2ra-1722/13 — Restabilirea în funcţie, încasarea salariului, penalităţilor, compensaţiei pentru concediul nefolosit, compensaţiei pentru concediul medical, prejudiciul cauzat prin reţinerea carnetului de muncă şi încasarea prejudiciului moral

dosarul nr. 2ra-1722/13 prima instanţă: I. Vornicescu instanţa de apel: B. Bîrca, A. Panov şi E. Clim ÎNCHEIERE 29 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Ivan Topal, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Topal împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Decostar” cu privire la restabilirea în funcţie, încasarea salariului, penalităţilor, compensaţiei pentru concediul nefolosit, compensaţiei pentru concediul medical, prejudiciul cauzat prin reţinerea carnetului de muncă şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2012, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Ivan Topal cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 17 august 2012, c o n s t a t ă La 13 februarie 2012, Ivan Topal a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Decostar” cu privire la încasarea salariului, penalităţilor, compensaţiei pentru concediul nefolosit, compensaţiei pentru concediul medical, prejudiciul cauzat prin reţinerea carnetului de muncă şi încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că a fost angajat în calitate de inginer la Societate cu Răspundere Limitată „Decostar”, fapt confirmat prin ordinul nr. 44-k din 01 septembrie 2005 Susţine reclamantul că iniţial a încheiat cu angajatorul contract individual de muncă, iar ulterior a fost semnat şi un contract de răspunderea materială deplină. Reclamantul consideră că angajatorul, începînd cu luna august 2008, a reţinut nemotivat salariul de muncă pentru lunile august - decembrie 2008, cîte 1800 lei lunar, iar pentru o lună 1 680 lei, în total suma de 8 880 lei. Pentru luna februarie 2009, reclamantului nu i-a fost eliberat salariul în mărime de 2 100 lei, iar salariul pentru lună octombrie 2010, în mărime de 2 800 1 lei, nu i-a fost achitat din motivul introducerii datelor eronate în registrul de evidenţă a timpului de lucru, unde a fost tabelat eronat timpul de lucru 4 ore.

Totodată, reclamantul invocă, ca începând cu 01 noiembrie 2010 şi pînă la 13 decembrie 2010, s-a aflat în concediu medical legal, care a fost calculat eronat de către angajatorul. Din aceste considerente Ivan Topal a primit doar 2 481 lei în loc de 3 631 lei, adică cu 1 150 lei mai puţin. Indică, Ivan Topal, că pe întreaga perioadă de lucru, nu a primit concediile anuale şi compensaţia pentru concediul nefolosit, în sumă de 7 310 lei. La 31 decembrie 2010, reclamantul a fost concediat în baza ordinului nr.l80- k, iar carnetul de muncă i-a fost restituit la 01 aprilie 2011. Ivan Topal consideră că prin acţiunile ilegale ale pîrîtului i-a fost pricinuit un prejudiciu care urmează a fi compensat prin achitarea salariului de muncă în sumă de 8 400 lei pentru perioada de 3 luni, conform art. 151 Codul Muncii.

Totodată, reclamantul invocă, că pentru reţinerea din vina angajatorului a salariului de muncă şi altor plăţii şi indemnizaţii, urmează a fi calculată suplimentar pentru fiecare zi de întârziere, penalitatea 0,1% din suma neachitată în termen. Astfel, plată suplimentară de penalitate constituie 16 387 lei. Începând cu 01 aprilie 2011, în urma primirii prin intermediul poştei, a carnetului de muncă şi a ordinului de eliberare din serviciu, Ivan Topal, a iniţiat negocieri cu angajatorul pentru soluţionarea litigiului, care nu sau soldat cu succes. La 19 ianuarie 2012, a depus cerere prealabilă în adresa Societăţii cu Răspundere Limitată „Decostar”, însă nu a obţinut nici un rezultat pozitiv.

Cere, Ivan Topal, încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Decostar” în beneficiul său, a salariului în sumă de 30640 lei, a penalităţilor pentru neachitarea în termen a salariului în mărime de 16387 lei, a prejudiciului moral în sumă de 11200 lei, în total 58227 lei. La 26 iulie 2012, Ivan Topal a depus cerere suplimentară, solicitând restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru în sumă de 44 800 lei pentru perioada 01 aprilie 2011 -01 august 2012, încasarea prejudiciului moral în sumă de 11 200 lei, cee ace constituie patru salarii mediilunare (f.d.

64). Pe parcursul examinării pricinii, reclamantul a depus cerere de modificare a pretenţiilor, solicitând încasarea din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Decostar” în beneficiul său, suma de 52791 lei, inclusiv salariul şi compensaţii în mărime de 18786 lei, compensaţia pentru reţinerea carnetului de muncă în sumă de 8400 lei, penalităţi pentru neachitarea în termen a salariului în mărime de 14405 lei şi prejudiciul moral egal în sumă de 11 200 lei (f.d.79). Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 17 august 2012, acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Decostar” în beneficiul lui Ivan Topal, salariul de muncă pentru luna februarie 2009 în mărime de 1809,47 lei, penalitatea de 0,1% din salariul lunii februarie 2009 pentru 1248 zile, în mărime de 2246,40 lei, salariul de muncă şi compensaţii legate de eliberarea din funcţie în mărime de 7672,95 lei, iar în total 11728,82 lei.

Totodată a fost încasat din contul Societăţii cu Răspundere Limitată 2 „Decostar” în beneficiul statului, taxa de stat în mărime de 351,86 lei. A fost încasat din contul lui Ivan Topal în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Decostar” cheltuielile pentru acordarea asistenţei juridice proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului în sumă de 3663 lei. În rest, cerinţele reclamantului au fost respinse ca tardive. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2012, a fost respinsă cererea de apel declarată de Ivan Topal cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 17 august 2012. La 19 martie 2013, Ivan Topal a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi decizii.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma dispoziţiei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, deoarece potrivit scrisorii de însoţire nr.178, copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 11 ianuarie 2013 (f.d. 158). Recurentul, Ivan Topal, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă au pricinii.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 16 aprilie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Societăţii cu Răspundere Limitată „Decostar”, cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

La 30 aprilie 2013, Societate cu Răspundere Limitată „Decostar” a depus referinţă la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului declarat de Ivan Topal ca inadmisibil şi menţinerea hotărârii primei instanţe în vigoare. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

3 În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Ivan Topal, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ivan Topal, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 d i s p u n e Recursul declarat de Ivan Topal se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 5