2ra-3167/13 — Încasarea compensaţiei pentru neachitarea la timp a salariului, repararea prejudiciului cauzat prin reţinerea carnetului de muncă şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – A. Malîi dosarul nr. 2ra-3167/13 instanţa de apel – I. Cimpoi, A. Gavriliţă, M. Guzun ÎNCHEIERE 25 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Vaptos” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Sofiei Mikitenko împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Vaptos” cu privire la încasarea compensaţiei pentru neachitarea la timp a salariului, repararea prejudiciului cauzat prin reţinerea carnetului de muncă şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Sofia Mikitenko, casată parţial hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chişinău din 18 februarie 2013 în partea respingerii pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin reţinerea carnetului de muncă şi în partea dată emisă o nouă hotărâre, prin care pretenţia a fost admisă, în rest hotărârea a fost menţinută constată: La 21 septembrie 2012, Sofia Mikitenko a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Vaptos” cu privire la încasarea compensaţiei pentru neachitarea la timp a salariului, repararea prejudiciului cauzat prin reţinerea carnetului de muncă şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că a activat în cadrul SRL „Vaptos” în calitate de inginer-proiectant, fapt care se confirmă prin contractul individual de muncă nr. 124/06 din 27 noiembrie 2006 şi Acordul suplimentar nr. 01-07-124/06 din 01 martie 2007. Menţionează că la 02 mai 2012 a depus cerere de concediere în baza art. 85 alin. (2) Codul muncii în legătură cu încălcarea de către angajator a pct. 10 alin. (2) al contractului individual de muncă. Afirmă că angajatorul a ignorat cererea de concediere şi nu a emis un ordin de concediere, nefiindu-i eliberat carnetul de muncă în termen. Susţine că angajatorul a reţinut salariul din luna iulie 2011. Mai indică că de nenumărate ori s-a adresat către Inspecţia Muncii în privinţa încălcărilor comise de către angajator.

Astfel, la 19 aprilie 2012 s-a adresat cu o plângere privind neachitarea datoriei la salariu, la 03 mai 2012 s-a adresat cu plângere privind denaturarea salariului, iar la 14 mai 2012 privind reţinerea eliberării carnetului de muncă. Menţionează că Inspecţia Muncii a recomandat angajatorului să înlăture încălcările comise, fapt ce se confirmă prin răspunsurile nr. 04-583/12 din 27 aprilie 2012 şi nr. 21-633/705/12 din 25 mai 2012. Afirmă că ulterior adresării către Inspecţia Muncii angajatorul a desfăcut contractul individual de muncă nr. 19p din 02 mai 2012 în baza art. 85 alin. (2) Codul muncii, cu o dată anterioară, ce se confirmă prin scrisoarea nr. 12p din 04 mai 2012 recepţionată la 12 mai 2012, expediată de către SRL „Vaptos” cu ameninţarea concedierii în baza neprezentării nemotivate la serviciu.

De asemenea, susţine că la 22 mai 2012 angajatorul i-a achitat oficial salariu în sumă de 14116 lei, iar restul sumei de 7584,56 lei nefiind-i achitată. Indică că angajatorul nu i-a achitat suma de 716,81, ce constituie prejudiciu pentru neachitarea în termen a salariului şi suma de 928,60 lei, ce constituie prejudiciu cauzat prin reţinerea carnetului de muncă. Afirmă că prin acţiunile sale pârâtul i-a cauzat şi prejudiciu moral estimat în mărime de 7584,56 lei. Solicită încasarea din contul pârâtului a compensaţie pentru neachitarea la timp a salariului în sumă de 716,81 lei, încasarea cu titlu de prejudiciu cauzat prin reţinerea carnetului de muncă a sumei de 928,60 lei şi încasarea cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 7584,56 lei.

