 iunie 2011, nr.I 15848 din 04 iulie 2011, nr.I 17375 din 19 iulie 2011, nr.I 18650 din 01 august 2011, nr.I 20813 din 22 august 2011, nr.I 21764 din 01 septembrie 2011, nr.I 22964 din 13 septembrie 2011 din motivul încălcării prevederilor pct.13, 14,15 ale Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM, aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.600 din 14 mai 2002, invocînd existenţa suspiciunilor privind veridictatea datelor, indicate de către declarant şi neprezentarea de către declarant a documentelor suplimentare cerute de vamă.

Mai afirmă că, aplicarea faţă de SRL „Viknograd” a altor metode de estimare a valorii în vamă a mărfii, a dus la creşterea impozitului, a taxelor şi plăţilor vamale în sumă de 280186,56 lei, necătînd la faptul că a îndeplinit toate cerinţele organului vamal, prezentînd documentele suplimentare, ultimul a majorat considerabil fără temei juridic şi abuziv preţul mărfii importate de către declarant de la 1968467,06 lei pînă la 2543526,54 lei, cu 557599,16 lei mai mult. Menţionează reclamantul că a contestat actele menţionate atît la Biroul Vamal Chişinău cît şi la Serviciul Vamal.

Solicită reclamantul anularea actelor de inspecţie întocmite de inspectorii Biroului Vamal Chişinău aferente declaraţiilor vamale nr.I 14727 din 22 iunie 2011, nr.I 15848 din 04 iulie 2011, nr.I 17375 din 19 iulie 2011, nr.I 18650 din 01 august 2011, nr.I 20813 din 22 august 2011, nr.I 21764 din 01 septembrie 2011, nr.I 22964 din 13 septembrie 2011. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2012 a fost introdus în proces în calitate de copîrît Biroul Vamal Chişinău. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012 acţiunea a fost admisă integral.

S-au anulat actele de inspecţie întocmite de organul vamal în baza declaraţiilor vamale nr.3029I14727 din 22 iunie 2011, nr.3029I15848 din 04 iulie 2011, nr.3029I17375 din 19 iulie 2011, nr.3029I18650 din 01 august 2011, nr.3029I20813 din 22 august 2011, nr.3029I21764 din 01 septembrie 2011, nr.3029I22964 din 13 septembrie 2011. S-a obligat Biroul Vamal Chişinău să treacă în contul altor plăţi vamale şi fiscale, pe care trebuie să le achite SRL „Viknograd” sumele taxelor vamale plătite în plus la budget în mărime de 280186,56 lei.

La 22 februarie 2013 Biroul Vamal Chişinău a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care capătul de cerere referitor la DV nr.3029I14727 din 22 iunie 2011, DV nr.3029I15848 din 04 iulie 2011, DV nr.3029I17375 din 19 iunie 2011 să fie respinsă ca depusă tardiv, iar capătul de cerere referitor la DV nr.3029I18650 din 01 august 2011, DV nr.3029I20813 din 22 august 2011, DV nr.3029I21764 din 01 septembrie 2011, DV nr.3029I22964 din 13 septembrie 2011 să fie respinsă ca nefondată. Recurentul în motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărîrea primei instanţe, deoarece au fost încălcate sau aplicate eronat normele de drept material, iar circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond nu au fost elucidate pe deplin.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Biroul Vamal Chişinău neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Conform art.6 alin.(1) al Legii nr.1380-XII din 20 noiembrie 1997 privind tariful vamal, la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunţă valoarea în vamă a acesteia autorităţii vamale.

Conform art.7 alin.(1) al Legii menţionate, valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte.

În şedinţa de judecată s-a constatat că, în perioada 22 iunie 2011-13 septembrie 2011 SRL „Viknograd” prin intermediul brokerului vamal SRL „Eurosped-Agrogran” a depus la organul vamal declaraţiile vamale nr.3029I14727 din 22 iunie 2011în sumă de 22622,18 dolari SUA, nr.3029I15848 din 04 iulie 2011 în sumă de 22797,46 dolari SUA, nr. 3029I17375 din 19 iulie 2011 în sumă de 22594,60 dolari SUA, nr. 3029I18650 din 01 august 2011 în sumă de 22675,18 dolari SUA, nr. 3029I20813 din 22 august 2011 în sumă de 22487,88 dolari SUA, nr. 3029I21764 din 01 septembrie 2011 în sumă de 22680,44 dolari SUA, nr. 3029I22964 din 13 septembrie 2011 în sumă de 22971,92 dolari SUA privind importul în Republica Moldova a PVC profiluri pentru producerea construcţiilor metaloplastice, procurate de la SA „Kompen” din Turcia în temeiul contractului nr.01122009 din 01 decembrie 2009, valoarea în vamă a mărfii fiind calculată conform metodei 1 prevăzută la art.10 alin.(1) lit.a) a Legii cu privire la tariful vamal- în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit.

În rezultatul verificării corectitudinii determinării de către declarant a valorii în vamă, Biroul Vamal Chişinău a ajuns la concluzia că valoarea în vamă a mărfii la declaraţiile vamale sus menţionate a fost determinată incorect, întocmind în acest sens actele de inspecţie cu privire la calculul (recalculul) drepturilor de import/export, prin care a fost majorat preţul mărfii importate de la 1968467,06 lei pînă la 2543526,54 lei.

Din actele cauzei rezultă că Biroul Vamal Chişinău nu a acceptat valoarea în vamă a mărfii declarate de către SRL „Viknograd” din motiv de suspiciune privind veridicitatea datelor, neprezentarea de către declarant a documentelor suplimentare cerute de către organul vamal, adică SRL „Viknograd” la declararea valorii în vamă a mărfii a încălcat prevederile pct.13, 14, 15 ale Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM, aprobat prin hotărîrea Guvernului RM nr.600 din 14 mai 2002, aplicînd astfel organul vamal metodele 2-6 de estimare a valorii în vamă.

Conform pct. 13 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002, pentru confirmarea veridicităţii datelor privind valoarea în vamă anunţată şi a datelor suplimentare referitoare la ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorităţii vamale, documentele de constituire a persoanei care introduce mărfurile pe teritoriul Republicii Moldova; contractul comercial încheiat cu vânzătorul produselor respective şi acordurile adiţionale la el, precum şi corespondenţa comercială purtată cu acesta în vederea încheierii şi derulării contractului; factura (invoice) şi documentele bancare de plată (dacă factura este achitată) sau factura pro forma, precum şi alte documente de plată şi/sau contabile ce confirmă valoarea mărfurilor; documentele de transport; contractul de asigurare a mărfurilor şi poliţa de asigurare, după caz; factura de trăsură sau calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport; declaraţia vamală a ţării de expediere (dacă aceasta există); listele de ambalaj; licenţa pentru mărfurile introduse, importul cărora este admis în baza licenţelor stabilite; certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate,

conformitate etc. Astfel materialele dosarului atestă că la declararea mărfii în vamă SRL „Viknograd” a prezentat documentele necesare şi anume: contractul de cumpărare- vînzare, scrisoarea furnizorului de confirmare a statutului oficial de distribuitor, calculele furnizorului pentru profilurile PVC, lista de preţuri a furnizorului, certificatul de provenienţă a CCI din Turcia, copia declaraţiei de export a furnizorului autentificată notarial, scrisoarea furnizorului cu privire la imposibilitatea de oferire a originalului declaraţiei vamale,facturile fiscale, declaraţia vamală pentru prima metodă de estimare a valorii vamale, copia declaraţiei ecologice, contractul şi nota de plată pentru transportare, actul de confruntare, comanda pentru livrarea mărfii, certificatul cu privire la corespondenţa de afaceri, catalogul.

În atare circumstanţe instanţa de recurs consideră că SRL „Viknograd” a prezentat Biroului Vamal Chişinău toate documentele solicitate de către acesta în vederea confirmării valorii în vamă, fapt confirmat prin actele anexate la declaraţiile vamale. Mai mult ca atît cum a menţionat şi prima instanţă nu pot fi considerate întemeiate solicitările organului vamal cu privire la prezentarea de către intimat a documentelor suplimentare referitoare la calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfii evaluate (dacă firma este de acord să o prezinte cumpărătorului), declaraţia vamală a ţării de expediere, precum şi valoarea mărfurilor omogene, deoarece conform art.16 alin.(2) al Legii cu privire la tariful vamal, autoritatea vamală nu este în drept să ceară sau să oblige o persoană nerezidentă să prezinte spre verificare documentele de evidenţă sau să permită accesul la ele în scopul de a determina valoarea calculată a mărfii.

Totodată, informaţia comunicată de producătorul mărfii în scopul determinării valorii în vamă a acesteia, conform prevederilor prezentului articol, poate fi verificată în altă ţară de autoritatea vamală, cu acordul producătorului şi cu condiţia preavizării guvernului ţării în cauză şi neopunerii acestuia cercetărilor. Totodată este cert faptul că la perfectarea declaraţiei vamale intimatul a prezentat calculul firmei producătoare pentru preţul de cost al mărfii evaluate, declaraţia vamală a ţării de expediere, precum şi declaraţia vamală a ţării de expediere autentificată notarial.

Prin urmare prima instanţă corect a constatat că organul vamal a aplicat neîntemeiat faţă de SRL „Viknograd” metodele 2-6 de evaluare a valorii în vamă a mărfii, pe motivul neprezentării documentelor suplimentare sau a suspiciunii veridicităţii documentelor prezentate de către ultimul, or, documentele prezentate de către intimat organului vamal pentru perfectarea declaraţiilor vamale confirmă faptul că SRL „Viknograd” a îndeplinit prevederile art.11 al Legii cu privire la tariful vamal şi pct.13, 14, 15 ale Regulamentului privind modul de calculare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul RM. Concomitent, instanţa de recurs mai reţine că, nici în prima instanţă şi nici în instanţa de recurs, recurentul (pîrîtul) nu a motivat, argumentat şi nu a probat necesitatea prezentării de către SRL „Viknograd” cărorva documente şi informaţii suplimentare.

Conform prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ, la examinarea în contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului. Or, după cum rezultă din materialele dosarului Biroul vamal Chişinău n-a prezentat probe care să combată pretenţiile invocate în cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Viknograd”.

Nu poate fi reţinut şi urmează a fi respins argumentul recurentului precum că actele de inspecţie ale Biroului vamal Chişinău nu constituie obiect al acţiunii în contenciosul administrativ, deoarece pct.3 al Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.4 din 24 decembrie 2010 Cu privire la practica examinării în contenciosul administrativ a litigiilor legate de aplicarea legislaţiei vamale, prevede că, în coroborarea art.18, art.297 alin.(1) din Codul vamal cu prevederile art.3 din Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ pot fi actele administrative cu caracter normativ şi individual ale organelor vamale şi ale colaboratorilor vamali, acţiunile sau inacţiunile acestora referitoare la efectuarea controlului vamal, a vămuirii, iar pct.6 al Hotărîrii menţionate stabileşte că, actul de inspecţie este un act unilateral de voinţă şi purtător de efecte juridice, deoarece, prin emiterea lui, sînt stabilite anumite obligaţii în sarcina declarantului, care poate fi utilizat numai în cadrul implementării modulelor Sistemului Informaţional ASYCUDA World.

Referitor la argumentul recurentului cu privire la faptul că SRL „Viknograd” a încălcat termenul de contestare a actelor de inspecţie aferente declaraţiilor vamale nr.3029I14727 din 22 iunie 2011, nr.3029I15848 din 04 iulie 2011 şi nr. 3029I17375 din 19 iulie 2011 instanţa de recurs îl consideră neîntemeiat, deoarece actele cauzei denotă contrariu şi cu atît mai mult că asupra acestui argument s-a expus şi prima instanţă. Prin urmare, instanţa de recurs consideră întemeiată concluzia primei instanţe cu privire la faptul că actele de inspecţie au fost emis cu încălcarea prevederilor legale, fapt ce denotă că acţiunea SRL „Viknograd” către Biroul Vamal Chişinău este una întemeiată.

De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că prima instanţă a dat o apreciere corectă raportului juridic în litigiu, prin prisma cadrului legal aplicabil în speţă, în coroborare cu probele materiale existente, fapt ce a dus la emiterea unei hotărîri legale, iar celelalte argumente invocate de către recurent în acest sens nu pot fi reţinute, deoarece sunt neîntemeiate. Faţă de cele ce preced şi avînd în vedere faptul că hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sînt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine hotărîrea primei instanţe.

În conformitate cu art. art. 444, 445 alin.(1) lit. a) 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Biroul Vamal Chişinău. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 noiembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Viknograd” împotriva Serviciului Vamal şi Biroului Vamal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Nicolae Clima Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Galina Stratulat