Ulterior, Sofia Mikitenko a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea din contul pârâtului a compensaţie pentru neachitarea la timp a salariului şi prejudiciul material în sumă totală de 2173,70 lei, încasarea cu titlu de prejudiciului cauzat prin reţinerea carnetului de muncă a sumei de 928,60 lei şi încasarea cu titlu de prejudiciu moral a sumei de 7584,56 lei, iar în total - 10686,86 lei. În susţinerea pretenţiilor sale a indicat că în cele trei cereri adresate Inspecţiei Muncii au fost înaintate pretenţii cu privire la achitarea compensaţiei pentru neachitarea la timp a salariului şi pentru reţinerea carnetului de muncă. Afirmă că prejudiciul moral i-a fost cauzat pe perioada reţinerii salariului, în legătură cu aceasta ea nu a putut să urmeze tratamentul până la final din motiv că nu i-au ajuns mijloace băneşti.

Susţine că de mai mulţi ani ei nu i-a fost achitată indemnizaţia de concediu. Menţionează că în rezultatul emoţiilor i s-a produs acutizarea reumatismului, suportând cheltuieli, considerând că în legătură cu aceasta are dreptul să solicite de la pârât repararea prejudiciului moral. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 18 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2013 a fost admis apelul declarat de Sofia Mikitenko, casată parţial hotărârea primei instanţe în partea respingerii pretenţiei cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin reţinerea carnetului de muncă şi în partea dată emisă o nouă hotărâre, prin care a fost admisă pretenţia dată, încasat de la SRL „Vaptos” în beneficiul Sofiei Mikitenko suma de 928,60 lei cu titlu de prejudiciu pentru reţinerea carnetului de muncă şi încasat de la SRL „Vaptos” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 270 lei, în rest hotărârea primei instanţe a fost menţinută. La 22 iulie 2013, SRL „Vaptos” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel în partea emiterii unei noi hotărâri cu privire la repararea prejudiciului pentru reţinerea carnetului de muncă şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel a încălcat şi a aplicat eronat normele de drept material, şi anume, nu a aplicat legea care trebuie aplicată şi a interpretat în mod eronat legea, precum şi că instanţa judecătorească a apreciat probele în mod arbitrar.

Susţine că conform principiului nr. 6 al Recomandării nr. R (84) 5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcţionării justiţiei, adoptată de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei la 28 februarie 1984, decizia instanţei de apel trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clară, înţeleasă de părţile implicate în litigiu şi să răspundă în mod sigur şi expres la toate cererile şi obiecţiile formulate de apelant şi intimat, adică formulările din conţinutul deciziei trebuie să corespundă exigenţilor de: corectitudine, certitudine, concreteţe, deplinătate, claritate, consecutivitate, logică, elocvenţă, lipsă de rezerve (necondiţionalitate), sobrietate, oficialitate şi pertinenţă.

Consideră că instanţa de apel a dispus ilegal repararea prejudiciului pentru reţinerea carnetului de muncă, deoarece carnetul nu a fost eliberat în termen intimatei din motiv că aceasta nu se prezenta la sediul companiei recurente. Iar carnetul de muncă se eliberează doar după aplicarea de către angajat în două registre speciale a semnăturii de confirmare a primirii carnetului de muncă. Afirmă că instanţa de apel a aplicat incorect prevederile art. 151 alin. (1) Codul muncii, deoarece conform prevederilor acestei norme angajatorul răspunde doar pentru cazurile când vinovăţia îi aparţine acestuia. Menţionează că în speţă angajatorul nu poartă nici o vină, iar carnetul de muncă nu a fost primit de către angajată din motiv că aceasta nu se prezenta la sediul angajatorului pentru a primi carnetul de muncă şi a aplica semnătura în registrele necesare.

Indică că în conformitate cu prevederile art. 130 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Consideră că încălcarea normelor de drept nominalizate este evidentă, deoarece argumentele aduse de instanţa de apel pentru justificarea soluţiilor au la bază circumstanţe care totalmente sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. La fel, menţionează că instanţa de apel nu a examinat în mod detaliat probele aflate la materialele dosarului şi anume scrisoarea expediată de SRL „Vaptos” în adresa intimatei pentru a se prezenta la sediul angajatorului, care demonstrează faptul că angajata nu se prezenta, iar angajatorul nu putea să elibereze carnetul de muncă fără aplicarea semnăturii de către angajată în registrele de evidenţă a carnetelor de muncă.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SRL „Vaptos” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SRL „Vaptos”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL „Vaptos” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Societăţii cu Răspundere Limitată „Vaptos” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan